S‑ar pă­rea că Vic­tor Ponta nu mai apucă toamna în pa­la­tul Vic­to­ria. Nori ne­gri se tot strâng în ju­rul său și ni­mic nu pare să‑l mai poată salva de la imi­nen­tul său eșec po­li­tic, pe care sin­gur și l‑a con­struit în mulți ani de min­ciună și ile­ga­li­tăți dis­crete. Mi­nuni s‑au mai vă­zut în po­li­tică, dar în ca­zul său nu e ne­voie de una, ci de o sa­ra­bandă de mi­nuni. De unde atâ­tea? Și cine să le li­vreze când dea­su­pra sa nu mai există nici mă­car mâna pro­tec­toare a so­ci­a­liș­ti­lor eu­ro­peni, re­trași într‑o pru­dentă tă­cere? Oprea nu vrea să fie pre­mier. Tă­ri­ceanu ar vrea, dar nu are su­por­tul ni­mă­nui. Un alt pre­mier al coa­li­ției de la gu­ver­nare pare im­po­si­bil de gă­sit. Și atunci ce urmează?

Pri­vind din per­spec­tiva ju­că­to­ru­lui de șah Iohan­nis, aș zice că so­lu­ția cea mai bună ar fi ale­ge­rile an­ti­ci­pate. Din mai multe mo­tive. PSD e în de­grin­go­ladă ge­ne­rală, in­ca­pa­bil să-și re­vină după că­de­rea sub sa­bia jus­ti­ției a im­po­zan­ți­lor lor ba­roni lo­cali. Par­ti­dul lui Oprea, în­cro­pit din res­turi de la PPDD și dez­er­tori re­n­e­gați ai PDL, nu are forța de a mai ob­ține ace­lași pro­cent de re­pre­zen­tare în par­la­ment pe care îl are acum. Nu sunt or­ga­ni­zați, nu au o ide­o­lo­gie, nici un elec­to­rat pro­priu și nici o struc­tură te­ri­to­ri­ală so­lidă. Vor că­uta ali­anța elec­to­rală, dar ni­meni nu le va oferi ceva avan­ta­jos. Par­ti­dul ALDE este într‑o si­tu­a­ție și mai proastă — sunt șanse mari să nici nu treacă pra­gul de 5% — și ei au ne­voie de trac­țiu­nea PSD-ului într‑o va­ri­antă jal­nică a fos­tu­lui USL. Scena po­li­tică s‑ar sim­pli­fica mult, par­ti­dele-ba­lama ar pu­tea fi re­duse ori poate chiar anu­late: PSD, PNL, UDMR și poate un mic UNPR. Poate și PMP — Bă­sescu mai poate pro­duce sur­prize și cred că încă are ceva susținători.

Însă cine să or­ga­ni­zeze ale­ge­rile an­ti­ci­pate? Dacă aș fi în lo­cul lui Iohan­nis aș ne­go­cia cu par­ti­dele im­por­tante un gu­vern teh­nic cu un sin­gur obiec­tiv: ale­ge­rile. Ar eli­mina dis­cu­ți­ile des­pre ca­pa­ci­ta­tea PNL de a fur­niza ra­pid un gu­vern, ar tri­mite din nou clasa po­li­tică la ju­de­cata elec­to­ra­tu­lui. Ar re­a­li­nia cro­no­lo­gic ur­mă­toa­rele ale­geri pre­zi­den­ți­ale și par­la­men­tare. Iohan­nis — cu un man­dat de suc­ces — ar pu­tea fi trac­to­rul pen­tru o nouă vic­to­rie a drep­tei. Sin­gura pro­blema e că încă nu s‑a re­gle­men­tat le­gi­sla­tiv vo­tul în stră­i­nă­tate. Dar până la vot elec­tro­nic sau prin co­res­pon­dență, sim­pla or­ga­ni­zare a mai mul­tor sec­ții de vot ar fi deo­cam­dată su­fi­cientă. To­tul e pre­gă­tit pen­tru această strategie.

Va ști Iohan­nis să-și joace căr­țile, acum când are o chintă ro­ială servită?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Anonymous

    N‑are o chinta ro­iala servita.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.