Neica Ni­meni, zis și Că­lin Po­pescu Tă­ri­ceanu, a în­țe­les că par­ti­dul pe care l‑a cum­pă­rat și l‑a vop­sit pre­cum pe pro­ver­bi­ala cioară vân­dută drept pa­pa­gal nu are nici o șansă în vi­i­toa­rele ale­geri. Și să nu vă în­chi­pu­iți că su­feră din cale afară pen­tru că nu-și poate ma­ni­festa con­vin­ge­rile ide­o­lo­gice într-un par­tid cu mof­turi de li­be­ra­lism. Nici­de­cum. Dar sin­gura va­ri­antă în care el ar pu­tea con­ti­nua să aibă o ca­rieră po­li­tică, una care să‑i aducă pri­vi­le­gii și ștaif, este un par­tid parlamentar.

De­si­gur, există și va­ri­anta ofi­ci­a­li­ză­rii re­la­ției sale cu PSD, in­trând în par­ti­dul-mamă pe care îl ser­vește de ceva timp în­coace. Dar asta ar în­semna să ad­mită des­chis că n‑a fost nici­când li­be­ral, că tot ceea ce a afir­mat la adresa PNL după ce s‑a des­păr­țit de el a fost o sim­plă gar­gară. La drept vor­bind, chiar gar­gară a și fost. Dar după cum vă zi­ceam, neica Ni­meni ține la ștaif și la apa­rențe. Așa că se vrea mai de­parte li­be­ral. Ba, ce zic eu, se vrea sin­gu­rul li­be­ral adevărat!

Dacă își face par­tid, e mult mai sim­plu să se ata­șeze la PSD pen­tru ur­mă­toa­rele ale­geri, sus­ținând că face o uniune so­cial-li­be­rală, care bla-bla-bla-bla. Ștai­ful rămâne in­tact, pri­vi­le­gi­ile sunt ga­ran­tate o dată cu ale­ge­rea sa, ce mai! asta‑i so­lu­ția per­fectă. Atâta doar că ar fi bine ca din tot par­ti­dul ăsta al lui să se mai aleagă vreo doi-trei de­pu­tați și se­na­tori, ca să nu pară că sunt niște amă­râți care stau cu mâna în­tinsă la pesediști.

Ui­tându-se în jur, neica Ni­meni a bă­gat de seamă că au mai apă­rut niște or­fani po­li­tici: con­ser­va­to­rii post-vo­i­cu­lești­eni. Pă­ră­siți de mo­gu­lul spon­sor, care i‑a și re­n­e­gat din mo­tiv că l‑au pu­pat in­su­fi­cient în cur, oa­me­nii lui Da­niel Con­stan­tin se în­treabă în­gri­jo­rați ce-or să facă la vi­i­toa­rele ale­geri. Căci par­ti­dul con­ser­va­tor fără An­te­nele lui Fe­lix nu există de fapt. Așa că atunci când neica Ni­meni le‑o fi zis “hai să ne unim sin­gu­ră­tă­țile” s‑or fi gân­dit că altă idee mai bună ori­cum n‑aveau. Și, în fond, de ce nu?

Căci pri­vind la suc­ce­sul lui Oprea cu par­ti­dul său ba­lama, i‑o fi poc­nit in­vi­dia și pe re­for­ma­ții li­be­rali și pe or­fa­nii con­ser­va­tori: de ce n‑ar pu­tea să de­vină și ei o ba­lama mișto în par­la­men­tul ro­mâ­nesc? Chiar au toate ca­li­tă­țile pen­tru asta: fle­xi­bi­li­tate po­li­tică prin lipsa co­loa­nei ver­te­brale, dis­po­ni­bi­li­tate ide­o­lo­gică prin ab­sența ori­că­rei di­rec­ții doc­tri­nare, an­du­ranță mo­rală prin ca­pa­ci­ta­tea de a mânca ori­cât ra­hat fără să le crape obra­zul de rușine.

Și uite așa s‑a năs­cut ALDE. Din de-ALDE neica Nimeni.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.