Ne place să spu­nem că avem o țară fru­moasă. Din­tre toate la­u­dele cu care ne auto-com­pli­men­tăm, asta e chiar ade­vă­rată: avem o țară cu care ne pu­tem mân­dri. Pro­blema e că nu prea știm ce să fa­cem cu fru­mu­se­țea asta, cum s‑o spo­rim in­te­li­gent și cu gust și cum s‑o trans­for­măm în bani. Toți sun­tem con­vinși că tu­ris­mul ar aduce mulți bani Ro­mâ­niei, dar ha­bar n‑avem cum să fa­cem asta să se în­tâm­ple. Pen­tru exem­pli­fi­care să luăm ca­zul sta­țiu­nii Rânca.

A fă­cut ma­dam Udrea do­me­niu schia­bil și mi­nu­nă­ție de drum peste munte. Nu mai in­tru acum în amă­nu­nte cu câți bani și cât de cu­șer o fi fost to­tul. Vorba e că acum avem in­fras­truc­tura asta. Atâta doar că nici Tran­sal­pina nu e chiar gata, de fapt. Prin presă ci­tim că se cam cion­dă­nesc po­li­ția, pri­mă­ria, nu-știu-care mi­nis­ter și CNADR des­pre si­gu­ranța dru­mu­lui, unii vrând să îl țină în­chis, al­ții zbă­tându-se să fie des­chis. Că cică dacă nu e des­chis dru­mul, nu vin clienții.

Eu am fost de cu­rând pe-acolo și vă pot spune că n‑am vă­zut pe ni­meni în­torcându-se din drum pen­tru că șo­seaua nu e des­chisă ofi­cial. E drept, nive­lul de si­gu­ranță nu e gro­zav, dacă prinzi o vreme urâtă sau te prinde noap­tea pe-acolo tre­buie să ai ex­pe­riență la vo­lan și să mergi cu mare bă­gare de seamă pen­tru că sunt zone unde în­tre tine și lo­cul de veci sunt doar câ­teva zeci de cen­ti­me­tri. Dar lu­mea se plimbă în sus și în jos, cu vi­teză de croa­zieră, căs­când gura la pe­i­saje, fără să se sin­chi­sească prea mult de eti­che­tele puse de autorități.

An­tre­pre­no­rii din Rânca se plâng în presă că din ca­uza fap­tu­lui că dru­mul nu e ofi­cial des­chis nu le mai vin cli­enți. Că îna­inte erau 5–6.000 de cli­enți pe zi și acum abia sunt câ­teva sute. Eu nu prea cred asta. Eu cred că a fost o modă cu Tran­sal­pina și o vreme toată lu­mea s‑a în­ghe­suit să o vadă. Acum moda a tre­cut, ma­jo­ri­ta­tea au văzut‑o deja și nu‑i mai atrage ni­mic în zonă. Și mai cred că e o proastă or­ga­ni­zare a an­tre­pre­no­ri­lor și am și ar­gu­mente pen­tru asta.

1. Mai în­tâi că Rânca este una din­tre cele mai urâte lo­ca­li­tăți tu­ris­tice (dacă nu cumva cea mai urâtă) pe care le-am vă­zut. E un ames­tec in­di­gest de clă­diri lip­site de stil și de o mi­nimă ar­mo­nie es­te­tică, în­și­rate în lun­gul unui drum, ală­turi de con­struc­ții în­ce­pute și ne­ter­mi­nate. În­treaga sta­țiune dă im­pre­sia unei im­pro­vi­za­ții fă­cută în grabă, o sorcovă ar­hi­tec­tu­rală, zu­gră­vită în toate cu­lo­rile pămân­tu­lui, de la roz bom­bon la por­to­ca­liu stri­dent și verde bro­tă­cel — poți să re­faci is­to­ri­cul re­du­ce­ri­lor la vop­sele de ex­te­rior de la De­de­man doar pri­vind clă­di­rile sta­țiu­nii, pen­tru că așa face ro­mâ­nul nos­tru, nu ar­mo­ni­zează cu­loa­rea ex­te­ri­oară cu am­bien­tul și ve­ci­nii, ci vop­sește cu aia care are pre­țul cel mai mic. Pro­ba­bil că iarna, când ză­pada aco­peră ur­mele șan­ti­e­re­lor de con­struc­ții, im­pre­sia de prost gust e oa­re­cum ate­nu­ată. Dar vara lo­ca­li­ta­tea arată rău de tot. Nu e de­loc îm­bie­toare pen­tru tu­rist: nu ai lo­curi de plim­bat în pro­xi­mi­tate, e prea pu­țin spa­țiu verde unde să simți că res­piri în voie, nici mă­car tro­tu­are ca lu­mea nu există.

2. Pen­siu­nile din Rânca oferă toate niște ser­vi­cii me­di­o­cre. Se vede pre­o­cu­pa­rea pen­tru cos­turi mici în tâm­plă­ria ieftină, fi­ni­sa­jele ne­în­gri­jite, lipsa de aten­ție la de­ta­lii, de­co­ra­țiu­nile tip kit­sch. Cele mai multe pen­siuni dau im­pre­sia că au cel pu­țin o mar­ga­retă mai pu­țin de­cât cele afi­șate. Ca­me­rele sunt mo­deste, cu mo­bi­lier mai de­grabă ieftin, un soi de zgâr­ce­nie vi­zi­bilă chiar și din fo­to­gra­fi­ile pe care le afi­șează pe in­ter­net pen­tru a atrage cli­enți. Mân­ca­rea e și ea ba­nală, ni­mic au­ten­tic, ni­mic autoh­ton, doar me­niuri uzu­ale pe care le-ai pu­tea găsi ori­unde alt­un­deva în România.

3. Ca peste tot în Ro­mâ­nia, în Rânca nu e cu­ră­țe­nie. Peste tot vezi gră­mezi de ni­sip și pie­triș ră­mase de la nu știu ce șan­tier, mar­gi­nile dru­mu­lui sunt pline de pie­tre și tot fe­lul de obiecte arun­cate, ici și colo dai peste un co­lac de sârmă sau o be­to­nieră plină de ci­ment în­tă­rit ui­tată la o mar­gine de drum. Spa­ți­ile verzi — zo­nele alea în care ar tre­bui să vezi iarbă și flori — arată de parcă a tre­cut pâr­jo­lul peste ele. Și chiar dacă vreo două pen­siuni se stră­duie să fie mai di­chi­site, di­so­nanța față de res­tul sta­țiu­nii face pe­i­sa­jul ge­ne­ral și mai dezolant.

4. În zonă nu ai ni­mic de fă­cut. În afara plim­bă­rii cu ma­șina în lun­gul Tran­sal­pi­nei — ceea ce îți ia ma­xim 3–4 ore — nu ai cu ce să-ți um­pli tim­pul. Asta deși se află la doi pași de Pa­râng, unde sunt niște pe­i­saje in­cre­di­bile. Ar pu­tea or­ga­niza plim­bări cu cai spre căl­da­rea Gâl­cescu, dru­me­ții la stână, dru­me­ții spre vâr­ful Pa­rân­gul Mare (al pa­tru­lea vârf din Ro­mâ­nia ca al­ti­tu­dine). Ni­mic. Hai la noi la Rânca ca să ce? Ca să ni­mic îm­pre­ună cu noi și ca să ne dai ba­nii tăi. Sin­gura or­ga­ni­zare care le‑a tre­cut prin cap rân­ca­ni­lor, ca și ce­lor de pe Va­lea Pra­ho­vei, este să pună tot fe­lul de chi­oș­curi cu mă­turi, lin­guri, bâte de ba­se­ball, fun­duri de lemn și alte inu­ti­li­tăți din as­tea — și unde cre­deți că le-au așe­zat? În pa­sul Ur­dele, la 2.100 m al­ti­tu­dine, în punc­tul cel mai înalt al Tran­sal­pi­nei. Adică am bă­tut dru­mul din ce­lă­lalt colț de țară ca să urc Tran­sal­pina și să-mi iau o mă­tură și o bâtă de ba­se­ball. Cât de tâm­pită poate fi ideea asta de comerț?

De­si­gur, ca să evite toate gre­șe­lile pe care le-am enu­me­rat, ar fi fost ne­voie de ceva ce noi nu știm să fa­cem: să lu­crăm îm­pre­ună. Să se fi adu­nat domnii an­tre­pre­nori și să spună: hai, bă fra­ți­lor, să ne gân­dim cum fa­cem noi să adu­cem lu­mea aici! Că pe urmă ve­dem noi cum îi îm­păr­țim în­tre noi. Da’ mai în­tâi tre­buie să ajungă la Rânca. Hai să fa­cem o sta­țiune ca o floare, ar­mo­ni­oasă și plă­cută ochiu­lui, hai să gân­dim îm­pre­ună ce ac­ti­vi­tăți ofe­rim tu­ris­tu­lui ca să‑l în­cân­tăm să stea și să mai vină și al­tă­dată. Hai să fa­cem un son­daj cu toți tu­riș­tii care ne trec pra­gul și să aflăm ce am pu­tea îm­bu­nă­tăți, ce lip­sește, ce le-ar place să gă­sească la noi. Hai să‑i ară­tăm că ne pasă de el.

Însă mulți din­tre an­tre­pre­no­rii din tu­ris­mul ro­mâ­nesc nu se com­portă de­loc așa. Pen­tru ei tu­ris­tul e vaca de muls, pe care când o prinzi tre­buie să iei și pie­lea de pe ea. Tot ce vor sunt ba­nii lui, dacă se poate toți și să ofere în schimb cât mai pu­țin, cu mi­nime cos­turi. Pen­tru că cine știe dacă tu­ris­tul se mai în­toarce, așa că tre­buie vâ­nat acum. În Ro­mâ­nia tu­ris­tul e o pradă.

Cum vă spu­neam, avem o țară fru­moasă. Dar din pă­cate n‑am primit‑o cu ma­nual de uti­li­zare și nu prea știm ce să fa­cem cu ea.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Shade Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. george

    Un ar­ti­col prost. Eu cred ca ha­bar nu ai ce se in­tam­pla in zona si ai scris acest ma­te­rial doar sa te afli in treaba.
    Pa­re­rea mea este sa-ti dai doua palme si poate iti revi.

    • Sorin Sfirlogea

      După cum vezi, opi­nia ta este în mi­no­ri­tate. Lu­mea crede că am drep­tate. Așa că dă-ți două palme și re­vino-ți. Uită-te mai atent la afa­ce­rea pe care o ai acolo și gân­dește-te nu cum să ne con­tra­zici pe noi, ci ce poți faci să ne schimbi impresia.

      O primă su­ges­tie ți‑o dau eu gra­tis: pune mâna pe gra­ma­tică și îm­pros­pă­tează-ți cu­noș­tin­țele. “Îți revi” nu există în limba ro­mână. Poate ai vrut să scrii “îți revii”.

      Să dea Dum­ne­zeu să îți re­vii. Succes.

    • Sorin Sfirlogea

      Ia te uită, ce în­tâm­plare: http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiinta+si+Mediu/Statiunea+Ranca+promovata+cu+gunoaie
      Cred că și ăș­tia de la Di­giTV tre­buie să-și dea două palme, nu?
      Mizerabililor!

  2. Dinu Florin

    cine educa populatia,un sis­tem prin le­gile lui

  3. Kokovics Laszlo

    din pa­cate asa arata ma­jo­ri­ta­tea sta­tiu­ni­lor, Ra­u­sor din Re­te­zat, de exem­plu…, mun­tele Mic, Po­iana Marului

  4. Frantescu Milusca

    Sun­tem de­pa­siti ! Nu stim cum sa ne pu­nem in va­loare Fru­mu­se­tile ROMANIEI !

  5. Liviu Burcea

    avem o mare pro­blema in ceea ce pri­veste respectul,nu ne res­pec­tam in­tre noi,nu res­pec­tam re­guli de bun simt,locul in care traim,tara ‚munca ce­lor­lalti si im­pli­cit pe a noastra…

  6. Dan

    Exact si in Pa­dis. Oa­me­nii se plang ca nu merge ni­meni la ei. De ce? Pai nu au o buda pu­blica desi este di­ta­mai cam­ping-ul acolo. Un sin­gur res­ta­u­rant. Om­leta costa 12 lei com­pusa din 2 oua si cred ca un sfert de ro­sie. 12 lei!
    Ina­fara de in­di­ca­ti­ile tu­ris­tice din zona puse cred ca de sal­va­mont nu s‑a fa­cut ni­mic in zona. Ba da: gra­mezi de ni­sip si cla­diri ra­mase ne­con­stru­ite de ca­tiva ani. Si niste babe care vand pla­cinta. Exact asa arata si acum 3–4 ani. Trist. Foarte trist.

  7. Am fost la Ranca

    Am fost la Ranca la schi in de­cemrie 2014 si am fost dez­a­ma­git de tra­ta­men­tul apli­cat. Am fost ca­zati la Ca­bana de la poa­lele te­les­chiu­lui, Ran­ca­Ski parca, unde, o fa­tuca blonda ne‑a co­mu­ni­cat cu non­sa­lanta ca din vina ei nu avem ca­mere la eta­jul unde am re­zer­vat. Fara scuze, fara ni­mic, fara vreo in­ten­tie de a re­me­dia pro­blema!! Nu mai spun ca pen­tru re­zer­vare a trebit sa in­siste de vre 3,4 ori dupa ce mi s a spus ca voi fi su­nat ina­poi intr‑o ora si tre­cura doua fara vreun semn…In fine. Sunt to­tal de acord cu au­to­rul articolului.

    • george

      si daca ai va­zut ca in­sisti si nu se re­zolva pro­blema de ce te-ai ca­zat tot acolo?…mai sunt pen­siuni care dau di­rect in partie…nu prea se leaga ce zici tu.

  8. Formatia Bucuresti

    Re­cu­nosc și eu că mi‑e de‑a drep­tul le­ha­mite când di­fe­riți agenți ai com­pa­ni­i­lor de tu­rism mă aga­sează la pro­priu cu așa-zi­sele lor oferte. Ni­mic de co­men­tat, arta de a vinde nu este la în­demâna ori­cui, dar și cli­en­tul-tu­rist tre­buie lă­sat să cum­pă­nească mai ales con­di­ți­ile con­trac­tu­ale, res­pec­tiv ra­por­tul cos­turi-be­ne­fii­cii și după aceea să se poată răzgândi dacă ceva nu e în con­cor­danță cu pro­pri­ile preferințe.

    Ale­xan­dra

  9. Shade

    Punc­tele 4 si 5 sunt va­la­bile pen­tru 95% din “sta­tiu­nile” din Ro­ma­nia. Fe­li­ci­tari pt articol.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.