Meniurile de tristă amintire

M‐a pro­vo­cat Capra Veci­nu­lui pe Face­book să cer­ce­tez prin­tre amin­ti­rile mele de dina­inte de '89 cum era cu ali­men­tele de atunci, cât de sănă­toase erau prin com­pa­ra­ție cu situ­a­ția de azi. Teo­ria lui (am bănu­iala că e o capră trans­se­xu­ală 🙂 – glu­mesc, vreau să zic că auto­rul pagi­nii e un tip) este că și atunci mân­ca­rea era îmbi­bată de chi­mi­cale, așa că n‐ar tre­bui să ne plân­gem că azi totul e plin de com­puși chi­mici care mai de care mai sus­pecți. Eu cred că n‐are drep­tate și am să încerc să dove­desc asta.

Care va să zică mân­că­ru­rile incri­mi­nate sunt: piu­reul din fulgi de car­tofi, bom­bo­a­nele de pom, înghe­țata Polar din lapte praf, cafeaua din năut sau ovăz, legu­mele stro­pite cu DDT, sucu­rile cu colo­ranți, "adi­da­șii" de porc, puii tip "fra­ții Petreuș", cre­ve­ții vie­t­na­mezi, ouăle roșii vop­site cu Gal­lus, budinca făcută din Zea­mil și șar­lota ver­zuie care se vin­dea la lac­tate. După bogă­ția lis­tei și a deta­li­i­lor deduc că acu­za­to­rul nos­tru are o vâr­stă care începe minim cu cifra 4 sau are niște surse de infor­ma­ții de invi­diat. Dar să pur­ce­dem la demon­ta­rea teo­riei sale.

Mai întâi să eli­mi­năm fal­sele piste ale adi­da­și­lor de porc și ale neche­zo­lu­lui. Ambele sunt niște pro­duse care nu pre­su­pun în sine nici o chi­mi­zare. Adi­da­șii de porc sunt o parte ana­to­mică a ani­ma­lu­lui cu pri­cina care există indi­fe­rent de chi­mi­ca­lele care i s‐au admi­nis­trat și, spre deo­se­bire de adi­da­șii umani, pur­ta­rea lor înde­lun­gată nici măcar nu pro­voacă miro­suri sus­pecte și insu­por­ta­bile. Cât pri­vește neche­zo­lul, acesta era – dacă ne adu­cem bine aminte – năut și ovăz pră­jit. Nu exista nici un fel de alt adaos chi­mic în ele, că de aia avea și gus­tul ăla de rahat cu care tre­buia să‐ți începi dimi­neața. Cum nu eram foarte pasio­nat de cafea pe atunci, am fost scu­tit de acest discon­fort.

Aș zice să con­ti­nuăm prin a eli­mina din listă pro­du­sele oca­zio­nale. Bom­bo­a­nele de pom atâr­nau pseudo‐festiv vreo două săp­tămâni în bra­dul de Cră­ciun după care, dacă erau cât de cât proas­pete, le mân­cam, dacă nu se arun­cau. Dar din ce‐mi aduc eu aminte n‐am gus­tat mai mult de vreo zece din astea în toată viața mea ante‐decembristă, că nici nu prea erau bune. Ouăle de Paște vop­site cu Gal­lus se con­su­mau la… Paște, deci o dată pe an și, dacă gos­po­dina era înde­a­juns de pri­ce­pută să nu se spargă coaja la fiert, culoa­rea nu prea pătrun­dea în ou. Ori­cum mai mult de 3–4 ouă roșii pe an nu se con­su­mau – de unde naiba luxul atâ­tor ouă?

Putem acum să intrăm în zona pro­du­se­lor chi­mice: piu­reul din fulgi și cre­ve­ții vie­t­na­mezi. Este foarte ade­vă­rat că erau niște pro­duse extrem de pre­zente în raf­tu­rile ali­men­ta­re­lor, mai ales către anii de final ai comu­nis­mu­lui. Dar la fel de ade­vă­rat este că erau atât de pre­zenți și pen­tru că nu se prea vin­deau. În pri­vința car­to­fi­lor cel puțin, toți cei pe care îi cunoș­team eu (sau majo­ri­ta­tea covâr­și­toare, ca să nu folo­sesc ter­meni abso­luți) erau de părere că un piure din car­tofi ade­vă­rați e mult mai bun. Iar car­to­fii nu lip­seau din piețe (nu vă repe­ziți cu între­ba­rea da' ce chi­mi­cale băgau în car­tofi, că ajun­gem și acolo). Iar cre­ve­ții – aici tre­buie să mă cre­deți pe cuvânt – erau departe de a fi popu­lari. Doar dacă n‐aveai abso­lut nimic alt­ceva de mân­care ajun­geai la ei. Nici măcar la cămi­nul stu­den­țesc – acolo unde foa­mea era mare și lenea de a găti era imensă – nu prea se mânca așa ceva, chiar dacă efor­tul de a‐i pune în far­fu­rie era minim: un reșou, o tigaie și nis­cai ulei..

Sucu­rile cu colo­ranți exis­tau. Aș fi gata să pun însă pariu că volu­mele de Cico și Bri­fcor con­su­mate pe atunci nu ajung nici la un sfert din con­su­mul actual de Coca Cola și Pepsi. Moti­vul era des­tul de pro­zaic: aveau un gust de rahat și nu prea‐ți venea să le bei. Iar înghe­țata Polar… mda, era din lapte praf, ca de alt­fel orice pro­dus indus­tria­li­zat pe bază de lapte, pen­tru că din păcate nici­o­dată nu se va putea pro­duce ceva la scară indus­tri­ală cu lapte proas­păt. Deci înghe­țata aș tăia‐o de pe listă din motive că alt­min­teri n‐ai cum, sin­gura vari­antă eco‐bio e să ți‐o faci acasă. Cam la fel stă treaba și cu budinca din Zea­mil și șar­lota ver­zuie: erau cam chi­mice, dar alter­na­ti­vele de acasă, adică ore­zul cu lapte, gri­șul cu lapte, plă­cinta de mere sau de dov­leac erau la fel de ieftine și mult mai ape­ti­sante și de aia nu‐mi amin­tesc să mă fi ten­tat prea des ches­ti­ile alea.

Și așa ajun­gem al mie­zul pro­ble­mei: legu­mele, fruc­tele și car­nea de pe vre­mea "odi­oa­sei dic­ta­turi și sinis­trei lui soții" erau mai toxice ca azi? Eu zic că nu, dim­po­trivă. Pen­tru că:

  • țăra­nii nu aveau nici banii nece­sari, nici acces la prea multe chi­mi­cale, impor­tu­rile erau dras­tic reduse, con­tro­late de stat și erau repar­ti­zate cen­tra­li­zat la CAP‐uri și IAS‐uri, așa că ei se des­cur­cau even­tual cu ce puteau fura – azi e înspă­i­mân­tă­tor câte tâm­pe­nii au apă­rut din­colo de insec­ti­cide și fun­gi­cide, tot soiul de colo­ranți care să dea legu­mei aspect, tot felul de con­ser­vanți ca să nu se strice după ce o culegi, tot felul de acce­le­ra­tori de coa­cere –  și dacă insec­ti­ci­dele și fun­gi­ci­dele trec par­țial în legumă prin absorb­ție, ale­lalte sunt injec­tate direct în ea
  • țăra­nii se hră­neau și ei din legu­mele pe care le pro­du­ceau (știu bine asta), nu prea puneau insec­ti­cide cu ghi­o­tura pen­tru că erau scumpe, pen­tru că nu dădeau cu insec­ti­cide decât când aveau ata­curi de dău­nă­tori și nici nu erau proști să se otră­vească sin­guri – azi există "pro­duc­ția pen­tru noi" și "pro­duc­ția pen­tru vân­zare" și n‐au nici un fel de scru­pule să toarne în legu­mele "pen­tru vân­zare" orice rahat de colo­rant, con­ser­vant  în can­ti­tăți necon­tro­late de nimeni doar ca să obțină pro­fit
  • DDT‐ul (incri­mi­nat pe acea vreme) era uti­li­zat doar la cul­tu­rile mari de câmp sau în exploa­ta­ți­ile gen sere Cod­lea, dacă luai legume de la piață erau șanse mult mai mici să aibă DDT – azi chi­mi­ca­lele sunt uni­ver­sal răs­pân­dite și uni­ver­sal folo­site
  • creș­te­rea inten­sivă a porci­lor și pui­lor se făcea tot cu con­cen­trate, ca și acum, pe bază de cere­ale, dar atunci nu exista încă teh­no­lo­gia atât de avan­sată pen­tru pro­du­ce­rea hor­mo­ni­lor de creș­tere și nici nu se admi­nis­trau anti­bi­o­tice în can­ti­tă­țile și cu frec­vența de azi – ori astea sunt cele mai mari pro­bleme de acum, fap­tul că ne îngră­șăm din îngu­r­gi­ta­rea ace­lor hor­moni admi­nis­trați ori­că­rei vie­tăți cres­cută pen­tru carne și fap­tul că anti­bi­o­ti­cele tind să nu mai aibă efect din cauza exce­si­vei lor uti­li­zări și atunci se pro­duc unele și mai puter­nice și se dau in doze și mai mari.

No, cam așa se văd lucru­rile de la mine. Nu era lapte și miere pe vre­mea comu­nis­mu­lui, dar încă mai aveai șanse să oco­lești chi­mi­ca­lele fără să tre­bu­iască să plă­tești tri­plu pen­tru ace­lași pro­dus, cum se întâm­plă azi. Asta nu înseamnă că‐mi plă­cea comu­nis­mul. Înseamnă doar că așa erau lucru­rile atunci.

Deci să tăiem din listă să vedem ce a mai rămas: piu­reul din fulgi de car­tofi, bom­bo­a­nele de pom, înghe­țata Polar din lapte praf, cafeaua din năut sau ovăz, legu­mele stro­pite cu DDT, sucu­rile cu colo­ranți, "adi­da­șii" de porc, puii tip "fra­ții Petreuș", cre­ve­ții vie­t­na­mezi, ouăle roșii vop­site cu Gal­lus, budinca făcută din Zea­mil și șar­lota ver­zuie care se vin­dea la lac­tate. Mamă, praf l‐am făcut pe Capra Veci­nu­lui! Ce demon­stra­ție per­fectă am făcut! Câtă eloc­vență pot avea!  🙂

Dragă Capra Veci­nu­lui, ai cuvân­tul!


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu