Ima­gi­nează-ți că lo­cu­iești în ace­eași casă cu fiul tău. Fi­e­care are par­tea lui de lo­cu­ință, fi­e­care își plă­tește se­pa­rat chel­tu­ie­lile, mai pu­țin cos­tul uti­li­tă­ți­lor. Pen­tru că aveți îm­pre­ună un sin­gur con­tor pen­tru ener­gie elec­trică, un sin­gur con­tor pen­tru gaz și un sin­gur ceas pen­tru con­su­mul de apă. Știți cam cât costă în fi­e­care lună toate as­tea, dar nu există nici o me­todă foarte exactă de a le îm­părți în­tre voi, așa că pu­neți fi­e­care bani după niște re­guli pe care le-ați dis­cu­tat îna­inte: cam atâta pune fii-tu’, cam atât pui tu. Și fac­tu­rile se plă­tesc la timp.

Pe urmă tu te ho­tă­răști să‑i dai bă­i­a­tu­lui res­pon­sa­bi­li­ta­tea ad­mi­nis­tră­rii aces­tor chel­tu­ieli, că a cres­cut și e vre­mea să de­mon­streze că e în stare să fie res­pon­sa­bil. Să aibă el grijă să strângă ba­nii și să plă­tească fac­tu­rile. Iar el face asta o vreme, to­tul pare ok, până într‑o zi când îți spune că s‑a gân­dit mai bine și ar fi bine să re­du­ceți cota pe care o dați fi­e­care din­tre voi, pen­tru că în ul­tima vreme fac­tu­rile sunt mai mici ca va­loare și uite că rămân bani de la o lună la alta. Ce rost are să pu­neți de­o­parte mai mulți bani de­cât costă utilitățile?

Tu te scar­pini în cap și te gân­dești că n‑ar fi o idee prea bună să scă­deți con­tri­bu­ția fi­e­că­ruia. Pen­tru că, dacă rămân bani, ar tre­bui fo­lo­siți ca să mai re­pa­rați con­ducta de apă și ca­na­li­za­rea care fac ade­sea pro­bleme, să plătiți o ve­ri­fi­care la in­sta­la­ția de gaz ca să stați li­niș­tiți că to­tul e în re­gulă și poate să fa­ceți și re­pa­ra­ți­ile alea me­reu amâ­nate la in­sta­la­ția elec­trică. Dar fii-tu’ în­cepe să țipe că nu vrei bi­nele fa­mi­liei și că arunci ba­nii pe geam, că nu ur­mă­rești in­te­re­sele ca­sei, că ați pu­tea trăi mai bine azi în loc să fa­ceți atâ­tea reparații.

N‑are rost, îți ex­plică el cu ton răs­tit, mai bine de ba­nii ăș­tia vă lu­ați și voi o bere, niște mici, fa­ceți o pa­ran­ghe­lie, vă sim­teți bine. Și, apropo — zice el — ar fi bine să pre­iei tu din nou grija uti­li­tă­ți­lor, să te des­curci cu plata fac­tu­ri­lor, că el are alte tre­buri și nu mai are cum să se ocupe de asta. Și ție ți se pare cam aiu­rea că după ce vrea să pu­neți mai pu­țini bani, îți pa­sează ție grija de a te des­curca cu facturile.

Cam asta e si­tu­a­ția cu co­dul fis­cal, dragă ci­ti­to­rule. Iar Ponta e fii-tu’. Ai pri­ce­put mo­rala poveștii?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Andrada

    Dacă fiu-tău zice că n‑are timp să stea la coadă să plă­tească fac­tu­rile, să le achite de pe telefon… 😉 😀


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.