Teoria magistratului perfect

Când vor să-și lin­iștească pro­pria conști­ință în priv­ința inerției lor sociale, românii aleg câte un subiect sim­plu și comod de abor­dat pen­tru a reacționa. De pildă cățelușii comu­ni­tari sau copă­ceii tăi­ați ile­gal. Iden­ti­fică un duș­man al cauzei lor — cum ar fi hingherii primăriei sau nis­cai jvaighofări — și dau în ei ca la fasole pe rețelele sociale. Soluți­ile sunt de obi­cei sim­ple: să fie dați afară, să fie des­fi­ințați, să fie arestați. Apoi ies nițeluș în stradă și răc­nesc puțin câteva loz­inci fab­ri­cate de niște oengeuri dor­nice de pop­u­lar­i­tate (pen­tru obținerea de fon­duri) și, după ce fac un pic de zarvă even­tual încu­nunată de suc­ces, toată tre­aba se lin­iștește pen­tru un timp.

Când însă subiec­tul este mai serios și românii înțe­leg că s‑ar putea să tre­buiască să schimbe și ei ceva în modul lor de a gândi sau de a se com­porta, devin mult mai puțin dis­puși să se man­i­feste. Echivocul e mai con­fort­a­bil. Rațion­a­mentele nu mai sunt absolute, ci se rel­a­tivizează brusc. A fal­si­fi­cat acte Ponta? Lasă, dom'ne, că și Blaga are dosar penal. A fost com­plice la evaz­i­une fis­cală? Am auzit că și Gorghiu a furat. Când lupta împotriva corupției se acu­tizează, românul pri­cepe că s‑ar putea să ajungă și pe la el niște efecte ale ei și nu prea e dis­pus să renunțe la des­cur­cărelile lui.

Printre marotele după care se ascunde, una prinde tot mai mult teren: teo­ria mag­i­s­trat­u­lui per­fect. Ea se tra­duce ast­fel: dacă un mag­is­trat greșește, să plătească pen­tru con­secințele decizi­ilor sale. Ceea ce ne dorim, deduc eu, este magistratul-mașină — bagi faptele, iese ver­dic­tul per­fect. Știm cu toții că așa ceva nu e posi­bil, că legea e ade­sea inter­pretabilă în funcție de con­tex­tul faptelor, că nu există garanția totală și com­pletă a judecății unui mag­is­trat. Dar prob­a­bil că teama de o lume în care pot­logări­ile se pedepsesc ne împinge să cerem absur­dul. Vrem ca și judecă­torul sau procurorul să simtă teama de a pro­nunța ver­dicte, de a for­mula acuza­ții. Pen­tru că avem de ce să ne temem de ei, vrem ca și ei să se teamă de noi. Pot să înțe­leg asta când vine vorba de clasa politică, care e plină de mafioți. Dar tu, românule de rând, de ce ai vrea asta? De ce te temi de justiție?

În nici un stat civ­i­lizat nu există o aseme­nea cer­ință absurdă. Eroarea de jude­cată este parte a pro­ce­su­lui justiției și sin­gu­rul fel în care o putem com­bate este să punem îndea­juns de multe nivele de apel, care să funcționeze ca niște fil­tre ale greșelilor, oprindu-le să se pro­ducă înainte de a fi defin­i­tiv cons­fințite. Socotesc că azi există deja sufi­ciente, incluzând aici și tri­bunalul CEDO. Asta nu înseamnă că erori juridice nu mai pot apărea, ci că avem un nivel sufi­cient de fil­tre care să le corecteze pe cele mai multe. A cere un sis­tem de justiție fără nici o greșeală este o utopie evi­dentă.

A pretinde unui mag­is­trat să plătească pen­tru o eroare nein­tențion­ată (atenție la această nuanță!) înseamnă a dis­truge cu bună ști­ință sis­temul de justiție. Nimeni nu va mai dori să fie judecă­tor ști­ind că dacă îl con­damnă pe incul­pat și era nevi­no­vat va plăti, iar dacă nu‑l con­damnă și era vino­vat, iarăși va plăti. Riscurile ar deveni prea mari la nivel per­sonal și toți vor fugi de această meserie. Ăsta e scopul tău, citi­torule?

Sigur că există corupție și în sis­temul de justiție, am văzut‑o cu toții. Și sigur că tre­buie să pedep­sim mag­is­trații corupți — eu aș opina chiar ca pedepsele lor să fie duble pen­tru aceeași faptă, căci s‑au anga­jat să fie garanții legal­ității, deci au o respon­s­abil­i­tate supli­men­tară. Dar e o com­pletă aiure­ală să ceri per­fecți­une în exercitarea unei pro­fe­sii care prin natura ei este subiec­tivă. Ar însemna ca de fiecare dată când o instanță dă altă soluție decât cea prece­dentă să‑i arestăm pe mag­is­trații din com­ple­tul de jude­cată ante­rior.

Vrei să avem mag­is­trați per­fecți? De ce, dragă citi­torule? Ce te face să te temi de justiție? Ce erori ți‑e teamă că vor comite față de tine, un om de o cin­ste exem­plară, care se des­curcă și el cum poate în această lume ca o junglă? 😉


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Rodica Coca

    Aleg ce nu-ti solicita mintea.

  2. Gelu Valeru Brezoi

    Să răspundă doar pen­tru con­damnarea nevi­no­vatilor , și pen­tru aduc­erea de acuza­ții false și fab­ri­carea de dosare , o să fie des­tui judecă­tori fiindcă salari­ile și pen­si­ile spe­ciale sunt atrac­tive

  3. Didi Marin

    Omul legii aproape per­fect nu poate fii decât un robot!Sa vb.cu Japon­azii poate ne fac eioate așa o sa avem si noi legiuitori imparțiali!


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu