Când vor să-și liniștească propria conștiință în privința inerției lor sociale, românii aleg câte un subiect simplu și comod de abordat pentru a reacționa. De pildă cățelușii comunitari sau copăceii tăiați ilegal. Identifică un dușman al cauzei lor — cum ar fi hingherii primăriei sau niscai jvaighofări — și dau în ei ca la fasole pe rețelele sociale. Soluțiile sunt de obicei simple: să fie dați afară, să fie desființați, să fie arestați. Apoi ies nițeluș în stradă și răcnesc puțin câteva lozinci fabricate de niște oengeuri dornice de popularitate (pentru obținerea de fonduri) și, după ce fac un pic de zarvă eventual încununată de succes, toată treaba se liniștește pentru un timp.
Când însă subiectul este mai serios și românii înțeleg că s‑ar putea să trebuiască să schimbe și ei ceva în modul lor de a gândi sau de a se comporta, devin mult mai puțin dispuși să se manifeste. Echivocul e mai confortabil. Raționamentele nu mai sunt absolute, ci se relativizează brusc. A falsificat acte Ponta? Lasă, dom’ne, că și Blaga are dosar penal. A fost complice la evaziune fiscală? Am auzit că și Gorghiu a furat. Când lupta împotriva corupției se acutizează, românul pricepe că s‑ar putea să ajungă și pe la el niște efecte ale ei și nu prea e dispus să renunțe la descurcărelile lui.
Printre marotele după care se ascunde, una prinde tot mai mult teren: teoria magistratului perfect. Ea se traduce astfel: dacă un magistrat greșește, să plătească pentru consecințele deciziilor sale. Ceea ce ne dorim, deduc eu, este magistratul-mașină — bagi faptele, iese verdictul perfect. Știm cu toții că așa ceva nu e posibil, că legea e adesea interpretabilă în funcție de contextul faptelor, că nu există garanția totală și completă a judecății unui magistrat. Dar probabil că teama de o lume în care potlogăriile se pedepsesc ne împinge să cerem absurdul. Vrem ca și judecătorul sau procurorul să simtă teama de a pronunța verdicte, de a formula acuzații. Pentru că avem de ce să ne temem de ei, vrem ca și ei să se teamă de noi. Pot să înțeleg asta când vine vorba de clasa politică, care e plină de mafioți. Dar tu, românule de rând, de ce ai vrea asta? De ce te temi de justiție?
În nici un stat civilizat nu există o asemenea cerință absurdă. Eroarea de judecată este parte a procesului justiției și singurul fel în care o putem combate este să punem îndeajuns de multe nivele de apel, care să funcționeze ca niște filtre ale greșelilor, oprindu-le să se producă înainte de a fi definitiv consfințite. Socotesc că azi există deja suficiente, incluzând aici și tribunalul CEDO. Asta nu înseamnă că erori juridice nu mai pot apărea, ci că avem un nivel suficient de filtre care să le corecteze pe cele mai multe. A cere un sistem de justiție fără nici o greșeală este o utopie evidentă.
A pretinde unui magistrat să plătească pentru o eroare neintenționată (atenție la această nuanță!) înseamnă a distruge cu bună știință sistemul de justiție. Nimeni nu va mai dori să fie judecător știind că dacă îl condamnă pe inculpat și era nevinovat va plăti, iar dacă nu‑l condamnă și era vinovat, iarăși va plăti. Riscurile ar deveni prea mari la nivel personal și toți vor fugi de această meserie. Ăsta e scopul tău, cititorule?
Sigur că există corupție și în sistemul de justiție, am văzut‑o cu toții. Și sigur că trebuie să pedepsim magistrații corupți — eu aș opina chiar ca pedepsele lor să fie duble pentru aceeași faptă, căci s‑au angajat să fie garanții legalității, deci au o responsabilitate suplimentară. Dar e o completă aiureală să ceri perfecțiune în exercitarea unei profesii care prin natura ei este subiectivă. Ar însemna ca de fiecare dată când o instanță dă altă soluție decât cea precedentă să‑i arestăm pe magistrații din completul de judecată anterior.
Vrei să avem magistrați perfecți? De ce, dragă cititorule? Ce te face să te temi de justiție? Ce erori ți‑e teamă că vor comite față de tine, un om de o cinste exemplară, care se descurcă și el cum poate în această lume ca o junglă? 😉
11:06
Aleg ce nu-ti solicita mintea.
8:06
Să răspundă doar pentru condamnarea nevinovatilor , și pentru aducerea de acuzații false și fabricarea de dosare , o să fie destui judecători fiindcă salariile și pensiile speciale sunt atractive
13:06
Omul legii aproape perfect nu poate fii decât un robot!Sa vb.cu Japonazii poate ne fac eioate așa o sa avem si noi legiuitori imparțiali!