Când eram copil îmi amintesc că nu existau prea multe filme la televizor sau la cinema care să-mi fi plăcut din cale afară, dar excepția de la această regulă erau western-urile clasice. Lumea aceea a cowboy-lor, duri și neînfricați, trăitori într‑o epocă în care pistolul trebuia să-ți fie oricând la îndemână, era deopotrivă înfricoșătoare și fascinantă. Pentru că fascinația are adesea ceva în comun cu spaima.
Și dacă ați văzut vreodată un film din ăsta, știți că întotdeauna exista o scenă a duelului principal, înfruntarea dintre bine și rău, când în mijlocul unei străzi prăfoase și pustiite doi cowboy își puneau viața ca miză, sperând fiecare ca el să fie cel care scoate cel mai iute pistolul din teacă și își doboară adversarul. În termenii ăștia mi se pare că se desfășoară și duelul dintre Grecia și UE. Doi pistolari cu nervii întinși la maxim, se fixează reciproc de ceva timp. Tensiunea devine cu fiecare clipă mai densă, insuportabilă. Fiecare crede că el e îndreptățit să învingă. Fiecare face gesturi care să‑l intimideze pe celălalt.
Uniunea Europeană a sistat orice asistență financiară înaintea referendumului, agențiile de turism au început să anuleze vacanțele în Grecia ale europenilor, băncile grecești au trebuit să limiteze retragerile bancare ale populației. Incertitudinea a cuprins Grecia. Nimeni nu poate spune ce se va întâmpla cu statul grec dacă suportul european încetează. Va avea curajul UE să ducă până la capăt amenințările, trimițând un popor întreg în haos și faliment? Ce vor gândi celelalte țări care au dificultăți economice? Că într‑o zi va veni și rândul lor sub neclintita presiune a performantei economii germane?
Tsipras a continuat netulburat cu referendumul său care nu spune explicit că vor ieși din zona euro sau din UE, ci doar că nu acceptă condițiile creditorilor — se pare că în spatele său s‑a așezat o majoritate a populației Greciei. Din acest moment nu mai e vorba de un politician smintit care a făcut promisiuni deșarte și acum încearcă să blufeze, ci de o țară întreagă care a ales să se răzvrătească împotriva creditorilor. Este normal să primești bani împrumut și să declari că nu vrei să‑i mai dai înapoi? Unde va duce această răzmeriță financiară? Sunt grecii capabili și dispuși la sacrificiile imense pe care le presupune ieșirea din zona euro sau char din UE?
Și poate cea mai importantă întrebare pentru noi, românii: e cazul să ne dorim să intrăm în zona euro? Suntem capabili să evităm destinul grecilor? Sau vom ajunge inevitabil în aceeași situație?
Până aflăm răspunsul la aceste întrebări, Grecia și UE stau față în față precum pistolarii vestului sălbatic, fixându-se unul pe celălalt, încordați ca niște resorturi gata să plesnească. Cea mai mică slăbiciune poate fi fatală. Cine va clipi primul?
Lasă un comentariu