Neica Nimeni, zis și Călin Popescu Tăriceanu, a înțeles că partidul pe care l‑a cumpărat și l‑a vopsit precum pe proverbiala cioară vândută drept papagal nu are nici o șansă în viitoarele alegeri. Și să nu vă închipuiți că suferă din cale afară pentru că nu-și poate manifesta convingerile ideologice într-un partid cu mofturi de liberalism. Nicidecum. Dar singura variantă în care el ar putea continua să aibă o carieră politică, una care să‑i aducă privilegii și ștaif, este un partid parlamentar.
Desigur, există și varianta oficializării relației sale cu PSD, intrând în partidul-mamă pe care îl servește de ceva timp încoace. Dar asta ar însemna să admită deschis că n‑a fost nicicând liberal, că tot ceea ce a afirmat la adresa PNL după ce s‑a despărțit de el a fost o simplă gargară. La drept vorbind, chiar gargară a și fost. Dar după cum vă ziceam, neica Nimeni ține la ștaif și la aparențe. Așa că se vrea mai departe liberal. Ba, ce zic eu, se vrea singurul liberal adevărat!
Dacă își face partid, e mult mai simplu să se atașeze la PSD pentru următoarele alegeri, susținând că face o uniune social-liberală, care bla-bla-bla-bla. Ștaiful rămâne intact, privilegiile sunt garantate o dată cu alegerea sa, ce mai! asta‑i soluția perfectă. Atâta doar că ar fi bine ca din tot partidul ăsta al lui să se mai aleagă vreo doi-trei deputați și senatori, ca să nu pară că sunt niște amărâți care stau cu mâna întinsă la pesediști.
Uitându-se în jur, neica Nimeni a băgat de seamă că au mai apărut niște orfani politici: conservatorii post-voiculeștieni. Părăsiți de mogulul sponsor, care i‑a și renegat din motiv că l‑au pupat insuficient în cur, oamenii lui Daniel Constantin se întreabă îngrijorați ce-or să facă la viitoarele alegeri. Căci partidul conservator fără Antenele lui Felix nu există de fapt. Așa că atunci când neica Nimeni le‑o fi zis “hai să ne unim singurătățile” s‑or fi gândit că altă idee mai bună oricum n‑aveau. Și, în fond, de ce nu?
Căci privind la succesul lui Oprea cu partidul său balama, i‑o fi pocnit invidia și pe reformații liberali și pe orfanii conservatori: de ce n‑ar putea să devină și ei o balama mișto în parlamentul românesc? Chiar au toate calitățile pentru asta: flexibilitate politică prin lipsa coloanei vertebrale, disponibilitate ideologică prin absența oricărei direcții doctrinare, anduranță morală prin capacitatea de a mânca oricât rahat fără să le crape obrazul de rușine.
Și uite așa s‑a născut ALDE. Din de-ALDE neica Nimeni.
Lasă un comentariu