Nu știu cum faceți voi, dar eu când plănuiesc o tură pe munte mă documentez cât pot de bine despre locurile și traseele pe unde voi umbla. Nu e doar dorința de a ști tot ceea ce îmi este necesar despre zona respectivă, ci și un fel de a mă bucura în avans de excursie într-un mod (recunosc) oarecum copilăresc. Dar pentru că e o bucurie sinceră, izvorâtă din plăcerea de a mă reîntâlni cu muntele, nu socotesc că trebuie să mă rușinez de ea.
A te documenta despre traseele montane nu e întotdeauna o treabă foarte simplă. Desigur, există trasee bătătorite de mii de drumeți, despre care poți să afli și forma fiecărei pietricele de pe potecă — eu nu sunt însă genul de drumeț care se rezumă la Ciucaș, Bucegi și Piatra Craiului. Dimpotrivă, îmi place să caut locuri mai puțin umblate și să le pun pe harta cărărilor mele — câți or fi avut curiozitatea de a merge, de pildă, pe muntele Ghițu? Așa că, adesea sunt în situația de a aduna cu greu informațiile necesare despre o tură: cât de lungi sunt traseele, cât de bun e marcajul, unde sunt surse de apă, care sunt variantele de ieșire rapidă în caz de vreme proastă, unde te poți adăposti pe furtună șamd. Ba mai mult, mie îmi place să aflu puțin și despre profilul altitudinal al traseului, ca să știu cât de mare va fi efortul și cum se va doza el de‑a lungul zilei. Când nu găsesc un track GPS (și de obicei nu găsesc) încerc să-mi fac o idee cu Google Earth, însă profilurile de acolo sunt foarte aproximative comparativ cu ce găsesc apoi în realitate.
Sursele de informație nu‑s prea multe. E, bineînțeles, site-ul carpați.org, resursă foarte utilă pentru orice montaniard. Structura lui însă e cam greoaie și navigarea e dificilă. Informațiile sunt adesea incomplete și nu se știe clar întotdeauna când au fost ultima oară actualizate. Unele trasee lipsesc din descriere. Traseele nemarcate sau potecile de legătură nu sunt descrise. Nu există track-uri gpx, deși sunt foarte utilizate și utile. Sunt apoi blogurile munțomanilor — și ele oferă multe detalii, însă opiniile sunt foarte subiective și nu prea poți trage o concluzie foarte clară. Plus că mai toți se concentrează pe aspectele narative ale turei pe care au făcut‑o și omit informațiile tehnice pe care eu le caut. Mai sunt și alte site-uri: alpinet.org (și mai încâlcit ca structură), gis.modulo.ro (track-uri gpx pentru o parte din munți). Cu greu, câte puțin din fiecare loc, adun ceva informații pe care le pun cap la cap ca să obțin imaginea generală pe care mi‑o doream.
Desigur, există și grupurile de pe Facebook. Acolo poți să întrebi diverse lucruri și ai șanse bunișoare să primești niște răspunsuri bune, amestecate uniform printre tot felul de opinii și păreri nu tocmai avizate. Când ai un ceas, știi cât e ora. Când ai două care arată ore diferite, nu mai știi. Cam așa e și cu grupurile de Facebook. Plus că ele au un foarte mare inconvenient: totul se “scufundă” într-un sac fără fund al timpului și foarte greu mai regăsești o informație pe care ai văzut‑o la un moment dat, acum două săptămâni sau luni.
Încet-încet am ajuns la concluzia că munțomanilor din România le-ar trebui o enciclopedie a lor, un fel de Wikipedia dedicată munților și mersului pe munte, unde să fie adunate informațiile tehnice necesare atunci când îți planifici o tură. Și pentru că nu există nici un autor care de unul singur să poată elabora o astfel de enciclopedie, ea nu poate fi decât rezultatul muncii colective a celor care vor beneficia apoi de ea.
Imaginați-vă deci o Wikipedia a montaniardului român, în care să găsești structurate toate masivele muntoase, cu munții care le formează, cu traseele de drumeție, de alpinism și de mountain bike, totul descris într‑o manieră omogenă și respectând un set de reguli clare, în așa fel încât oricine caută ceva să găsească informații utile, datate și cât mai obiective posibil. Și totul ținut la zi pe baza informațiilor culese de la cei ce merg pe munte și constată eventualele schimbări sau neconcordanțe. Firește, toate aceste lucruri nu se pot elabora rapid, ci ar însemna o muncă permanentă de actualizare a enciclopediei, făcută prin voluntariat și entuziasm. Baza de cunoștințe despre munții României s‑ar aduna treptat, prin contribuția celor ce vor să contribuie și aderă la regulile enciclopediei.
Eu cred foarte mult în utilitatea unei astfel de enciclopedii a montaniarzilor români și aș avea îndrăzneala să încep un astfel de proiect, dar nu de unul singur. De aceea mă adresez deci vouă, munțomanilor, cu întrebarea: dacă aș porni un astfel de proiect, s‑ar găsi amatori să mi se alăture? Ca să colectez opiniile voastre, vă propun să răspundeți la sondajul de mai jos în care am încercat să ofer o gamă cât mai largă de opțiuni. Și, bineînțeles, vă rog să dați share articolului către cei care îi știți pasionați de mersul pe munte, pe jos sau cu bicicleta, ca să avem cât mai multe opinii. Vă mulțumesc de pe acum pentru răspunsul vostru.
16:08
Salut
Din experienta mea de aproape 30 de ani de mers pe munte in aproape toti muntii Romaniei si nu numai pe orice vreme si anotimp,de la ski de tura si alpinism de iarna la ture,catarat,rafting, XC vara cu dormit in cort,refugii sub cerul liber sau bivuac am consultat numai sporadic si daca necesita o atentie speciala din punct de vedere tehnic ghiduri,schite de trasee alpine etc.In rest am lasat totul la voia intamplarii si m‑am bucurat de aventura si necunoscut, de natura, capriciile vremii si hazard in fond cred ca asta cauta un adevarat om de munte nu o planificare ca la o agentie de turism!
16:08
Și, din experiența ta de aproape 30 de ani, așa procedează majoritatea montaniarzilor? Sau tu ești mai degrabă excepția? 😉
17:08
Cei pe care ai cunosc eu de, de restul nu ma pot pronunta.Oricum nu am vrut sa ma laud ‚doar am aratat ca sunt un om cu experienta destul de vasta in domeniu,dar nu cred ca ai intles ce am vrut sa spun.
17:08
Tocmai că am înțeles ce vrei să spui și mă deranjează un pic expresia “un adevărat om de munte” care sugerează că cine nu face ca tine nu e… adevărat. Cred că etichetele trebuie evitate. Zeci de mii de compatrioți ai tăi procedează altfel, planifică turele și își iau informații înainte. Nu toți suntem așa de exploratori și aventurieri. A decreta că ceilalți nu sunt “adevărați”, e o manifestare de superioritate nejustificată.
Suntem adesea tentați să ne luăm drept etalon și să‑i judecăm pe ceilalți prin prisma standardelor noastre proprii. Nu înseamnă că e și corect să procedăm așa.
Cât despre ideea unei enciclopedii, am înțeles: ție nu-ți trebuie așa ceva. Drum bun pe munți și succes.
18:08
Nici vorba de asa ceva( superioritate),a fost doar un punct de vedere mai pertinent poate, nu trebuie sa te ofuschezi asa,si da, in legatura cu enciclopedia cred ca prea multa informatie pusa pe tava strica.Considera-ma egoist dar asta e parerea mea.Numai de bine.P.S.Ti-am citit articolul despre Ranca si este perfect adevarat ceea ce ai relatat si nu e valabil numai acolo problema aspectului si mizeriei.