O fecioară goală și despletită

Noapte de noapte, Ro­mâ­nia se trans­formă într‑o fe­cioară goală și des­ple­tită, în­vă­lu­rită doar într-un trans­pa­rent dra­pel tri­co­lor, pă­șind su­pusă în ia­ta­cul pre­mi­e­ru­lui său, că­ruia îi șop­tește la ure­che tai­nic și se­du­că­tor: ia-mă, Vic­tore, așa cum sunt și fă ce‑i vrea cu mine, dară nu mă da pe mâna bi­cis­ni­ci­lor ăia de Pre­doiu, Gor­ghiu și Blaga! Cam asta e ima­gi­nea pe care dom­nul Ponta în­cearcă să ne‑o ino­cu­leze ca ex­pli­ca­ție pen­tru fap­tul că nu de­mi­sio­nează din func­ția de prim mi­nis­tru. Ar fi o tră­dare a ță­rii, care i‑a ce­rut prin vo­tul elec­to­ri­lor săi să o sal­veze de nă­pasta pe­de­listă. Cum ar pu­tea trăda el o ast­fel de sfântă mi­siune, re­tră­gându-se con­for­ta­bil în be­ciu­rile DNA-ului?

Și, odată cu el, fi-vor mulți care gân­desc ase­me­nea. An­ti­bă­sis­mul și pro­pon­tis­mul au lă­sat urme adânci încă în tran­șe­ele po­li­tice ale so­ci­e­tă­ții ro­mâ­nești. Nea Ion și nea Va­sile încă se ceartă asu­pra me­ri­te­lor pe care li­de­rii po­li­tici le au ori ba, ne­pu­tând as­tupa fa­lia so­ci­ală pe care ul­ti­mii trei ani de scan­dal și în­vră­j­bire au căscat‑o în­tre ro­mâni. Atâta doar că țara i s‑a dat lui Vic­tor Ponta pen­tru a în­făp­tui, nu pen­tru a pro­fita de no­roa­cele sale. Gu­ver­nul se la­udă cu ci­frele re­a­li­tă­ți­lor eco­no­mice — sunt mai bune de­cât poate am fi me­ri­tat — dar în­tre­ba­rea pe care o evită me­reu este: cum au con­tri­buit ei la aceste succese?

Am ui­tat, am­ne­zici cu to­ții, că gu­ver­nul Ponta a mă­rit în mod idiot ac­ci­zele la car­bu­ranți pre­tin­zând că va con­strui autos­trăzi. Am ui­tat de ta­xele pe stâlpi, acu­zate de multe com­pa­nii drept o inu­tilă po­vară fis­cală. Am ui­tat că mul­țime de in­ves­ti­ții au fost sto­pate pen­tru că toate stă­teau sub sem­nul co­rup­ției sau al in­ten­ției de co­rup­ție. Am ui­tat de inu­ti­li­ta­tea și im­pos­tura domni­șoa­rei mi­nis­tru de fi­nanțe smulsă cu mari sa­cri­fi­cii de la ros­tu­rile ei aca­de­mice din uni­ver­si­tăți ame­ri­cane. Ne fa­cem că nu ve­dem că sta­tul ro­mân e gri­pat, ro­țile sale nu mai sunt unse cu șpăgi, în­che­ie­tu­rile sale scâr­țâie a in­com­pe­tență și ne­pu­tințe. Ig­no­răm non­șa­lant că cel mai cin­stit gu­vern al ro­mâ­ni­lor, așa cum l‑a anun­țat pom­pos Vic­tor Ponta, a um­plut puș­că­ri­ile cu mi­niș­tri infractori.

Des­pre toate as­tea Ponta uită să spună. Ne tot po­ves­tește de re­du­ce­rea CAS, des­pre scă­de­rea TVA. Mi­nu­nat, dar de unde are bani să aco­pere pier­de­rea? Din in­ves­ti­ți­ile pe care nu le mai face? Din opri­rea mo­der­ni­ză­rii in­sti­tu­ți­i­lor sta­tu­lui? E o bu­cu­rie pen­tru noi că chel­tuim toți ba­nii și nu con­struim ni­mic pen­tru vi­i­tor? Mai e ci­neva res­pon­sa­bil de a privi în vi­i­tor, mă­car pe ur­mă­to­rii zece ani, ima­ginându-și unde ar pu­tea fi Ro­mâ­nia atunci? Este des­ti­nul ei să rămână veș­nic, pre­cum în vi­sele lui Ponta, o fe­cioară goală și despletită?

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...