Meniurile de tristă amintire

M‑a provo­cat Capra Vecin­u­lui pe Face­book să cercetez printre amintir­ile mele de dinainte de '89 cum era cu ali­mentele de atunci, cât de sănă­toase erau prin com­para­ție cu situ­ația de azi. Teo­ria lui (am bănuiala că e o capră trans­sex­u­ală 🙂 — glumesc, vreau să zic că autorul paginii e un tip) este că și atunci mân­carea era îmbibată de chim­i­cale, așa că n‑ar tre­bui să ne plângem că azi totul e plin de com­puși chimici care mai de care mai sus­pecți. Eu cred că n‑are drep­tate și am să încerc să dovedesc asta.

Care va să zică mâncărurile incrim­i­nate sunt: piureul din fulgi de cartofi, bom­boanele de pom, înghețata Polar din lapte praf, cafeaua din năut sau ovăz, legumele stro­pite cu DDT, sucurile cu col­oranți, "adi­dașii" de porc, puii tip "frații Petreuș", creveții viet­namezi, ouăle roșii vop­site cu Gal­lus, bud­inca făcută din Zeamil și șar­lota verzuie care se vin­dea la lac­tate. După bogăția lis­tei și a detali­ilor deduc că acuza­torul nos­tru are o vârstă care începe minim cu cifra 4 sau are niște surse de infor­mații de invidiat. Dar să purce­dem la demontarea teoriei sale.

Mai întâi să elim­inăm falsele piste ale adi­dașilor de porc și ale nechezolu­lui. Ambele sunt niște pro­duse care nu pre­supun în sine nici o chimizare. Adi­dașii de porc sunt o parte anatomică a ani­malu­lui cu pric­ina care există indifer­ent de chim­i­calele care i s‑au admin­is­trat și, spre deose­bire de adi­dașii umani, purtarea lor îndelun­gată nici măcar nu provoacă miro­suri sus­pecte și insu­porta­bile. Cât privește nechezolul, acesta era — dacă ne aducem bine aminte — năut și ovăz prăjit. Nu exista nici un fel de alt adaos chimic în ele, că de aia avea și gus­tul ăla de rahat cu care tre­buia să-ți începi dimineața. Cum nu eram foarte pasionat de cafea pe atunci, am fost scu­tit de acest dis­con­fort.

Aș zice să con­tin­uăm prin a elim­ina din listă pro­dusele ocazionale. Bom­boanele de pom atâr­nau pseudo-festiv vreo două săp­tămâni în bradul de Cră­ciun după care, dacă erau cât de cât proaspete, le mân­cam, dacă nu se arun­cau. Dar din ce-mi aduc eu aminte n‑am gus­tat mai mult de vreo zece din astea în toată viața mea ante-decembristă, că nici nu prea erau bune. Ouăle de Paște vop­site cu Gal­lus se con­sumau la… Paște, deci o dată pe an și, dacă gospo­d­ina era îndea­juns de pri­cepută să nu se spargă coaja la fiert, culoarea nu prea pătrun­dea în ou. Oricum mai mult de 3–4 ouă roșii pe an nu se con­sumau — de unde naiba luxul atâ­tor ouă?

Putem acum să intrăm în zona pro­duselor chim­ice: piureul din fulgi și creveții viet­namezi. Este foarte ade­vărat că erau niște pro­duse extrem de prezente în raf­turile ali­menta­relor, mai ales către anii de final ai comu­nis­mu­lui. Dar la fel de ade­vărat este că erau atât de prezenți și pen­tru că nu se prea vin­deau. În priv­ința cartofilor cel puțin, toți cei pe care îi cunoșteam eu (sau majori­tatea cov­ârși­toare, ca să nu folos­esc ter­meni absoluți) erau de părere că un piure din cartofi ade­vărați e mult mai bun. Iar cartofii nu lipseau din piețe (nu vă repez­iți cu între­barea da' ce chim­i­cale băgau în cartofi, că ajungem și acolo). Iar creveții — aici tre­buie să mă cre­deți pe cuvânt — erau departe de a fi pop­u­lari. Doar dacă n‑aveai abso­lut nimic altceva de mân­care ajungeai la ei. Nici măcar la căminul stu­dențesc — acolo unde foamea era mare și lenea de a găti era imensă — nu prea se mânca așa ceva, chiar dacă efor­tul de a‑i pune în far­furie era minim: un reșou, o tigaie și nis­cai ulei..

Sucurile cu col­oranți exis­tau. Aș fi gata să pun însă pariu că vol­umele de Cico și Brif­cor con­su­mate pe atunci nu ajung nici la un sfert din con­sumul actual de Coca Cola și Pepsi. Motivul era destul de prozaic: aveau un gust de rahat și nu prea-ți venea să le bei. Iar înghețata Polar… mda, era din lapte praf, ca de alt­fel orice pro­dus indus­tri­al­izat pe bază de lapte, pen­tru că din păcate nicio­dată nu se va putea pro­duce ceva la scară indus­tri­ală cu lapte proaspăt. Deci înghețata aș tăia‑o de pe listă din motive că alt­minteri n‑ai cum, sin­gura vari­antă eco-bio e să ți‑o faci acasă. Cam la fel stă tre­aba și cu bud­inca din Zeamil și șar­lota verzuie: erau cam chim­ice, dar alter­na­tivele de acasă, adică orezul cu lapte, grișul cu lapte, plăcinta de mere sau de dovleac erau la fel de ief­tine și mult mai apeti­sante și de aia nu-mi amintesc să mă fi ten­tat prea des chesti­ile alea.

Și așa ajungem al miezul prob­le­mei: legumele, fructele și carnea de pe vre­mea "odioa­sei dic­ta­turi și sin­istrei lui soții" erau mai tox­ice ca azi? Eu zic că nu, dim­potrivă. Pen­tru că:

  • țăranii nu aveau nici banii nece­sari, nici acces la prea multe chim­i­cale, impor­turile erau dras­tic reduse, con­tro­late de stat și erau repar­ti­zate cen­tral­izat la CAP-uri și IAS-uri, așa că ei se des­cur­cau even­tual cu ce puteau fura — azi e înspăimân­tă­tor câte tâm­penii au apărut din­colo de insec­ti­cide și fungi­cide, tot soiul de col­oranți care să dea legumei aspect, tot felul de con­ser­vanți ca să nu se strice după ce o culegi, tot felul de accel­er­a­tori de coacere —  și dacă insec­ti­cidele și fungi­cidele trec parțial în legumă prin absorbție, ale­lalte sunt injec­tate direct în ea
  • țăranii se hrăneau și ei din legumele pe care le pro­duceau (știu bine asta), nu prea puneau insec­ti­cide cu ghio­tura pen­tru că erau scumpe, pen­tru că nu dădeau cu insec­ti­cide decât când aveau atacuri de dăună­tori și nici nu erau proști să se otrăvească sin­guri — azi există "pro­ducția pen­tru noi" și "pro­ducția pen­tru vân­zare" și n‑au nici un fel de scrupule să toarne în legumele "pen­tru vân­zare" orice rahat de col­orant, con­ser­vant  în can­tități necon­tro­late de nimeni doar ca să obțină profit
  • DDT-ul (incrim­i­nat pe acea vreme) era uti­lizat doar la cul­turile mari de câmp sau în exploatați­ile gen sere Codlea, dacă luai legume de la piață erau șanse mult mai mici să aibă DDT — azi chim­i­calele sunt uni­ver­sal răspân­dite și uni­ver­sal folosite
  • creșterea inten­sivă a por­cilor și puilor se făcea tot cu con­cen­trate, ca și acum, pe bază de cereale, dar atunci nu exista încă tehnolo­gia atât de avansată pen­tru pro­duc­erea hor­monilor de creștere și nici nu se admin­is­trau antibi­o­tice în can­titățile și cu frecvența de azi — ori astea sunt cele mai mari prob­leme de acum, fap­tul că ne îngrășăm din îngur­gitarea acelor hor­moni admin­is­trați oricărei vietăți cres­cută pen­tru carne și fap­tul că antibi­o­ticele tind să nu mai aibă efect din cauza exce­sivei lor uti­lizări și atunci se pro­duc unele și mai put­er­nice și se dau in doze și mai mari.

No, cam așa se văd lucrurile de la mine. Nu era lapte și miere pe vre­mea comu­nis­mu­lui, dar încă mai aveai șanse să ocolești chim­i­calele fără să tre­buiască să plătești triplu pen­tru ace­lași pro­dus, cum se întâm­plă azi. Asta nu înseamnă că-mi plăcea comu­nis­mul. Înseamnă doar că așa erau lucrurile atunci.

Deci să tăiem din listă să vedem ce a mai rămas: piureul din fulgi de cartofi, bom­boanele de pom, înghețata Polar din lapte praf, cafeaua din năut sau ovăz, legumele stro­pite cu DDT, sucurile cu col­oranți, "adi­dașii" de porc, puii tip "frații Petreuș", creveții viet­namezi, ouăle roșii vop­site cu Gal­lus, bud­inca făcută din Zeamil și șar­lota verzuie care se vin­dea la lac­tate. Mamă, praf l‑am făcut pe Capra Vecin­u­lui! Ce demon­strație per­fectă am făcut! Câtă elocvență pot avea!  🙂

Dragă Capra Vecin­u­lui, ai cuvân­tul!


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu