M‑a pro­vo­cat Ca­pra Ve­ci­nu­lui pe Fa­ce­book să cer­ce­tez prin­tre amin­ti­rile mele de di­na­inte de ’89 cum era cu ali­men­tele de atunci, cât de să­nă­toase erau prin com­pa­ra­ție cu si­tu­a­ția de azi. Te­o­ria lui (am bă­nu­iala că e o ca­pră trans­se­xu­ală 🙂 — glu­mesc, vreau să zic că au­to­rul pa­gi­nii e un tip) este că și atunci mân­ca­rea era îm­bi­bată de chi­mi­cale, așa că n‑ar tre­bui să ne plân­gem că azi to­tul e plin de com­puși chi­mici care mai de care mai sus­pecți. Eu cred că n‑are drep­tate și am să în­cerc să do­ve­desc asta.

Care va să zică mân­că­ru­rile in­cri­mi­nate sunt: piu­reul din fulgi de car­tofi, bom­bo­a­nele de pom, în­ghe­țata Po­lar din lapte praf, ca­feaua din năut sau ovăz, le­gu­mele stro­pite cu DDT, su­cu­rile cu co­lo­ranți, “adi­da­șii” de porc, puii tip “fra­ții Pe­treuș”, cre­ve­ții vi­e­t­na­mezi, ouăle ro­șii vop­site cu Ga­l­lus, bu­dinca fă­cută din Zea­mil și șar­lota ver­zuie care se vin­dea la lac­tate. După bo­gă­ția lis­tei și a de­ta­li­i­lor de­duc că acu­za­to­rul nos­tru are o vâr­stă care în­cepe mi­nim cu ci­fra 4 sau are niște surse de in­for­ma­ții de in­vi­diat. Dar să pur­ce­dem la de­mon­ta­rea te­o­riei sale.

Mai în­tâi să eli­mi­năm fal­sele piste ale adi­da­și­lor de porc și ale ne­che­zo­lu­lui. Am­bele sunt niște pro­duse care nu pre­su­pun în sine nici o chi­mi­zare. Adi­da­șii de porc sunt o parte ana­to­mică a ani­ma­lu­lui cu pri­cina care există in­di­fe­rent de chi­mi­ca­lele care i s‑au ad­mi­nis­trat și, spre de­o­se­bire de adi­da­șii umani, pur­ta­rea lor în­de­lun­gată nici mă­car nu pro­voacă mi­ro­suri sus­pecte și in­su­por­ta­bile. Cât pri­vește ne­che­zo­lul, acesta era — dacă ne adu­cem bine aminte — năut și ovăz pră­jit. Nu exista nici un fel de alt adaos chi­mic în ele, că de aia avea și gus­tul ăla de ra­hat cu care tre­buia să-ți în­cepi di­mi­neața. Cum nu eram foarte pa­sio­nat de ca­fea pe atunci, am fost scu­tit de acest disconfort.

Aș zice să con­ti­nuăm prin a eli­mina din listă pro­du­sele oca­zio­nale. Bom­bo­a­nele de pom atâr­nau pse­udo-fes­tiv vreo două săp­tămâni în bra­dul de Cră­ciun după care, dacă erau cât de cât proas­pete, le mân­cam, dacă nu se arun­cau. Dar din ce-mi aduc eu aminte n‑am gus­tat mai mult de vreo zece din as­tea în toată viața mea ante-de­cem­bristă, că nici nu prea erau bune. Ouăle de Paște vop­site cu Ga­l­lus se con­su­mau la… Paște, deci o dată pe an și, dacă gos­po­dina era în­de­a­juns de pri­ce­pută să nu se spargă coaja la fi­ert, cu­loa­rea nu prea pă­trun­dea în ou. Ori­cum mai mult de 3–4 ouă ro­șii pe an nu se con­su­mau — de unde naiba lu­xul atâ­tor ouă?

Pu­tem acum să in­trăm în zona pro­du­se­lor chi­mice: piu­reul din fulgi și cre­ve­ții vi­e­t­na­mezi. Este foarte ade­vă­rat că erau niște pro­duse ex­trem de pre­zente în raf­tu­rile ali­men­ta­re­lor, mai ales că­tre anii de fi­nal ai co­mu­nis­mu­lui. Dar la fel de ade­vă­rat este că erau atât de pre­zenți și pen­tru că nu se prea vin­deau. În pri­vința car­to­fi­lor cel pu­țin, toți cei pe care îi cu­noș­team eu (sau ma­jo­ri­ta­tea co­vâr­și­toare, ca să nu fo­lo­sesc ter­meni ab­so­luți) erau de pă­rere că un piure din car­tofi ade­vă­rați e mult mai bun. Iar car­to­fii nu lip­seau din piețe (nu vă re­pe­ziți cu în­tre­ba­rea da’ ce chi­mi­cale bă­gau în car­tofi, că ajun­gem și acolo). Iar cre­ve­ții — aici tre­buie să mă cre­deți pe cu­vânt — erau de­parte de a fi po­pu­lari. Doar dacă n‑aveai ab­so­lut ni­mic alt­ceva de mân­care ajun­geai la ei. Nici mă­car la că­mi­nul stu­den­țesc — acolo unde foa­mea era mare și le­nea de a găti era imensă — nu prea se mânca așa ceva, chiar dacă efor­tul de a‑i pune în far­fu­rie era mi­nim: un re­șou, o ti­gaie și nis­cai ulei..

Su­cu­rile cu co­lo­ranți exis­tau. Aș fi gata să pun însă pa­riu că vo­lu­mele de Cico și Bri­fcor con­su­mate pe atunci nu ajung nici la un sfert din con­su­mul ac­tual de Coca Cola și Pepsi. Mo­ti­vul era des­tul de pro­zaic: aveau un gust de ra­hat și nu prea-ți ve­nea să le bei. Iar în­ghe­țata Po­lar… mda, era din lapte praf, ca de alt­fel orice pro­dus in­dus­tria­li­zat pe bază de lapte, pen­tru că din pă­cate nici­o­dată nu se va pu­tea pro­duce ceva la scară in­dus­tri­ală cu lapte proas­păt. Deci în­ghe­țata aș tăia‑o de pe listă din mo­tive că alt­min­teri n‑ai cum, sin­gura va­ri­antă eco-bio e să ți‑o faci acasă. Cam la fel stă treaba și cu bu­dinca din Zea­mil și șar­lota ver­zuie: erau cam chi­mice, dar al­ter­na­ti­vele de acasă, adică ore­zul cu lapte, gri­șul cu lapte, plă­cinta de mere sau de do­v­leac erau la fel de ieftine și mult mai ape­ti­sante și de aia nu-mi amin­tesc să mă fi ten­tat prea des ches­ti­ile alea.

Și așa ajun­gem al mie­zul pro­ble­mei: le­gu­mele, fruc­tele și car­nea de pe vre­mea “odi­oa­sei dic­ta­turi și si­nis­trei lui so­ții” erau mai to­xice ca azi? Eu zic că nu, dim­po­trivă. Pen­tru că:

  • ță­ra­nii nu aveau nici ba­nii ne­ce­sari, nici ac­ces la prea multe chi­mi­cale, im­por­tu­rile erau dras­tic re­duse, con­tro­late de stat și erau re­par­ti­zate cen­tra­li­zat la CAP-uri și IAS-uri, așa că ei se des­cur­cau even­tual cu ce pu­teau fura — azi e în­spă­i­mân­tă­tor câte tâm­pe­nii au apă­rut din­colo de in­sec­ti­cide și fun­gi­cide, tot so­iul de co­lo­ranți care să dea le­gu­mei as­pect, tot fe­lul de con­ser­vanți ca să nu se strice după ce o cu­legi, tot fe­lul de ac­ce­le­ra­tori de coa­cere —  și dacă in­sec­ti­ci­dele și fun­gi­ci­dele trec par­țial în le­gumă prin ab­sorb­ție, ale­lalte sunt in­jec­tate di­rect în ea
  • ță­ra­nii se hră­neau și ei din le­gu­mele pe care le pro­du­ceau (știu bine asta), nu prea pu­neau in­sec­ti­cide cu ghi­o­tura pen­tru că erau scumpe, pen­tru că nu dă­deau cu in­sec­ti­cide de­cât când aveau ata­curi de dă­u­nă­tori și nici nu erau proști să se otră­vească sin­guri — azi există “pro­duc­ția pen­tru noi” și “pro­duc­ția pen­tru vân­zare” și n‑au nici un fel de scru­pule să toarne în le­gu­mele “pen­tru vân­zare” orice ra­hat de co­lo­rant, con­ser­vant  în can­ti­tăți ne­con­tro­late de ni­meni doar ca să ob­țină profit
  • DDT-ul (in­cri­mi­nat pe acea vreme) era uti­li­zat doar la cul­tu­rile mari de câmp sau în ex­ploa­ta­ți­ile gen sere Co­d­lea, dacă luai le­gume de la piață erau șanse mult mai mici să aibă DDT — azi chi­mi­ca­lele sunt uni­ver­sal răs­pân­dite și uni­ver­sal folosite
  • creș­te­rea in­ten­sivă a porci­lor și pui­lor se fă­cea tot cu con­cen­trate, ca și acum, pe bază de ce­re­ale, dar atunci nu exista încă teh­no­lo­gia atât de avan­sată pen­tru pro­du­ce­rea hor­mo­ni­lor de creș­tere și nici nu se ad­mi­nis­trau an­ti­bi­o­tice în can­ti­tă­țile și cu frec­vența de azi — ori as­tea sunt cele mai mari pro­bleme de acum, fap­tul că ne în­gră­șăm din în­gu­r­gi­ta­rea ace­lor hor­moni ad­mi­nis­trați ori­că­rei vi­e­tăți cres­cută pen­tru carne și fap­tul că an­ti­bi­o­ti­cele tind să nu mai aibă efect din ca­uza ex­ce­si­vei lor uti­li­zări și atunci se pro­duc unele și mai pu­ter­nice și se dau in doze și mai mari.

No, cam așa se văd lu­cru­rile de la mine. Nu era lapte și mi­ere pe vre­mea co­mu­nis­mu­lui, dar încă mai aveai șanse să oco­lești chi­mi­ca­lele fără să tre­bu­iască să plă­tești tri­plu pen­tru ace­lași pro­dus, cum se în­tâm­plă azi. Asta nu în­seamnă că-mi plă­cea co­mu­nis­mul. În­seamnă doar că așa erau lu­cru­rile atunci.

Deci să tă­iem din listă să ve­dem ce a mai ră­mas: piu­reul din fulgi de car­tofi, bom­bo­a­nele de pom, în­ghe­țata Po­lar din lapte praf, ca­feaua din năut sau ovăz, le­gu­mele stro­pite cu DDT, su­cu­rile cu co­lo­ranți, “adi­da­șii” de porc, puii tip “fra­ții Pe­treuș”, cre­ve­ții vi­e­t­na­mezi, ouăle ro­șii vop­site cu Ga­l­lus, bu­dinca fă­cută din Zea­mil și șar­lota ver­zuie care se vin­dea la lac­tate. Mamă, praf l‑am fă­cut pe Ca­pra Ve­ci­nu­lui! Ce de­mon­stra­ție per­fectă am fă­cut! Câtă eloc­vență pot avea! 🙂

Dragă Ca­pra Ve­ci­nu­lui, ai cuvântul!


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.