Lupta îm­po­triva co­rup­ției și, mai de cu­rând, lupta îm­po­triva eva­ziu­nii fis­cale sunt două eve­ni­mente ma­jore în is­to­ria re­centă a Ro­mâ­niei și ar pu­tea avea o în­sem­nă­tate foarte mare pen­tru so­ci­e­ta­tea ro­mâ­nească. Dar pen­tru asta nu e su­fi­cient ceea ce fac în pe­ri­oada asta DNA și ANAF, e ne­voie de mai mult, e ne­voie de sem­na­lul unei re­forme con­sis­tente în so­ci­e­tate, în­ce­pând cu sis­te­mul de edu­ca­ție ro­mâ­nesc. S‑ar pu­tea să vă mire această aso­ci­ere de idei — de unde până unde ares­ta­rea po­li­ti­cie­ni­lor și pe­dep­si­rea eva­zi­o­niș­ti­lor au le­gă­tură cu șco­lile? Eu cred că au și încă una foarte strânsă. Am să în­cerc în cele de mai jos să vă con­ving de asta și, poate, de ne­voia strin­gentă de a pune pre­siu­nea so­ci­e­tă­ții ci­vile pe re­for­ma­rea educației.

De fapt ar tre­bui să în­cep prin a re­peta ceea ce am mai spus cân­dva: noi nu avem un sis­tem de edu­ca­ție, avem un sis­tem de în­vă­țământ. E o mare de­o­se­bire. Ceea ce școala ro­mâ­nească își pro­pune nu este să educe și să for­meze, ci să în­vețe. Să nu cre­deți că afir­mând asta în­cerc să ri­di­culi­zez ca­drele di­dac­tice: a în­văța pe al­ții nu este de­loc sim­plu. Să gă­sești ca­lea po­tri­vită pen­tru a pune în min­tea unor co­pii cu­noș­tințe de ma­te­ma­tică, gra­ma­tică, fi­zică și chi­mie, is­to­rie și ge­o­gra­fie, nu e treabă ușoară. Cum rămâne însă cu edu­ca­ția? Pen­tru că nu­mai cu­noș­tin­țele de­po­zi­tate — câte or în­că­pea — în cre­ie­rul unui in­di­vid nu sunt su­fi­ciente pen­tru ca lu­mea din ju­rul său să ca­pete un sens și el să-și gă­sească un rost în ea.

În­tre­ba­rea ade­sea ne­ros­tită din min­tea unui co­pil care de­vine adult și în­cearcă să-și gă­sească dru­mul său că­tre pro­pria fe­ri­cire este: ce fac cu toate aceste cu­noș­tințe pe care școala și ex­pe­riența de zi cu zi mi le dă? La ce sunt ele bune și cum le-aș pu­tea fo­losi ca să-mi îm­pli­nesc vi­sele, ori­care ar fi ele? Iar în­vă­țămân­tul — cel pe care șco­lile de azi îl prac­tică — nu oferă nici pe de­parte un răs­puns mul­țu­mi­tor. Ce faci cu ge­o­gra­fia, is­to­ria, ma­te­ma­tica și chi­mia după ce ai ter­mi­nat școala? Din­colo de aceste cu­noș­tințe te­o­re­tice tre­buie să existe co­re­la­ția în­tre ele, tre­buie să existe “schema” pro­prie a fi­e­că­rui in­di­vid după care asam­blează to­tul când își con­stru­iește vi­i­to­rul. Iar ști­ința de a crea aceste co­re­la­ții nu este o dis­ci­plină care se poate preda. Este ca­pa­ci­ta­tea pro­fe­so­ru­lui de a fi men­tor și coach al fi­e­că­rui elev, ajutându‑l pas cu pas, antrenându‑l zi de zi să de­vină tot mai pri­ce­put în a se con­strui pe sine în­țe­le­gând lu­mea în care tră­iește. Această pre­o­cu­pare lip­sește șco­lii ro­mâ­nești. Această abi­li­tate lip­sește ca­dre­lor didactice.

Îm­păr­ți­rea pe ca­te­dre a dis­ci­pli­ne­lor șco­lare și spe­cia­li­za­rea pro­fe­so­ri­lor nu ajută de­loc la cre­a­rea pro­fi­lu­lui de men­tor. Fi­e­care ma­te­rie are pro­pria sa pro­gramă și pro­pria sa me­to­dică de pre­dare — aces­tea sunt cu­vin­tele sfinte ale în­vă­țămân­tu­lui ro­mâ­nesc, după care se ghi­dează orice pro­fe­sor pen­tru a avea con­fir­ma­rea “va­lo­rii” sale. Cu alte cu­vinte ne in­te­re­sează CINE în­vață co­pi­lul (ca­li­fi­care de ca­dru di­dac­tic), CE în­vață co­pi­lul (pro­gramă) și CUM îl în­vă­țăm (me­to­dică), dar aproape de­loc DE CE îl în­vă­țăm. Pre­tin­dem că în­vă­ța­tul îl pre­gă­tește pen­tru viață, îi dă mai multe șanse de a‑și croi un vi­i­tor. În te­o­rie așa e.

Dar so­ci­e­ta­tea ro­mâ­nească a de­mon­strat prac­tic că există și alte mo­da­li­tăți de a fi fe­ri­cit, de a‑ți îm­plini vi­sele. Mo­de­lul po­li­ti­cia­nu­lui co­rupt și bo­gat este ex­trem de vi­zi­bil și este va­li­dat pe­ri­o­dic prin ale­geri, de­mon­strând că ad­mi­răm ca na­țiune atin­ge­rea sco­pu­lui in­di­fe­rent de mij­loace. Mo­de­lul an­tre­pre­no­ru­lui eva­zi­o­nist și pros­per, a că­rui afa­cere se des­fă­șoară 10% le­gal și 90% la ne­gru, e pre­zent la tot pa­sul. Mo­de­lul ma­ne­lis­tu­lui este un al­tul care se bu­cură de apre­ci­ere și res­pect — oa­meni care tră­iesc în afara le­gii, care dis­pun de sume uri­așe de bani, care au averi in­cre­di­bile fără să plă­tească taxe sau im­po­zite pen­tru ele. Mo­de­lul in­ter­lo­pu­lui este și el un exem­plu de suc­ces ma­te­rial to­le­rat de sta­tul ro­mân — sunt bi­ne­cu­nos­cute și deja dez­vă­lu­ite le­gă­tu­rile ban­de­lor de in­frac­tori cu au­to­ri­tă­țile sta­tu­lui și cu clasa po­li­tică. Pen­tru un co­pil pu­te­rea exem­plu­lui con­cret este in­fi­nit mai mare de­cât orice te­o­rie în­vă­țată la școală.

Ast­fel se cre­ează cap­cana men­tală per­fectă: cu­noș­tin­țele sunt inu­tile atâta timp cât nu în­țe­lege cum ar pu­tea con­strui din ele ceva util pen­tru sine, dar uite că fără ele și fără bă­taia de cap a în­vă­ța­tu­lui există mo­dele de suc­ces ve­ri­fi­cate deja. În loc să-și de­dice tim­pul stu­di­u­lui — ac­ti­vi­tate nu toc­mai plă­cută ni­mă­nui — ar pu­tea alege ca­lea cea­laltă, a im­pos­tu­rii, a mi­cii ho­ții, a eva­zi­o­nis­mu­lui, a min­ciu­nii sau chiar a in­frac­țiu­nii fă­cute la adă­pos­tul au­to­ri­tă­ți­lor co­rupte. Nu tre­buie de­cât să ab­dice de la niște prin­ci­pii mo­rale, lu­cru foarte les­ni­cios când fa­mi­lia nu s‑a stră­duit să i le in­su­fle prin edu­ca­ție sau — și mai rău — nici în fa­mi­lia sa nu au exis­tat vreodată.

Se cre­ează deci oport­u­ni­ta­tea ca, o dată cu lupta îm­po­triva co­rup­ției și a eva­zi­o­nis­mu­lui fis­cal, să se de­clan­șeze în pa­ra­lel o cam­pa­nie edu­ca­tivă care să pre­vină con­ti­nu­a­rea aces­tor fe­no­mene so­ci­ale. De­geaba ares­tăm și amen­dăm hoți dacă so­ci­e­ta­tea ge­ne­rează în con­ti­nu­are in­di­vizi cu această men­ta­li­tate. Și cine ar pu­tea fi mai în­drep­tă­țit să aibă acest rol, cine se află cel mai aproape de ge­ne­ra­ți­ile ti­nere de­cât școala și pro­fe­so­rii? De aceea cred că re­for­ma­rea sis­te­mu­lui de în­vă­țământ prin trans­for­ma­rea lui într-unul de edu­ca­ție mi se pare sin­gura mo­da­li­tate prin care schim­bă­rile so­ci­ale îni­țiate de DNA și ANAF se pot per­ma­nen­tiza. De aceea cred că tre­buie să ofe­rim co­pi­i­lor noș­tri alte mo­dele de suc­ces de­cât cele pe care le-am în­cu­ra­jat sau to­le­rat până acum.

Căci ge­ne­ra­ți­ile ti­nere va­lo­ri­zează tot mai mult aceste mo­dele greșite. Chiar și atunci când trec prin școală și fac efor­tul de a acu­mula cu­noș­tințe te­o­re­tice, chiar și atunci când a exis­tat stră­da­nia stu­di­u­lui (în mai mare sau mai mică mă­sură), ten­ta­ția com­pro­mi­su­lui imo­ral, a scur­tă­tu­rii co­mode, a min­ciu­nii “ne­vi­no­vate”, a oco­li­rii re­gu­li­lor, a ac­ce­su­lui ra­pid și fără muncă la pu­tere și bani există, este o cu­tumă so­ci­ală ac­cep­tată. Un stu­diu re­cent, fă­cut pe 1.600 de an­ga­jați ti­neri din com­pa­nii mul­ti­na­țio­nale și na­țio­nale, re­levă con­clu­zii în­gri­jo­ră­toare des­pre con­cep­ți­ile ge­ne­ra­ți­i­lor ti­nere asu­pra suc­ce­su­lui so­cial. Vă las să con­clu­zio­nați sin­guri dacă ele au sau nu le­gă­tură cu sis­te­mul de în­vă­țământ ac­tual, dacă sunt po­ten­țate de lipsa de efi­ca­ci­tate a șco­lii. Eu mă li­mi­tez să re­zum re­zul­ta­tele aces­tui stu­diu, cu men­țiu­nea că di­fe­rența pro­cen­tu­ală de până la 100% re­pre­zintă pe cei care sunt în dez­a­cord to­tal cu afir­ma­ția respectivă:

1. Pen­tru a avea suc­ces în re­la­ţi­ile cu cei­la­lţi, tre­buie să le spui ceea ce vor să audă – 86,68%
2. O per­soană cin­stită are multe de pier­dut în ziua de azi – 86,99%;
3. Dacă ci­neva se com­portă ne­drept faţă de tine tre­buie să‑i răs­punzi cu ace­eaşi mo­nedă – 65,79%;
4. Nu poţi să fii co­rect cu toată lu­mea – 84,05%;
5. Când vrei să de­ter­mini pe ci­neva să acţio­neze într-un anu­mit fel este ne­voie să‑i dai mo­tive mai pu­ter­nice de­cât sunt ele în re­a­li­tate – 92,45%;
6. Cred că nu aş re­a­liza ni­mic dacă îna­inte de a în­cepe o ac­ti­vi­tate m‑aş gândi la toate as­pec­tele pe care le im­plică aceasta – 77,62%;
7. Vei avea multe de pier­dut dacă eşti cu to­tul în­cre­ză­tor în cei­la­lţi – 96,13%;
8. În ziua de azi, nu poţi să fii im­pa­rţial – 84,19%;
9. Sunt dis­pus să fac mici com­pro­mi­suri pen­tru a obţine re­zul­ta­tele do­rite – 90,69%;
10. Una e să furi un ou şi alta e să furi un bou – 58,37%;
11. Hoţul ne­prins e ne­gus­tor cin­stit – 59,96%;
12. Une­ori este ne­ce­sar să faci şi unele lu­cruri de care poate că nu vei fi mân­dru mai târ­ziu – 81,40%;
13. În orice com­pa­nie există şi unele re­guli ciu­date – 97,01%;
14. Nor­mele şi re­gu­lile nu au o strânsă le­gă­tură cu vi­aţa prac­tică de zi cu zi – 82,07%;
15. Re­gu­lile sunt res­pec­tate de oa­meni prin con­strân­gere – 88,93%;
16. Ori­cât s‑ar stră­dui ci­neva tot n‑ar pu­tea res­pecta toate re­gu­lile care există în so­ci­e­ta­tea noas­tră – 93,28%;
17. Sunt anu­mite si­tu­a­ţii în care este mai bine să nu spui tot ade­vă­rul – 91,81%;
18. Sco­pul scuză mij­loa­cele – 73,97%;
19. Ad­mir per­soa­nele care câş­tigă în orice si­tu­a­ţie – 87,05%;
20. Pen­tru a ajunge unde vrei tre­buie să te fo­lo­seşti de scur­tă­tu­rile pe care ţi le oferă vi­aţa de zi cu zi – 94,83%.

Ur­mă­riți aici o emi­siune in­te­re­santă pe acest su­biect și ci­tiți aici câ­teva con­clu­zii ale au­to­ru­lui studiului.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Camelia Voicu

    Tre­buie sa re­cu­nosc ca iti lasa un gust ft amar con­clu­zia sondajului.
    Lo­gica articolului???? !!!!


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.