Violul prin nepăsare

În stația de auto­buz de la aero­por­tul Băneasa e un soare torid. Peste șosea asfinți­tul se topește trep­tat, împrăști­ind o miere fierbinte care toropește trupurile. Câțiva călă­tori așteaptă auto­buzul spre des­ti­nați­ile lor, ascunzându-se în spatele unor pomișori care aruncă un dram de umbră în calea pâr­jolu­lui. Doar un grup de ado­lescenți, un el și două fete, stau reze­mați de gar­dul met­alic al aero­por­tu­lui, în mijlocul stației de auto­buz, înfrun­tând nepăsă­tori canic­ula.

Toți trei par să prov­ină din vreo per­iferie bucureșteană, judecând după îmbrăcămintea ieft­ină care se stră­duie totuși să imite tend­ințele modei de moment. Blugii rupți în genunchi, pălări­uțele ief­tine de hip­ster și tri­courile impri­mate au un incon­fund­abil aer de kitsch, de haine din Obor. Una din­tre fete, la vreo 15 ani, stă pe bor­dura gar­du­lui, flan­cată de ceilalți doi care par mai vârst­nici cu vreun an-doi.

- Hai, fă! Mergem la asta acasă că e sin­gură și mi‑o sugi și mie o dată! îi zice junele celei așezate pe bor­dură.
Lasă-mă, bă, în pace că m‑ai înneb­unit de cap cu asta. Nu vreau să merg nicăieri, nu pri­cepi? ripostează fata.
De ce, fă? Hai, că stă și ea cu noi — con­tinuă el arătând spre cealaltă fată.
Nu. Ți-am zis că nu, lasă-mă. Îmi vine să borăsc când sug, nu-mi place.

El pare decon­cer­tat, nu-și mai găsește argu­mentele. O cuprinde de mijloc pe cealaltă fată și o sărută pe gură — e a lui, e pro­pri­etar, par să spună ges­turile sale.
Zi‑i și tu, fă! Că nu moare dacă vine cu noi să ne dis­trăm… o îndeamnă pe iubita sa.

Ea o privește îndelung pe juna așezată, ca și cum ar căuta argu­mente să o convingă. Nu‑i vine nimic în cap.
Hai, fată, că nu mori! îi spune, lovind‑o ușor cu piciorul, ca un îndemn.
Vrei tu neapărat? între­abă juna.

Iubita junelui e încur­cată. Nu pare că vrea neapărat. Se uită către el, apoi dă din cap, tot necon­vinsă.
Îhî.

În stație oprește auto­buzul 304. Toți trei se urcă, glu­mind despre altceva, râzând împre­ună.

* * *

Am asi­s­tat la scena asta siderat. Simțeam un impuls de a inter­veni, de a le spune în câte feluri e greșit ceea ce fac, ceea ce spun, dar să mor dacă am știut de unde să încep. M‑au lăsat per­plex cu nat­u­ralețea con­ver­sației pe un aseme­nea subiect. Nu era nici un con­flict între ei, dis­cu­tau lin­iștiți ca și cum ar fi vor­bit despre tema la mate sau la română. Dis­tanța din­tre lumea lor și lumea mea părea de netre­cut și nici un argu­ment nu era bun de făcut punte între mine și ei.

* * *

N‑aș fi povestit nicio­dată scena asta. Mi se pare atât de trist ceea ce am auzit acolo, în stația de auto­buz, încât aș vrea să pot uita totul. Dar apoi a apărut povestea vio­lu­lui de la Vaslui, unde șapte indi­vizi au făcut sex cu o tânără ore întregi, până când fata a leși­nat. Și am înțe­les că ignorând facem ca răul să se ampli­fice, să crească în fiecare zi.

Se vor­bește mult despre povestea de la Vaslui. Unii spun că tinerii tre­buie arestați ime­diat și pedep­siți exem­plar. Alții spun că vic­tima e de fapt o "poamă" și a găsit ce a cău­tat. Râuri de cuvinte și acuza­ții curg de o parte și de alta.

Vio­lul e viol, indifer­ent de unde privești prob­lema. Chiar dacă fata o fi vrut inițial să se dis­treze cu vre­unul din­tre indi­vizi, sunt con­vins că nu și‑a dorit să ajungă la leșin, vic­tima potenței nes­fârșite a șapte băr­bați tineri. Chiar dacă moravurile ei nu sunt toc­mai cele mai lăud­abile, vio­lul tre­buie pedep­sit exem­plar.

Dar între­bările care mi se par și mai grave sunt altele.

Fetele astea care nego­ci­ază cu nonșalanță pe stradă sexul oral ocazional n‑au avut parte de edu­cație în familia lor? Părinții lor ce le-au expli­cat, ce le-au spus despre sex, despre dem­ni­tatea per­son­ală, despre drep­tul de a fi tratat ca o per­soană, nu ca un obiect? Cum de le-au lăsat pradă cartieru­lui, împingându-le să dev­ină niște miz­er­abile nefericite, lăsate gra­vide la întâm­plare de vreun ratat sau de vreun un grup de golani care vor să-și admire rec­i­proc potența sex­u­ală?

Băieții ăștia care comit vio­luri n‑au fost cres­cuți de niște părinți și — mai ales — de o femeie, nu li s‑a băgat în cap că tre­buie să respecți pe ceilalți din jur, că nu poți să trans­formi o per­soană în obiect al plăcerii tale per­son­ale? Cu ce s‑au ocu­pat părinții aces­tor tineri timp de atâția ani? Ce le-au spus? Cât i‑au pre­ocu­pat com­por­ta­mentele lor, antu­ra­jele în care se învârt, val­o­rile pe care le îmbrățișează? Ce s‑a întâm­plat cu înda­torir­ile de părinte? Și mamele aces­tor tineri, cum pot privi în ochi alte femei când e limpede că fiii lor, edu­cați de ele, au găsit firesc să facă sex în grup cu o fată până când au adus‑o la leșin? Când am renunțat com­plet în Româ­nia la oblig­ația de a fi un părinte respon­s­abil?

Pen­tru că eu cred că ală­turi de tinerii din Vaslui tre­buie să răspundă în fața soci­etății și părinții lor. Nu pot să-și aroge doar drep­tul de a pro­crea. Tre­buie să dea seamă pen­tru inconș­tiența de a‑și aban­dona copiii prin nepăsare. Și tre­buie să fie pedep­siți pen­tru asta.

Căci și nepăsarea noas­tră față de ast­fel de părinți nu e de accep­tat. Pen­tru că ne face pe fiecare din­tre noi com­plici ai fiecărui viol care s‑a întâm­plat deja și ale celor ce se vor întâm­pla de acum înainte.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Anonymous

    E cu ade­varat infio­ra­tor ce se intam­pla. Pe de alta parte, e o naiv­i­tate sa crezi ca par­in­tilor aces­tor indi­vizi le pasa. Ei nu inte­leg nimic. Tot ce gan­desti tu, tot ce comentezi, tot ce eu si multi ca mine inte­leg, n‑are nici cea mai mica impor­tanta pen­tru cei ce… traim intr‑o lume bol­nava…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu