Cine trage foloase din noul cod silvic (I)

S‑a tot vor­bit despre noul cod sil­vic și despre preved­erea sa de a limita cota oricărei firme de pre­lu­crare a lem­nu­lui la 30% din volu­mul exploatat anual în Româ­nia. For­mu­la­rea e puțin mai com­pli­cată1, dar ideea de bază e rel­a­tiv sim­plu de înțe­les: Schweighofer și alții ca el să nu mai poată cumpăra decât maxim 30% din lem­nul exploatat anual.

Nu e greu de înțe­les că măsura îi nemulțumește pe indus­tri­așii lem­nu­lui. Lim­itarea le împiedică creșterea până la nivelul de afac­eri pe care și‑l vor fi dorit, ba chiar îi pune în situ­ația de a avea capac­ități de pro­ducție folosite incom­plet, ceea ce e o pierdere evi­dentă pen­tru ei. Noi sun­tem însă feri­ciți și cu toții am stri­gat în cor că măsura e bună pen­tru că ei, și mai ales hrăpărețul aus­triac, ne dis­trug pădurile. Așa ni s‑a tot spus și noi am băgat la cap. Întot­deauna ne‑a fost mai comod să învi­novățim pe alții pen­tru nenoro­cir­ile noas­tre. Dar oare ăsta să fie ade­vărul?

Ca să înțelegeți cum se formează prețurile pe piața lem­nu­lui, tre­buie să începem de la pădure. Tonul îl dă lem­nul din pădurea de stat. Vânzările făcute de Rom­silva sunt de departe mai impor­tante can­ti­ta­tiv decât ori­care alt pro­pri­etar pri­vat, deci cam cu cât va vinde regia pădurilor cam tot cu atât va putea vinde și pri­vatul. Lem­nul din pădurea de stat se vinde prin lic­i­tație. Rom­silva sta­bilește un preț de pornire și anunță data lic­i­tației, la care se prez­intă firmele dori­toare. Numai că, pen­tru că sun­tem în Româ­nia, lic­i­ta­torii sunt nițel cam înțeleși între ei. O parte a lor sunt chiar firme mas­cate ale per­son­alu­lui sil­vic, altele sunt deținute de inter­puși ai unor politi­cieni. Ade­sea sil­vicii și politi­cienii au firme împre­ună, bineînțe­les puse pe numele vre­unui ilus­tru necunos­cut, pen­tru că ei nici usturoi n‑au mân­cat, nici gura nu le miroase.

Să ne imag­inăm cum merge lic­i­tația: inginerul sil­vic care con­trolează din umbră firma de exploatare s‑a înțe­les dinainte cu reprezen­tan­tul politi­cian­u­lui local și cu ceilalți mai mărunți par­tic­i­panți cine și ce va cumpăra, așa că atunci când se scoate respec­tiva par­tidă2 la vân­zare doar cel care va cumpăra face o ofertă, puțin peste prețul de pornire3, iar ceilalți se prefac că nu mai sunt intere­sați și nu licitează peste el. Alte­ori se mimează puțin mai mult — o altă firmă face încă un pas, iar câștigă­torul presta­bilit oferă prețul final. Totul e legal, în pro­ce­sul ver­bal de lic­i­tație se con­sem­nează că par­tida s‑a adjude­cat de către firma X cu prețul Y.

Dacă ați urmărit cu atenție această log­ică de frau­dare prin manip­u­larea prețu­lui lem­nu­lui, veți înțelege că limita de 30% impusă de noul cod sil­vic nu are nici o influ­ență. Lic­i­tați­ile vor fi la fel de tru­cate, prețul de pornire va fi aprox­i­ma­tiv ace­lași, prețul de adjude­care va fi cu 5–10% peste cel de pornire. Nimic nu se schimbă. Măsura mult lău­dată nu aduce nici un ben­efi­ciu pădurii. Dar cui?

Ei, aici devine intere­sant. Să raționăm eco­nomic: cine ar vrea să cumpere lem­nul din pădure cu ace­lași preț ca și până acum, dar ar vrea să se asig­ure că îl va revinde cu un preț com­pet­i­tiv? Pe cine ar der­anja direct monopolul unui Schweighofer, care ar putea scădea prețul de achiz­iție pen­tru că nu va exista alt cumpără­tor impor­tant pen­tru lemn? Cui i‑ar scădea prof­i­tul dacă Schweighofer ar avea o poz­iție dom­i­nantă în piață și ar impune prețuri mici? Ați ghicit: firmele de exploatare. Firmele politi­cie­nilor și ale sil­vi­cilor corupți.

Acuma ați înțe­les pen­tru cine e pusă limita de 30% în codul sil­vic? M‑am gân­dit că e bine să știți cui îi suflați în pânze când cot­codă­ciți pe inter­net că limita de 30% e foarte bună ca să pro­te­jăm pădurea — nu‑i pro­te­jați decât pe hoți. Și e bine să înțelegeți până la capăt lucrurile înainte de a‑l acuza pe Iohan­nis că e influ­ențat de grupuri de lobby din indus­tria lem­nu­lui — vom vedea ce opinie va avea Comisia Euro­peană când Schweighofer va face plân­gere pen­tru încăl­carea acor­du­lui de liberă cir­cu­lație a măr­furilor și‑o să înțelegem atunci că nu putem sta­bili lim­ite arbi­trare într‑o indus­trie, exact ce spunea și președ­in­tele.

Ca să vă spun pe șleau, îmi dis­place pro­fund că ați fost masa de manevră a unor băieți deștepți, care v‑au folosit ca să pună pre­siune unde tre­buie și ca să-și vadă intere­sele pro­mo­vate. Că, uite, codul sil­vic va fi trimis neschim­bat la pro­mul­gare și nu mai are cine să‑l oprească. Și sin­gurii care jubilează sunt hoții.

(va urma)

  1. Un oper­a­tor economic/grup de oper­a­tori eco­nomici nu poate achiziționa/procesa mai mult de 30% din volu­mul dintr-un sor­ti­ment indus­trial de masă lem­noasă din fiecare specie, sta­bilit ca medie a ultim­ilor 3 ani, în baza actelor de punere în val­oare autor­izate la exploatare și exploatate la nivel național, indifer­ent de forma de pro­pri­etate. []
  2. Par­tidă = o suprafață de pădure pe care se fac lucrări de exploatarea lem­nu­lui. []
  3. Există un pas de lic­i­tație presta­bilit, de obi­cei de 5% din prețul de pornire. De pildă dacă prețul de pornire e 200 lei/mc, pasul este 10 lei/mc, deci urmă­toarea ofertă tre­buie să fie minim 210 lei/mc. []

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu