Bă­tă­lia de ieri pen­tru po­zi­ția de pre­șe­dinte in­te­ri­mar al PSD a fost una sim­bo­lică. Nu func­ția era în dis­cu­ție — de alt­fel una in­e­xis­tentă se pare în sta­tut — ci di­rec­ția că­tre care o va lua par­ti­dul după toate frămân­tă­rile din ul­tima vreme. Cri­ti­cii ve­he­menți ai PSD vor spune poate că nu există di­fe­rențe stra­te­gice mari în­tre păr­țile com­ba­tante și că, prin ur­mare, pu­țin im­porta cine câștiga această com­pe­ti­ție. Eu zic că nu e chiar așa.

În pri­mul rând nu a fost o bă­tă­lie în­tre Drag­nea și Plumb, ci în­tre Drag­nea și Sârbu. Pen­tru că Ro­vana Plumb era pro­pusă de Ponta, dar nu el avea să tragă sfo­rile mai de­parte dacă ea ar fi câști­gat, ci so­crul său. După Ili­escu și Năs­tase, cei care au fost cu ade­vă­rat la pu­tere în PSD au fost în­tot­dea­una în plan se­cund, mâ­nu­ind dis­cret și efi­cient ma­ne­tele care în­su­fle­țesc par­ti­dul și li­de­rul său din vârf. Până ieri a con­dus Ilie Sârbu și gașca lui. Acum Drag­nea schimbă paradigma.

Odată cu in­sta­la­rea lui Drag­nea în frun­tea PSD pă­pușa­rul nu se mai as­cunde în timp ce mâ­nu­iește o ma­rio­netă, ci iese ho­tă­rât în față și joacă el în­suși piesa de tea­tru. Și tot el scrie sce­na­riul, sta­bi­lește de­co­ru­rile și dis­tri­buie ro­lu­rile se­cun­dare. Un li­der ab­so­lut, ho­tă­rât și cu­ra­jos, era ceea ce baza par­ti­du­lui — stra­tul de mij­loc care dă struc­tura și ope­ra­țio­na­li­zează de­ci­zi­ile de sus — își do­rea. Di­fe­rența de scor în­tre Drag­nea și Plumb de­mon­strează asta.

Ce va în­semna asta pen­tru po­li­tica ro­mâ­nească? Vom ve­dea. Drag­nea este foarte in­te­li­gent, foarte abil, foarte con­tro­lat în re­ac­ții și aproape im­po­si­bil de ci­tit. Fața lui de ju­că­tor de po­ker nu lasă să se în­tre­vadă deo­cam­dată ni­mic. Doar o de­ter­mi­nare de a în­tre­prinde mă­suri ra­pide de “sta­bi­li­zare” a par­ti­du­lui, lo­vit mor­tal de ac­țiu­nile DNA din ul­ti­mele luni, șu­bre­zit de pier­de­rea ale­ge­ri­lor pre­zi­den­ți­ale. Dis­ci­plina va re­veni în par­tid. Ce­lor ce nu vor res­pecta în­toc­mai re­gu­lile no­u­lui șef li se va lua ca­pul. Iar par­ti­dul va ova­ționa, în­cân­tat să re­de­vină ma­și­nă­ria per­fectă de co­lec­tat vo­turi și de câști­gat alegeri.

De un­deva din­tre ope­rele de artă moș­te­nite de la mă­tușa Ta­mara, Adrian Năs­tase su­râde mul­țu­mit, mân­gâindu-și barba. A dat‑o în bară cu mi­cul Ti­tu­lescu. Din mo­tive cu to­tul di­fe­rite, Ponta este o mare dez­a­mă­gire și pen­tru PSD, și pen­tru po­li­tica ro­mâ­nească. Dar, uite, toc­mai când cre­dea că nu va mai rămâne ni­mic din moș­te­ni­rea lui po­li­tică, mo­de­lul său de li­der ab­so­lut al PSD re­vine la viață. Ce sa­tis­fac­ție mai mare de­cât să te vezi con­fir­mat de urmași?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.