Ro­mâ­nii vor­besc des­pre ho­mo­se­xu­a­li­tate ca și cum ea n‑ar exista, ca și cum doar niște legi per­mi­sive ar face‑o să se nască de un­deva din niște re­sor­turi pă­că­toase ale so­ci­e­tă­ții. Atâta timp cât se opun aces­tor legi, ho­mo­se­xu­a­li­ta­tea va fi țin­tu­ită un­deva, nu se știe pre­cis unde, pro­ba­bil sub talpa ia­du­lui, iar noi — pre­a­cu­rați, creș­tini și he­te­ro­se­xu­ali — vom pu­tea trăi liniștiți.

Ci­neva, un băr­bat, de­clara ri­tos într-un co­men­ta­riu la un ar­ti­col mai vechi că pro­prii săi co­pii nu sunt pre­gă­tiți să vadă doi băr­bați să­ru­tându-se. Fraza asta în­cap­su­lează în doar câ­teva cu­vinte pa­tru din­tre cele mai im­por­tante pre­ju­de­căți ale băr­ba­tu­lui he­te­ro­se­xual român.

În pri­mul rând co­piii — ei sunt un im­ba­ta­bil ar­gu­ment îm­po­triva ho­mo­se­xu­a­li­tă­ții. Ex­pu­ne­rea pu­blică a re­la­ți­i­lor homo este in­de­zi­ra­bilă pen­tru că e con­ta­gi­oasă — dacă, feri Doamne, le vin și al­tora idei? Dar a su­gera că e con­ta­gios pen­tru un adult e oa­re­cum pe­ri­cu­los: nu cumva s‑ar în­țe­lege că și el s‑ar pu­tea simți ten­tat? Ooo, nu! Deci, ca să se evite orice con­fu­zie, he­te­ro­se­xu­a­lul ro­mân se re­feră la co­pii. Ei sunt ne­pri­hă­niți, sen­si­bili și nești­u­tori, sunt ușor de in­flu­en­țat și nu vrem să‑i trans­for­măm în ase­me­nea monș­tri. Căci orien­ta­rea se­xu­ală este — nu‑i așa? — o ches­tiune de educație.

A ar­gu­menta că nu ești pre­gă­tit pen­tru ceva este, în fapt, o formă de amâ­nare sine die. Nu este o ne­gare ve­he­mentă a ace­lui ceva, ci o ex­pe­di­ere im­pre­cisă a eve­ni­men­tu­lui într-un ne­de­fi­nit vi­i­tor. Este un mod de a spune in­di­rect că re­cu­noști exis­tența a ceea ce amâni, că nu negi o evi­dență, dar că îți e in­co­modă și ai pre­fera să nu te con­frunți cu acel su­biect. A nu fi pre­gă­tit te scu­tește de a as­culta ar­gu­men­tele des­pre va­li­di­ta­tea a ceea ce amâni, anu­lează efor­tul ce­lor care ar vrea să jus­ti­fice ne­ce­si­ta­tea. E o de­cla­ra­ție de dez­in­te­res de­fi­ni­tiv. În lipsa unei li­mite de timp până la care se amână, eve­ni­men­tul în sine este — de fapt — anu­lat. Co­piii nu sunt pre­gă­tiți pen­tru ac­cep­ta­rea ho­mo­se­xu­a­li­tă­ții — dar nici nu in­ten­țio­năm să‑i pre­gă­tim vreodată.

A ve­dea ceva este com­plet di­fe­rit de a afla ceva. Dacă afli, dar nu vezi, ești ab­sol­vit de orice res­pon­sa­bi­li­tate de a re­ac­ționa în vreun fel. A afla fără a ve­dea îți dă con­for­tul de a avea o pă­rere fără să ai vreo obli­ga­ție com­por­ta­men­tală. E ca atunci când afli că un huli­gan a bă­tut o fe­meie pe stradă — poți fi in­dig­nat fără ca ci­neva să-ți poată con­testa ati­tu­di­nea, dar dacă ai fost de față și ai vă­zut, in­dig­na­rea pre­su­pune re­ac­ția ta, alt­min­teri e ipo­crită. Deci e im­por­tant să nu ve­dem, chiar dacă știm. Co­piii nu sunt pre­gă­tiți să vadă ma­ni­fes­ta­rea ho­mo­se­xu­a­li­tă­ții. De­si­gur, cân­dva vor afla de ea, dar până atunci vor fi echi­pați de pro­prii pă­rinți cu doza po­tri­vită de ipo­cri­zie pen­tru a se pu­tea in­digna la rân­dul lor, re­fu­zând să vadă.

Doi băr­bați să­ru­tându-se este ima­gi­nea pe care băr­ba­tul he­te­ro­se­xual ro­mân o res­pinge cu cea mai mare ve­he­mență. În in­ti­mi­ta­tea mo­men­te­lor sale de slă­bi­ciune per­so­nală, când des­chide în brow­ser un site pen­tru adulți, îi plac to­tuși sce­nele cu două fe­mei care se să­rută. Asta nu e ho­mo­se­xu­a­li­tate, asta e ex­ci­tant. În si­nea sa, orice băr­bat he­te­ro­se­xual are o fan­te­zie cu el și două fe­mei și nu crede că asta e ceva greșit, nici că su­b­mi­nează “fa­mi­lia ca ce­lulă de bază a so­ci­e­tă­ții”. E oare ho­mo­se­xu­a­li­ta­tea cea pe care o res­pinge sau e doar teama de di­scon­for­tul schim­bă­rii că­reia ar tre­bui să se adap­teze? Com­pli­cată întrebare.

Și atunci hai să sim­pli­fi­căm: co­piii nu sunt pre­gă­tiți să vadă doi băr­bați să­ru­tându-se. Punct.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Sorin Sfirlogea Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Monica Bratu

    Pam pam!!

  2. Mihai Decu

    Pe cand si un ar­ti­col des­pre zo­o­fi­lie sau pe­do­fi­lie? Ca si aia se simt mar­gi­na­li­zati si neindreptatiti…

    • Jurnal de bord

      Dacă nu faci di­fe­rența în­tre o re­la­ție ba­zată pe con­sen­su­a­li­tate și sen­ti­mente (ho­mo­se­xu­a­li­tate) și una ba­zată pe viol (zo­o­fi­lie, pe­do­fi­lie) mi‑e milă de fe­me­ile care au ajuns în pat cu tine, dra­gul meu heterosexual.

    • Mihai Decu

      Te cre­deam mai mo­dern in opi­nii, dar esti la fel de in­ve­chit ca si mine. Mi se pare in­te­re­sant, pe de o parte con­si­deri co­piii su­fi­cient de ma­turi pen­tru a nu fi in­flu­en­ta­bili, pe de alta parte in­su­fi­cient de ma­turi pen­tru a lua o de­ci­zie. De­pre sen­ti­mente si in­te­li­genta in lu­mea ani­mala nici nu mai vor­bim. Nu o sa po­le­mi­zez cu tine pen­tru ca to­tusi pu­tem avea opi­nii diferite…si asta e o forma a di­ver­si­ta­tii, pe care o aperi cu ju­ma­tati de ma­sura. Cat des­pre mila, pot sa te asi­gur ca nu mi‑e mila nici de tine nici de cei/cele cu care ai po­po­sit in pat, pen­tru ca in­te­leg ca pen­tru tine asta e fi­na­li­ta­tea su­prema a sen­ti­men­te­lor. O seara buna.

      • Sorin Sfirlogea

        Bine, hai să con­ve­nim că nu sun­tem de acord. Dar, pen­tru în­țe­le­ge­rea co­rectă a opi­niei tale, per­mite-mi să re­fra­zez con­form cu ceea ce am în­țe­les eu: co­piii au des­tulă ma­tu­ri­tate pen­tru a ac­cepta o re­la­ție se­xu­ală (deci pe­do­fi­lia e iu­bire con­sim­țită), iar ani­ma­lele au sen­ti­mente și in­te­li­gență, mo­tive pen­tru care zo­o­fi­lia nu e un viol. Re­cu­nosc, sunt perplex.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.