Noapte de noapte, România se transformă într‑o fecioară goală și despletită, învălurită doar într-un transparent drapel tricolor, pășind supusă în iatacul premierului său, căruia îi șoptește la ureche tainic și seducător: ia-mă, Victore, așa cum sunt și fă ce‑i vrea cu mine, dară nu mă da pe mâna bicisnicilor ăia de Predoiu, Gorghiu și Blaga! Cam asta e imaginea pe care domnul Ponta încearcă să ne‑o inoculeze ca explicație pentru faptul că nu demisionează din funcția de prim ministru. Ar fi o trădare a țării, care i‑a cerut prin votul electorilor săi să o salveze de năpasta pedelistă. Cum ar putea trăda el o astfel de sfântă misiune, retrăgându-se confortabil în beciurile DNA-ului?
Și, odată cu el, fi-vor mulți care gândesc asemenea. Antibăsismul și propontismul au lăsat urme adânci încă în tranșeele politice ale societății românești. Nea Ion și nea Vasile încă se ceartă asupra meritelor pe care liderii politici le au ori ba, neputând astupa falia socială pe care ultimii trei ani de scandal și învrăjbire au căscat‑o între români. Atâta doar că țara i s‑a dat lui Victor Ponta pentru a înfăptui, nu pentru a profita de noroacele sale. Guvernul se laudă cu cifrele realităților economice — sunt mai bune decât poate am fi meritat — dar întrebarea pe care o evită mereu este: cum au contribuit ei la aceste succese?
Am uitat, amnezici cu toții, că guvernul Ponta a mărit în mod idiot accizele la carburanți pretinzând că va construi autostrăzi. Am uitat de taxele pe stâlpi, acuzate de multe companii drept o inutilă povară fiscală. Am uitat că mulțime de investiții au fost stopate pentru că toate stăteau sub semnul corupției sau al intenției de corupție. Am uitat de inutilitatea și impostura domnișoarei ministru de finanțe smulsă cu mari sacrificii de la rosturile ei academice din universități americane. Ne facem că nu vedem că statul român e gripat, roțile sale nu mai sunt unse cu șpăgi, încheieturile sale scârțâie a incompetență și neputințe. Ignorăm nonșalant că cel mai cinstit guvern al românilor, așa cum l‑a anunțat pompos Victor Ponta, a umplut pușcăriile cu miniștri infractori.
Despre toate astea Ponta uită să spună. Ne tot povestește de reducerea CAS, despre scăderea TVA. Minunat, dar de unde are bani să acopere pierderea? Din investițiile pe care nu le mai face? Din oprirea modernizării instituțiilor statului? E o bucurie pentru noi că cheltuim toți banii și nu construim nimic pentru viitor? Mai e cineva responsabil de a privi în viitor, măcar pe următorii zece ani, imaginându-și unde ar putea fi România atunci? Este destinul ei să rămână veșnic, precum în visele lui Ponta, o fecioară goală și despletită?
17:07
Cred ca ai observat ca revin mereu cu o idee. Sau informatie. Ia‑o cum doresti. Nu e Romania lui Ponta, nu sunt ideile lui. Totul este dirijat de tagma socrului sau. Sunt oameni puternici prin organizatia din care au facut si fac parte.