Plicul din halatul de primar

Ca orice pungă plină cu rahat, Sorin Oprescu mân­jește pe toți cei care au fost vre­o­dată în relații de prea strânsă pri­ete­nie cu el, acum când gaborii l‑au prins cu plicul de bani. Deo­cam­dată mai sunt unii care cred că totul e o făcă­tură și că dom' doc­tor o să scape, dar ce nu iau ei în con­sid­er­are e fenomenul de avalanșă care se declanșează într‑o rețea de-asta de funcționari hoți (scuzați pleonas­mul!): după ce cad unul se toarnă unii pe alții până intră toți în hârdăul cu zoaie.

Oprescu e un șmecheraș, asta a fost din­tot­deauna, numai că se găs­esc des­tui care n‑au ele­men­tara obișn­uință de a‑și uti­liza creierul când fac eval­u­area con­ducă­to­rilor. Așa se face că bucureșteanul sadea, despre care sta­tis­tica ne spune că nu e foarte mintos, a fost capa­bil să voteze de două ori un aseme­nea exem­plar de ban­dit în frun­tea urbei. La fel cum a fost capa­bil să voteze o nuli­tate incultă pre­cum Piedone. Și să nu vă mirați dacă în curând o să‑l vedeți pe Piedone pri­mar de cap­i­tală. Core­spunde per­fect portre­tu­lui de can­di­dat per­fect: știe să facă circ.

O tăn­tiță mai mod­estă, dar de bună seamă bucureșteancă, îi explica unui pri­eten că este foarte uim­ită de ce s‑a întâm­plat cu dom' doc­tor Oprescu. "De ce doamnă?" între­abă amicul meu. "Eu îl știu de om cum­secade, mi‑a zis sor'mea care a lucrat soră la Uni­ver­si­tar" a venit răspun­sul clar­i­fi­ca­tor. Foarte mulți din­tre con­cetățenii noștri nu-și uti­lizează pro­priul rațion­a­ment în ast­fel de judecăți, ci emoți­ile ("e băr­bat bine!" sau "e om deștept, dom'le, e doc­tor!") sau validările sociale trans­mise "din gură în gură" ("mi‑a zis mie un cumătru de‑a unui văr de-al meu"). Femeia de care vă zic nu și‑a pus nici o clipă prob­lema să valideze prin pro­pri­ile ei cri­terii cât de cum­secade e domnu' Oprescu, nici să lămurească ce înseamnă "a fi cum­secade", dacă include — de pildă — onesti­tatea.

În zilele care urmează o să‑i vedem expuși pe toți cei care l‑au ridi­cat în slăvi pe Oprescu, o să asistăm la mân­jirea lor cu rahatul marca Oprescu și o să savurăm zba­ter­ile lor de a evita căderea în vidanjă. Câteva exem­ple care s‑au pro­dus deja:

  • Ponta: nu vă aștep­tați să mă dezic de Oprescu (adică și eu sunt într-un căcat și mai mare, ce mai con­tează că‑s pri­eten cu hoțul)
  • Drag­nea: Oprescu e un cetățean ca ori­care altul, tre­buie să răspundă în fața legii (adică mă șterg la fund cu el, deja îmi caut alt can­di­dat pen­tru primăria București)
  • Casa Regală: îi retrage dec­o­rați­ile acor­date (adică vai, dar noi cre­deam că el este alt­fel, că e inte­gru și onest, și el fura.. oh, la, la!)

Acum trei ani o mâncă­toare de rahat îi făcea dom­nu­lui pri­mar o odă în Jur­nalul Național, cu prile­jul împlinirii vârstei de 61 de ani.

Sorin Oprescu este omul care, cand îl suni şi îi spui că ai o prob­lemă, răspunde «Unde să vin?». […] E omul care încă mai ştie să asculte, în ciuda pro­gra­mu­lui infer­nal pe care îl are.[…] Este genul de pri­mar care-şi începe audi­enţele la 11,00 şi le ter­mină seara, târziu.[…] Este bunicul care-şi veg­hează nepoţii de departe, cu încredere în cal­ităţile de părinte ale fiu­lui său. […] Sorin Oprescu, la 61 de ani, poate fi con­sid­erat un om împlinit. Dar eu ştiu că încă nu este. Mai are multe de făcut: o sală poli­va­lentă, dru­muri mai bune, şcoli mai curate, să‑i ajute pe oamenii aflaţi în nevoie, să adune câinii de pe străzi, să con­stru­iască un spi­tal uni­ver­si­tar, după mod­elul vienez AKH.

Și toate astea sunt prob­a­bil ade­vărate. Căci Oprescu are în recuzita sa de șmecheraș cu priză la pub­lic toate aceste roluri, al celui care e aproape de oameni, care îi ascultă pe cei aflați în nevoie, al celui care le știe pe toate, care promite min­uni, care imag­inează proiecte îndrăznețe.

Dar când e departe de ochii celor mulți, dom' doc­tor Oprescu știe că nu e încă un om împlinit. Mai sunt atâtea proiecte de început, atâtea opor­tu­nități de a lua șpagă. Atâtea ocazii ca cineva să îi stre­coare un plic cu bani în buzu­narul halat­u­lui de pri­mar. Nu mare lucru, o atenție, ceva… măcar câteva zeci de mii de euro.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu