De în­dată ce a re­nun­țat la func­ția de pre­șe­dinte al PSD, Vic­tor Ponta tră­iește un fel de noapte a cuți­te­lor lungi în va­ri­anta au ra­lenti. Ca și cum de­mi­sia sa din frun­tea par­ti­du­lui ar fi eli­be­rat niște ne­vă­zute re­sor­turi, eve­ni­men­tele care au suc­ce­dat aces­tui mo­ment îi sunt toate de­fa­vo­ra­bile, scufundându‑l tot mai jos ca im­por­tanță și in­flu­ență po­li­tică. Nu‑i plâng de milă, dar spec­ta­co­lul aces­tui mă­cel de­ru­lat cu în­ce­ti­ni­to­rul de­vine gro­tesc. Iar el pare in­ca­pa­bil să-și adune onoa­rea pen­tru un se­ppuku politic.

Adrian Năs­tase, cel care l‑a pro­mo­vat și l‑a înăl­țat până la gra­dul de mic Ti­tu­lescu, netezindu‑i as­cen­siu­nea în par­tid, spu­nea nu de­mult pe blo­gul lui des­pre șe­dința Cex unde Drag­nea a câști­gat pre­șe­din­ția in­te­ri­mară îm­po­triva Ro­va­nei Plumb, cea de­sem­nată de Ponta:

Nu am vrut sa scriu des­pre Cex, ina­inte de Cex. In opi­nia mea, a fost un vot im­po­triva unui anu­mit mod de a face po­li­tica de par­tid. Vic­tor Ponta s‑a con­cen­trat pe ac­ti­vi­ta­tea de gu­ver­nare si a ig­no­rat ac­ti­vi­ta­tea de par­tid. De­par­ta­men­tele nu au mai func­tio­nat. Se­din­tele BPN erau doar oca­zii de trans­mis me­saje, nu brain sto­r­ming-uri cu cei din te­ri­toiu. Suc­ce­siu­nea de com­pro­mi­suri, coa­bi­tari, uniuni per­so­nale, de­pla­sa­rea spre cen­tru (sub im­pe­riul gu­ver­na­rii), fara co­rec­tii ide­o­lo­gice, pier­de­rea sen­ti­men­tu­lui de so­li­da­ri­tate, pier­de­rea ale­ge­ri­lor pre­zi­den­ti­ale, nu­mi­rile gu­ver­na­men­tale fara o con­sul­tare in par­tid, trans­for­ma­rea con­gre­su­lui anun­tat in Con­si­liu Na­tio­nal si apoi in­cer­ca­rea de ama­nare a Con­gre­su­lui pana in 2017 au fost doar ca­teva din mo­ti­vele pen­tru care mem­brii Cex au vo­tat pen­tru Drag­nea. Cu spe­ranta ca unele lu­cruri vor pu­tea fi indreptate.

În mod dis­cret men­to­rul își în­jun­ghie dis­ci­po­lul. Cu­vin­tele cheie sunt: com­pro­mi­suri, coa­bi­tări, uniuni per­so­nale, de­pla­sa­rea spre cen­tru, pier­de­rea sen­ti­men­tu­lui de so­li­da­ri­tate, pier­de­rea ale­ge­ri­lor pre­zi­den­ți­ale. Toate sunt acuze la adresa lui Ponta, ex­pli­ca­ții voa­late ale mo­ti­ve­lor pen­tru care “greii” par­ti­du­lui — cu ex­cep­ția so­cru­lui, bi­ne­în­țe­les — au ho­tă­rât să‑i re­tragă vo­tul de încredere.

Pas cu pas, ime­diat după ce a fost va­li­dat de Co­mi­te­tul Exe­cu­tiv al PSD, Drag­nea își nu­an­țează dis­cur­sul des­pre Ponta. Cu fi­e­care ie­șire pu­blică to­nul se as­prește încă pu­țin, ca o ame­nin­țare care crește cu fi­e­care zi. De cu­rând a în­ce­put să se pro­nunțe cu­vân­tul “tră­dare”. Rup­tura nu e de­parte. Va re­uși Ponta să treacă peste or­go­lii și să i se su­pună lui Dragnea?

Eu cred că nu. Îmi amin­tesc des­pre fil­mul bi­o­gra­fic des­pre el, fă­cut în pre­a­jma ale­ge­ri­lor pre­zi­den­ți­ale. Ponta era în­fă­ți­șat în câ­teva fo­to­gra­fii din pe­ri­oada de li­ceu ca un per­so­naj ca­ris­ma­tic, în ju­rul că­ruia gra­vita tot tim­pul o ca­ma­rilă per­so­nală. Și cred că asta e cheia în care tre­buie ci­tit com­por­ta­men­tul aces­tui in­di­vid: în­tot­dea­una, în tot ceea ce a fă­cut, a fost vorba des­pre el. El tre­buia să fie în cen­tru, el tre­buia să fie adu­lat, el a fă­cut, el a dres, el a acor­dat, el a apro­bat. Fra­zele lui sunt aproape în­tot­dea­una for­mu­late la per­soana Ia sin­gu­lar, chiar dacă ac­țiu­nile erau în­de­pli­nite de un grup. Ponta are un uriaș ego, un nar­ci­sism aproape pa­to­lo­gic, se­mă­nând foarte mult din acest punct de ve­dere cu Tra­ian Bă­sescu. Și de aceea nu mi‑l ima­gi­nez func­ționând dis­ci­pli­nat sub co­manda lui Drag­nea. Se va răz­vrăti la un mo­ment dat în mod pu­blic, pro­ba­bil pe sti­cla vre­u­nei te­le­vi­ziuni și de acolo va în­cepe un scan­dal in­tern care se va în­cheia cu de­mi­sia lui din frun­tea guvernului.

De par­tea cea­laltă Li­viu Drag­nea e un tip foarte cal­cu­lat, cu un sânge rece de spe­riat și răb­da­rea unui vul­tur care aș­teaptă lângă mu­ri­bund mo­men­tul când nu va se va mai pu­tea apăra. Pus în slu­jba unor obiec­tive po­li­tice be­ne­fice, Drag­nea ar fi un ex­tra­or­di­nar de efi­cient om po­li­tic. Mă în­do­iesc însă că se poate face sită de mă­tase dintr‑o coadă de câine. Vor­bim to­tuși de omul care a de­ve­nit ce­le­bru pen­tru “aran­ja­men­tele” ce au fă­cut po­si­bil ca mor­ții să vo­teze la alegeri.

Ponta trage să moară din punct de ve­dere po­li­tic. Ni­mă­nui nu‑i pasă, nici mă­car ce­lor din pro­priul său par­tid. Din­colo de de­zo­lan­tul spec­ta­col, de pres­ta­ția sa pe­ni­bilă, de lipsa de dem­ni­tate po­li­tică, ne ale­gem și cu ima­gi­nea unui nou circ ro­mâ­nesc me­di­a­ti­zat in­ter­națio­nal. Dom­nule Drag­nea, fie-vă milă de Ponta! Faceți‑i fe­lul, nu‑l mai lă­sați să se chinuie!


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.