Când vor să-și li­niș­tească pro­pria con­ști­ință în pri­vința iner­ției lor so­ci­ale, ro­mâ­nii aleg câte un su­biect sim­plu și co­mod de abor­dat pen­tru a re­ac­ționa. De pildă că­țe­lu­șii co­mu­ni­tari sau co­pă­ceii tă­i­ați ile­gal. Iden­ti­fică un du­ș­man al ca­u­zei lor — cum ar fi hin­ghe­rii pri­mă­riei sau nis­cai jvai­gho­fări — și dau în ei ca la fa­sole pe re­țe­lele so­ci­ale. So­lu­ți­ile sunt de obi­cei sim­ple: să fie dați afară, să fie desfi­in­țați, să fie ares­tați. Apoi ies nițe­luș în stradă și răc­nesc pu­țin câ­teva lo­zinci fa­bri­cate de niște oen­ge­uri dor­nice de po­pu­la­ri­tate (pen­tru ob­ți­ne­rea de fon­duri) și, după ce fac un pic de zarvă even­tual în­cu­nu­nată de suc­ces, toată treaba se li­niș­tește pen­tru un timp.

Când însă su­biec­tul este mai se­rios și ro­mâ­nii în­țe­leg că s‑ar pu­tea să tre­bu­iască să schimbe și ei ceva în mo­dul lor de a gândi sau de a se com­porta, de­vin mult mai pu­țin dis­puși să se ma­ni­feste. Echi­vo­cul e mai con­for­ta­bil. Ra­țio­na­men­tele nu mai sunt ab­so­lute, ci se re­la­ti­vi­zează brusc. A fal­si­fi­cat acte Ponta? Lasă, do­m’ne, că și Blaga are do­sar pe­nal. A fost com­plice la eva­ziune fis­cală? Am au­zit că și Gor­ghiu a fu­rat. Când lupta îm­po­triva co­rup­ției se acu­ti­zează, ro­mâ­nul pri­cepe că s‑ar pu­tea să ajungă și pe la el niște efecte ale ei și nu prea e dis­pus să re­nunțe la des­cur­că­re­lile lui.

Prin­tre ma­ro­tele după care se as­cunde, una prinde tot mai mult te­ren: te­o­ria ma­gis­tra­tu­lui per­fect. Ea se tra­duce ast­fel: dacă un ma­gis­trat gre­șește, să plă­tească pen­tru con­se­cin­țele de­ci­zi­i­lor sale. Ceea ce ne do­rim, de­duc eu, este ma­gis­tra­tul-ma­șină — bagi fap­tele, iese ver­dic­tul per­fect. Știm cu to­ții că așa ceva nu e po­si­bil, că le­gea e ade­sea in­ter­pre­ta­bilă în func­ție de con­tex­tul fap­te­lor, că nu există ga­ran­ția to­tală și com­pletă a ju­de­că­ții unui ma­gis­trat. Dar pro­ba­bil că teama de o lume în care po­tlo­gă­ri­ile se pe­dep­sesc ne îm­pinge să ce­rem ab­sur­dul. Vrem ca și ju­de­că­to­rul sau pro­cu­ro­rul să simtă teama de a pro­nunța ver­dicte, de a for­mula acu­za­ții. Pen­tru că avem de ce să ne te­mem de ei, vrem ca și ei să se teamă de noi. Pot să în­țe­leg asta când vine vorba de clasa po­li­tică, care e plină de ma­fi­oți. Dar tu, ro­mâ­nule de rând, de ce ai vrea asta? De ce te temi de jus­ti­ție?

În nici un stat ci­vi­li­zat nu există o ase­me­nea ce­rință ab­surdă. Eroa­rea de ju­de­cată este parte a pro­ce­su­lui jus­ti­ției și sin­gu­rul fel în care o pu­tem com­bate este să pu­nem în­de­a­juns de multe nivele de apel, care să func­țio­neze ca niște fil­tre ale gre­șe­li­lor, oprindu-le să se pro­ducă îna­inte de a fi de­fi­ni­tiv cons­fin­țite. So­co­tesc că azi există deja su­fi­ciente, in­clu­zând aici și tri­bu­na­lul CEDO. Asta nu în­seamnă că erori ju­ri­dice nu mai pot apă­rea, ci că avem un nivel su­fi­cient de fil­tre care să le co­rec­teze pe cele mai multe. A cere un sis­tem de jus­ti­ție fără nici o gre­șe­ală este o uto­pie evi­dentă.

A pre­tinde unui ma­gis­trat să plă­tească pen­tru o eroare ne­in­ten­țio­nată (aten­ție la această nu­anță!) în­seamnă a dis­truge cu bună ști­ință sis­te­mul de jus­ti­ție. Ni­meni nu va mai dori să fie ju­de­că­tor ști­ind că dacă îl con­damnă pe in­cul­pat și era ne­vi­no­vat va plăti, iar dacă nu‑l con­damnă și era vi­no­vat, ia­răși va plăti. Ris­cu­rile ar de­veni prea mari la nivel per­so­nal și toți vor fugi de această me­se­rie. Ăsta e sco­pul tău, ci­ti­to­rule?

Si­gur că există co­rup­ție și în sis­te­mul de jus­ti­ție, am văzut‑o cu to­ții. Și si­gur că tre­buie să pe­dep­sim ma­gis­tra­ții co­rupți — eu aș opina chiar ca pe­dep­sele lor să fie duble pen­tru ace­eași faptă, căci s‑au an­ga­jat să fie ga­ran­ții le­ga­li­tă­ții, deci au o res­pon­sa­bi­li­tate su­pli­men­tară. Dar e o com­pletă aiu­re­ală să ceri per­fec­țiune în exer­ci­ta­rea unei pro­fe­sii care prin na­tura ei este su­biec­tivă. Ar în­semna ca de fi­e­care dată când o in­stanță dă altă so­lu­ție de­cât cea pre­ce­dentă să‑i ares­tăm pe ma­gis­tra­ții din com­ple­tul de ju­de­cată an­te­rior.

Vrei să avem ma­gis­trați per­fecți? De ce, dragă ci­ti­to­rule? Ce te face să te temi de jus­ti­ție? Ce erori ți‑e teamă că vor co­mite față de tine, un om de o cin­ste exem­plară, care se des­curcă și el cum poate în această lume ca o jun­glă? 😉


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Rodica Coca

    Aleg ce nu-ti so­li­cita min­tea.

  2. Gelu Valeru Brezoi

    Să răs­pundă doar pen­tru con­dam­na­rea ne­vi­no­va­ti­lor , și pen­tru adu­ce­rea de acu­za­ții false și fa­bri­ca­rea de do­sare , o să fie des­tui ju­de­că­tori fi­indcă sa­la­ri­ile și pen­si­ile spe­ci­ale sunt atrac­tive

  3. Didi Marin

    Omul le­gii aproape per­fect nu poate fii de­cât un robot!Sa vb.cu Ja­po­na­zii poate ne fac eioate așa o sa avem si noi le­giu­i­tori im­par­ți­ali!


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu