Despre feminism, islam și istorie

Min­istrul de externe al Suediei este o susțină­toare cu multă per­son­al­i­tate a mișcării fem­i­niste. Ceea ce este cât se poate de lăud­abil. Însă în avân­tul său de a pro­mova drep­turile femeii, a făcut cu câteva luni în urmă niște afir­mații un pic haz­ar­date din punct de vedere politic despre situ­ația femeilor în Ara­bia Sau­dită. Mai pre­cis a con­damnat fap­tul că femeile arabe din această țară nu au voie să călă­tore­ască, să facă afac­eri sau să se mărite fără per­mi­si­unea unui tutore mas­culin, că fetele sunt forțate să se mărite la vârste foarte mici, fiind împinse în brațele unui om bătrân. Toate astea sunt ade­vărate și cu sig­u­ranță con­damnabile din per­spec­tiva cul­turii europene. Și sunt cât se poate de firești în gura unui activist fem­i­nist. Dar în gura unui min­istru de externe nu prea sună bine.

Urmarea a fost destul de pre­viz­ibilă. Ara­bia Sau­dită s‑a ofus­cat pub­lic și a anu­lat orice viză de călă­to­rie a vre­unui suedez în țara lor. Emi­ratele Arabe Unite le-au copiat ges­tul. Lumea arabă — și aici mă refer la aia frecventabilă — este der­an­jată de aseme­nea ieșiri pub­lice. Prin presă a fost tăcere, doar voci izo­late au lău­dat așa-zisul curaj al doam­nei min­istru. Guver­nul suedez a fost cam jenat de întreaga isto­rie, iar regele Suediei n‑a prea lău­dat nici el ati­tudinea vajni­cei fem­i­niste. În diplo­mație aseme­nea situ­ații sunt socotite a fi din cat­e­go­ria "fluier­at­u­lui în bis­er­ică". Nimeni nu se mân­drește cu ele.

E un număr de lucruri care nu mi se par în reg­ulă cu această situ­ație. Dar dați-mi voie să spun de la început ceva: nu susțin în nici un fel ati­tudinea fun­da­men­tal­iștilor musul­mani față de femei. Din per­spec­tiva mea, privind lucrurile prin prisma cul­turii căreia îi aparțin, mi se pare nedrept felul în care femeia este priv­ită de fun­da­men­tal­is­mul islamic. Pe de altă parte însă înțe­leg că și în cul­tura euro­peană există lucruri nedrepte pe care nu le observăm sau le ignorăm con­de­scen­dent pen­tru că sunt ale noas­tre, pen­tru că nu ni se par grave. Există o neîn­doiel­nică subiec­tiv­i­tate atunci când judecăm o altă cul­tură.

Primul aspect care mi se pare eronat în afir­mația min­istru­lui suedez este con­fuzia rolurilor. Nu poți să-ți amesteci convin­ger­ile per­son­ale printre respon­s­abil­itățile ofi­ciale pe care le ai, decât dacă aceste convin­geri se supra­pun peste polit­ica ofi­cială a stat­u­lui pe care îl reprez­inți. Alt­minteri, dacă nu-ți poți ține gura în fața unor ast­fel de nedrep­tăți, îți dai fru­mușel demisia din guvern și te duci la un ONG unde poți să te ocupi cât e ziua de lungă doar de prob­lemele femeilor sau­dite. Din acest prim motiv, nu găs­esc nimerite afir­mați­ile min­istru­lui de externe suedez.

Al doilea lucru care mă jenează este pre­tenția de supe­ri­or­i­tate morală a occi­den­talu­lui. Luăm val­o­rile noas­tre cul­tur­ale — democrația, drep­turile omu­lui, egal­i­tatea de șanse — și le proiec­tăm peste alte civ­i­liza­ții fără să ne punem prob­lema com­pat­i­bil­ității. Asta s‑a întâm­plat în Irak — i‑am "elib­erat" de sub Sad­dam Hus­seim și le-am oferit democrația, iar rezul­tatul e cat­a­stro­fal. Ara­bii nu renunță la islamism, iar islamis­mul nu funcționează după un model demo­c­ra­tic. Val­o­rile lor se bat cap în cap cu prin­cipi­ile democrației. Teori­ile noas­tre despre drep­turile omu­lui nu sunt îmbrățișate de o majori­tate a pop­u­lației aces­tor țări. Ce dorim, să‑i "civ­i­lizăm" împotriva voinței lor? Toate ten­ta­tivele de acest gen au eșuat — vezi și situ­ația din Afgan­istan — reușind doar să inflameze și mai mult rad­i­cal­is­mul musul­man, căruia i se dă apă la moară despre "impe­ri­al­is­mul occi­den­tal" ce le dis­truge cul­tura lor sfântă.

Al treilea lucru care mă supără este per­se­v­erența cu care ignorăm fap­tul că ati­tu­dinile de supe­ri­or­i­tate morală dau naștere unui răspuns echiva­lent. Dacă noi occi­den­talii vrem să ne impunem val­o­rile cul­tur­ale în lumea musul­mană, devine cât se poate de îndrep­tățită și rec­i­p­roca. Ati­tudinea mil­i­tantă a unor grupuri de musul­mani din Europa e tot atât de jus­ti­fi­cată pe cât sunt aseme­nea afir­mații ale unor mil­i­tanți fem­i­niști. Și ei au drep­tul să creadă că sun­tem niște mate­ri­al­iști împuțiți, care nu prețuim decât prof­i­tul și n‑avem nici un fel de rușine să ne mințim rec­i­proc ca să facem bani unii de pe urma altora. Și, în con­secință, se vor simți îndrep­tățiți să facă prozeliți în rân­dul nos­tru, ca să ne aducă la calea cea bună. Când intro­duci moral­i­tatea în dis­cuție, ori ești maica Tereza, ori începi prin a te anal­iza pe tine mai întâi.

Al patrulea lucru care mă indignează este că, în numele uni­ver­sal­ității aces­tor drep­turi ale omu­lui, Europa a devenit exagerat de tol­er­antă cu alte cul­turi, până la limita la care își pune în peri­col exis­tența pro­priei cul­turi. Ca să le cerem altora să îmbrățișeze democrația și să respecte drep­turile omu­lui împingem lim­itele tol­er­anței până în vecină­tatea prostiei autodis­truc­tive. Imi­granții musul­mani din Europa tind să trans­forme încet-încet aspec­tul per­iferi­ilor mar­ilor orașe și în curând vom vorbi despre insule ale Isla­mu­lui acolo unde cul­tura euro­peană era la ea acasă. Nu e de ajuns că ne cam diluăm iden­titățile naționale prin glob­alizare, aveam nevoie și de o infuzie zdravănă de islamism ca să fie ghive­ciul per­fect. Iar în frun­tea încu­ra­jării imi­grației musul­mane stau chiar două state care au con­tribuit major cândva la pro­filul cul­tural euro­pean: Franța și Ger­ma­nia.

Și, în fine, al cin­cilea lucru care mă scoate din sărite este că, deși admitem peri­colul teror­is­mu­lui islamist și difi­cul­tatea de a ne apăra în fața lui, con­tin­uăm incitarea rad­i­cal­is­mu­lui din Ori­en­tul Mijlociu. Căci ast­fel de declar­ații, atunci când știi că cel puțin 90% din pop­u­lația Ara­biei Sau­dite e în deza­cord pro­fund, nu vor schimba abso­lut nimic din statu­tul femeii sau­dite. Fap­tul că ne trâm­bițăm val­o­rile noas­tre occi­den­tale — la care sub­scriu, nu despre asta e vorba — e doar un fel de umflare inutilă a mușchilor în fața unei armate nevăzute și imposi­bil de con­tro­lat de indi­vizi care sunt gata să ne arunce în aer împre­ună cu ei înșiși ca să ne închidă gura. Dacă mâine — Doamne fer­ește — are loc un aten­tat teror­ist în Sue­dia și mor niște cetățeni, cum va explica doamna min­istru intran­si­gențele sale de fem­i­nistă?

Deci, cu toată sim­pa­tia pen­tru miș­carea fem­i­nistă, sunt în pro­fund deza­cord cu doamna Wall­ström. Cred că e mult mai înțelept să ne vedem de cul­tura și civ­i­liza­ția euro­peană, să ne aplicăm reg­ulile pe care le agreăm la noi acasă și să nu le ducem noi grija ara­bilor. Când isto­ria îi va purta într‑o altă etapă și majori­tatea lor vor dori o alt­fel de soci­etate, se va întâm­pla ceva din inte­ri­orul nați­u­nii lor. Să nu uităm că — nu demult la scara isto­riei — femeile europene n‑aveau drept de vot, erau mări­tate de părinți cu oameni bătrâni, erau întreținute de soț și nu prea călă­toreau pe undeva neîn­soțite dacă vroiau să-și păstreze rep­utația intactă. Am fost și noi acolo, cândva, iar isto­ria ne‑a dus mai departe, acolo unde sun­tem azi. Poate la fel vor evolua și ei. Poate.

Însă isto­ria nu are scurtă­turi, oricât de mult ne-am dori asta.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Anonymous

    Am mai spus‑o cu alte ocazii. Con­flic­tul gen­er­al­izat intre occi­dent si islam nu are la baza nimic altceva decat polit­ica expan­sion­ista, geostrate­gica si eco­nom­ica a mar­ilor put­eri occi­den­tale, in prin­ci­pal SUA. Restul sunt vorbe goale. Nimeni nu face razboaie de dragul democ­ra­tiei si al dor­in­tei de a salva „bietele natii arabe inapoiate si sub­ju­gate si bietele femei musul­mane opri­mate”. Nici o tara nu-si trim­ite tinerii sa moara in acele ter­i­torii pen­tru ast­fel de povesti. Pen­tru expan­si­une geostrate­gica si resurse, DA!. Asa a aparut ISIS. O gru­pare de crim­i­nali, avand in spate interese geopolitice, care, neputând face fata unui razboi con­ven­tional cu occi­den­tul in pro­pri­ile ter­i­torii, teror­izeaza o lume intreaga, in numele isla­mu­lui, pe cres­tini si pe musul­mani deopotriva.

    • Anonymous

      Oare nu are nimeni cura­jul sa comenteze? Sau nu merita nici un cometariu?

  2. dmimobiliare

    Apăi de, când jefuiești o țară, așteaptă-te ca pop­u­lația să vină după locul în care le-au mers resursele…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu