Doar ce e bun

Fiecare alegere pe care o facem în viață are părțile sale bune și unele mai puțin bune sau chiar rele. Nu există soluții per­fecte la nici o prob­lemă, după cum nu există nici sce­narii per­fecte în care toată lumea câștigă. Filo­zofia chineză are un con­cept foarte put­er­nic, acela al echili­bru­lui yin-yang, al dual­ităților com­ple­mentare — cred că el mod­e­lează în bună măsură spir­i­tul și rațion­a­men­tul chinezilor. Ca să câștige cineva, altcineva tre­buie să piardă. Ca să existe bine, tre­buie să existe rău. Pare sim­plu și banal, dar atunci când încor­porăm acest con­cept în viața noas­tră tre­buie să admitem că nu vom avea parte doar de lumină, căl­dură, iubire și bunăstare, ci și de opusul lor.

Românul pare a avea o prob­lemă majoră cu acceptarea aces­tui fapt. Poate că și alte popoare europene au această meteahnă, dar mie îmi pare că e mai accen­tu­ată în cazul lui. Caută cu încăpățânare metode de a eluda deza­van­ta­jele alegerilor sale, de a păs­tra din viață doar ce e bun. Firește, eșuează, une­ori atât de lam­en­ta­bil încât pierde și părțile bune ale decizi­ilor sale. Dar de sec­ole întregi nu se des­cu­ra­jează și con­tinuă să per­se­vereze în felul său de a gândi, con­vins fiind că n‑a găsit încă șmecheria potriv­ită, n‑a găsit abor­darea priel­nică, dar există cu sig­u­ranță o cale de a lua din viață doar ce e bun.

Declar­a­tiv, e orto­dox con­vins. Vrea mân­tuirea creșt­ină, ca să fie asig­u­rat că — dacă există vreo lume de apoi — nu va arde în focul Gheenei. Atâta doar că mân­tuirea promisă vine la pachet cu niște norme de con­duită nițeluș cam stricte. În log­ica românească, pe astea le fen­tează și ia din religie doar ce‑i mai bun: mân­tuirea. Purtarea cuvi­in­cioasă și morala creșt­ină sunt pen­tru fraieri, el a găsit — cu entuzi­asta colab­o­rare a popi­lor — scurtă­tura care‑l scoate direct către feri­cire. Mân­tuire la preț de păcat.

Este de părere că toți cei din jur ar tre­bui să se supună unor reg­uli de con­duită. Vrea o lume în care oamenii să se poarte civ­i­lizat și să nu îl der­an­jeze prin com­por­ta­men­tul lor. Dar când reg­ulile astea îi restricționează lib­er­tatea de miș­care, le-ar vrea sus­pendate tem­po­rar, doar pen­tru el. Doar el să poată parca pe tro­tuar, doar el să poată fuma unde are chef, să‑i înjure pe ăia care îl enervează, doar el să arunce gunoiul unde îi e mai comod, să se bage în față. Doar ce e bun și doar pen­tru el.

Îi place să spună că e euro­pean. Vrea să cir­cule liber, să fie totul ieftin ca‑n Occi­dent, să aibă salarii ca nemții și francezii. Dar atunci când vine vorba despre cum își face tre­aba, n‑ar vrea să tran­spire prea tare. Așa, mai ușurel, mai lejer dacă se poate, că obosește repede. Îi place doar ce‑i mai bun din viață, doar fructele muncii, nu și canoanele ei.

Când vrea să-și cumpere o mașină, îl încântă cal­i­tatea ger­mană. Când vrea s‑o vândă, nu uită să men­tioneze că e fab­ri­cată de nemți. Dar când aude că ger­manii le cam cer seri­oz­i­tate și aus­ter­i­tate pri­ete­nilor săi greci, strâmbă din nas și bodogănește că cine s‑or crede nemții ăștia care vor să impună reg­ulile lor prin Europa. Cal­i­tatea e bună, dar dis­ci­plina de care e nevoie pen­tru a o pro­duce nu prea.

Este de acord să eradicăm corupția. Se plânge de ea mereu, mai cu seamă când vine vorba de politi­cieni. Dar când vine vorba să umblăm și la corupția mică, la evaz­i­unea lui fis­cală, la ven­i­turile făcute la negru de el, la cumpără­turile lui fără bon fis­cal, nu îi mai place chiar așa tare. Ar vrea drep­tate apli­cată tuturor, dar lui să i se dea doar ce‑i mai bun, adică excepția, indul­gența. Pen­tru că el are motive, el e spe­cial, lui i se cuvine.

Vrea să fim parte a NATO ca să aibă și el un frate mai mare pe care să‑l cheme în caz că cineva sare la bătaie. Vezi Rusia în ultima vreme. Dar dacă fratele mai mare aduce arma­ment și‑l pune la el în ogradă, iar rusul începe să amenințe că îl ia la țintă, începe să se gân­dească dacă n‑ar putea avea pro­tecția asta mil­i­tară fără nici un risc. Amer­i­canii să se care la ei acasă, dar să stea pregătiți cu arma la picior și să vină fuguța doar când i‑o chema el. Și să îi dea de la ei doar ce e bun, fără nici o oblig­ație din partea lui.

Poate că o să spuneți că e în firea ome­nească să gân­dești așa. S‑ar putea. Civ­i­liza­ția și pro­gre­sul pre­supun însă că învățăm ceva din isto­rie. Așa că nu cred că exagerez când spun că, dacă am accepta că alegerile noas­tre au și deza­van­taje, am putea fi mai pregătiți pen­tru con­secințele mai puțin plă­cute. Pen­tru că din cauza aces­tui opti­mism nejus­ti­fi­cat sun­tem de fiecare dată prinși cu pan­talonii în vine când lumea din jurul nos­tru devine mai com­pli­cată. Și, mai întot­deauna, din pos­tura asta jenantă nu putem fugi îndea­juns de repede ca să ne salvăm fun­dul.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu