Din ce e făcută lumea

Dom­nul Mircea Miclea, fost min­istru al edu­cației, spune că ‑ anal­izând rezul­tatele eval­uărilor făcute în 2014 ‑ trei din patru copii de la clasele pri­mare nu au abil­itățile nece­sare de anal­iză și pre­lu­crare a infor­mați­ilor. Dom­nul fost min­istru poate fi sus­pec­tat de stan­darde prea înalte, deși mă îndoi­esc ‑ am obser­vat că are obi­ceiul de a folosi un lim­baj aca­d­e­mic chiar și atunci când vor­bește despre lucruri foarte ter­e­stre. Dar pro­cen­tul pe care îl avansează e atât de mare încât chiar dacă am mai coborî pre­tenți­ile bănui­esc că cel puțin jumă­tate n‑ar trece șta­cheta actualei pro­grame șco­lare. Ceea ce ar explica de ce, opt ani mai târziu, doar jumă­tate din elevi reușesc să ia bacalau­re­a­tul. Ceilalți s‑ar putea să nu fie pur și sim­plu echipați core­spun­ză­tor pen­tru această aparent min­imă per­for­manță.

Cu cât testele sau itemii sunt mai difi­cili și nece­sită activ­ități cog­ni­tive supe­rioare, gen anal­iză, inter­pretare, pre­lu­crare sau apli­care de infor­mații, cu atât per­for­manțele sunt mai slabe. Ajungem la situ­ația în care abia 23% din­tre copiii din Româ­nia răspund corect la o sarcină la care se cere anal­iză și inter­pretare. Sim­plu spus: trei din patru copii nu au abil­itățile nece­sare de anal­iză și pre­lu­crare a infor­mați­ilor!

Urmă­toarea între­bare pe care cineva ar putea să o pună ar fi dacă e într‑adevăr nevoie ca fiecare copil să fie capa­bil de anal­iză și inter­pretare a unor infor­mații. Nu cumva ridicăm șta­cheta pre­tenți­ilor prea sus? Și ast­fel alunecăm ușor spre o între­bare mult mai impor­tantă, al cărei răspuns ar fi tre­buit să‑l avem deja: ce are nevoie un indi­vid să știe pen­tru a fi con­sid­erat com­pe­tent din punct de vedere social? Ce tre­buie să aibă în echiparea sa per­son­ală un copil aflat pe dru­mul către adult pen­tru a‑și putea clădi sin­gur viitorul? E, cu sig­u­ranță, o între­bare com­plexă, dar eu am să încerc să sim­plific la nivelul meu de înțelegere. Eu cred că e nevoie de trei lucruri de bază: să știe cum să ia decizii, să știe cum să abor­deze o prob­lemă pen­tru a rezolva‑o și să știe cum să ges­tioneze con­flictele cu ceilalți.

A lua decizii este esențial pen­tru fiecare din­tre noi, zi de zi. Tre­buie să ne hotărâm asupra unui noian de chestiuni, de la cele mai mărunte până la cele mai impor­tante ‑ a te hotărî înseamnă a‑ți pune hotare, a‑ți sta­bili lim­itele vieții tale. Cur­sul vieții fiecărui indi­vid este croit printr‑o mul­ti­tu­dine de hotare, unele impuse de vre­muri și de soci­etate, cele mai multe decise de el însuși. A știi să iei decizii, a nu amâna decizii impor­tante este vital pen­tru a trăi cu rost. Și nu asta ne dorim pen­tru copiii noștri, să ducă o viață plină de sens în primul rând pen­tru ei înșiși?

Prob­lemele, în înțe­le­sul de obsta­cole puse în calea fiecăruia din­tre noi, sunt inevitabile. Nu s‑a descoperit până acum o modal­i­tate de a trăi eludându‑le. Multe le creăm chiar noi înșine, prin inadec­varea com­por­ta­men­tu­lui sau gândirii noas­tre la ceea ce se întâm­plă în jur. Însă a ști să le abor­dezi corect este esențial pen­tru a‑ți da șansa de a le sur­monta. Să știi cum să deter­mini cauza pro­fundă, să ai exer­cițiul de a lăsa emoți­ile deop­arte când e nevoie de rați­une, să privești obsta­colele ca pe opor­tu­nități de a învăța, să cauți spri­jinul unor ali­ați ‑ toate astea sunt lucruri aparent banale, dar pe care nu le prac­ticăm decât atunci când ajungem la un anu­mit grad de matu­ri­tate. De ce nu le‑am putea sădi în com­por­ta­men­tul copi­ilor, scutindu‑i de deza­mă­gir­ile și înfrân­ger­ile pe care le‑ar fi putut evita?

Cu excepția celor ce devin pust­nici, sun­tem con­damnați să social­izăm. Une­ori e o plăcere, atunci când ne alegem pri­etenii. Dar de cele mai multe ori, în cea mai mare parte a tim­pu­lui, social­izăm cu inși pe care nu i‑am ales drept parteneri. Nu poți evita inter­secția cu ceilalți în metrou, pe stradă, la muncă, iar aceste inter­secții devin ade­sea piez­ișe, născând con­flicte. E teri­bil de impor­tant să știi să ajungi la un acord cu cei din jurul tău, să cauți con­sen­sul fie și printr‑un com­pro­mis, să poți păs­tra punțile de legă­tură între tine și cei din jurul tău dându‑ți șansa de a con­strui lucruri sem­ni­fica­tive pen­tru tine și ceilalți. Nu asta aștep­tăm de la copiii noștri, să aibă real­izări mai mari și mai fru­moase decât ale noas­tre? Cum ar putea face asta fiecare de unul sin­gur?

Și dacă am drep­tate, dacă de aceste lucruri are nevoie oricine se formează prin sis­temul de edu­cație româ­nesc, urmă­toarea între­bare log­ică ar fi: ce face școala pen­tru a crea aceste abil­ități? Iar răspun­sul pe care îl intuim cu toții e scurt și sec: aproape nimic. Ciclul pri­mar învață copilul ‑ dacă reușește ‑ să citească, să scrie și să socotească la nivel ele­men­tar. Mai adaugă puțină biolo­gie, un dram de isto­rie și câteva noți­uni de geografie. Toate însă dis­parate, negru­pate pe subiecte. În aceeași log­ică, pe toată durata ciclu­lui gim­nazial și liceal infor­mații în can­tități tot mai mari sunt revăr­sate către elev din­spre toate dis­ci­plinele teo­ret­ice: lit­er­atură, gra­mat­ică, matem­at­ică, fiz­ică, chimie, biolo­gie, isto­rie, geografie, limbi străine. Cât despre a colab­ora cu ceilalți, nici vorbă ‑ școala este locul unde com­petiția este bine înșu­ru­bată în mintea fiecărui copil. Nici un cri­teriu de apreciere nu vizează grupul, aproape nici o activ­i­tate nu formează colec­tiv­i­tatea. Rămâne în sarcina fiecăruia din­tre ei să ordoneze în vreun fel ‑ dacă vor reuși ‑ imensa can­ti­tate de infor­mații, să găsească even­tualele core­lații dacă există și să con­stru­iască din ele o imag­ine a lumii care să aibă un sens pen­tru el.

Pen­tru că, de fapt, ăsta e ros­tul școlii, așa cum îl înțe­leg eu: să ne ajute să ne con­struim pro­pria noas­tră imag­ine despre lume, să putem găsi un răspuns mulțu­mi­tor la această nedeslușită enigmă. Să aflăm, în pro­priul nos­tru fel și cu pro­pri­ile noas­tre put­eri, din ce e făcută lumea.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu