În mall-uri to­tul e des­pre co­merț. Ar tre­bui să știu asta, însă câ­teo­dată mă las pă­că­lit de apa­rențe și îmi ima­gi­nez că ar tre­bui să existe și un oa­re­care ștaif. De pildă în res­ta­u­rante. Orice mall care se res­pectă are un așa-nu­mit food co­urt, lo­cul unde gă­sești adu­nate toate so­iu­rile de mân­că­ruri tip fast food. Și bi­ne­în­țe­les că to­tul se con­sumă în spa­țiul co­mun al sta­bi­li­men­tu­lui culi­nar, acolo unde te în­ghe­sui dim­pre­ună cu cei­lalți îm­ping­ă­tori de tăvi, ca să-ți um­pli bu­rta cu ari­pi­oare pi­cante și ham­bu­r­geri un­su­roși, cefe bron­zate la gră­tar sau sa­late de fițe.

Une­ori îmi amin­tesc un lu­cru pe care mulți nu‑l mai știu azi, că Ceau­șescu con­stru­ise cir­cu­rile foa­mei — unele de­ve­nite ul­te­rior chiar mall-uri, iro­nic — ca să în­fi­in­țeze un soi de cen­tre ali­men­tare în care clasa mun­ci­toare să mă­nânce ca la can­tină niște me­niuri stan­dar­di­zate. Fi­rește, ideea stâr­nea fu­rie și cri­tici, dar toate pe as­cuns căci nu aveai li­ber­ta­tea de ex­pri­mare. De un­deva din iad, unde bă­nu­iesc că a ajuns, bă­trâ­nul co­mu­nist cred că su­râde pri­vindu-ne cum, li­beri să spu­nem ce vrem, n‑avem ni­mic de co­men­tat și mân­căm cu mult en­tu­zi­asm me­niuri stan­dar­di­zate ba­zate pe in­gre­diente pro­duse in­dus­trial. Cam asta își pro­pu­sese și el, dar lui nu i‑a ie­șit. Mo­rala ar pu­tea fi că nu tre­buie să for­țezi oa­me­nii să fie proști, tre­buie să‑i lași că de­vin ei singuri.

Dar să re­ve­nim. În food co­urt există une­ori, mai în­tot­dea­una, lo­curi care se apro­pie mai mult de ti­pi­cul cla­sic al unui res­ta­u­rant. Ai față de masă, chel­ner și me­niu. Și mai ai ceva: un fun­dal so­nor. În ma­jo­ri­ta­tea aces­tor lo­curi există o mu­zică dis­cretă, me­nită să cre­eze o am­bi­anță mai plă­cută și, poate, să sub­li­ni­eze spe­ci­fi­cul res­ta­u­ran­tu­lui — dacă există unul. Te așezi la masă îm­pre­ună cu com­pa­ni­o­nii tăi și, în mo­men­tele când toți tac și mă­nâncă, mu­zica um­ple dis­cret spa­țiul so­nor al con­ver­sa­ției. Foarte fru­mos, aș zice.

Dar mai sunt și lo­curi din as­tea unde mu­zica e în­suși spa­țiul so­nor. Stai la un me­tru de cei cu care ai ie­șit să mă­nânci și tre­buie să strigi ca să te audă. Ideea de prânz îm­pre­ună e com­pro­misă. Ești obli­gat să as­culți inep­ți­ile unei domni­șoare care re­petă ob­se­siv în di­fu­zoare: “atinge-mă acolo! atinge-mă acolo!”. Acolo unde? Te uiți îm­pre­jur și re­con­firmi că ești într-un res­ta­u­rant cu spe­ci­fic li­ba­nez, deci nici o le­gă­tură cu mu­zica. Pe urmă te uiți la per­so­na­lul res­ta­u­ran­tu­lui și bagi de seamă că sunt niște du­duci su­per far­date care poartă peste chi­loți și su­tien niște că­mă­șuțe nițel mai lungi și des­tul de trans­pa­rente. Și mai bagi de seamă că se bâ­țâie fe­ri­cite pe rit­mul de ma­nele te­chno-ho­use-dance, ca și cum ar fi la club și se dis­trează de mi­nune. E clar că fe­tele sunt atinse acolo de mu­zică res­pec­tivă și au ui­tat că sunt to­tuși la serviciu.

Le faci un semn dis­cret și când se apro­pie le rogi să lase mu­zica mai în­cet că nu te auzi cu co­me­se­nii tăi. Cu un aer ofus­cat îți răs­pund că nu se poate da mu­zica așa de în­cet, pen­tru că e pen­tru cli­enți. Păi și eu ce mama dra­cu­lui sunt?!? Cre­deți că există vreo re­gulă fă­cută de pa­tron sau ma­na­ge­ment ca să țină vo­lu­mul la ma­xim? Sau cre­deți că pa­tro­nul a ales mu­zica aia cre­tină care n‑are le­gă­tură nici cu lo­cul, nici cu ideea de res­ta­u­rant? De­si­gur, nu. Sunt doar niște du­dui care au ca­pul mic și cre­ie­rul le stă le­jer în el. Și ele ho­tă­răsc ce să as­culți și mai ales la ce vo­lum asculți.

O să zi­ceți că pot să nu mai trec pra­gul res­ta­u­ran­tu­lui. Dar dacă mie îmi place mân­ca­rea de acolo ce fac? Re­nunț? N‑ar fi mai bine să le ard o mamă de re­cla­ma­ție la șe­fii lor? Eu zic că da.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.