Jandarmul, felcerul și bețivul satului

Nu știu la ce s‑o fi gân­dit Angela Merkel când s‑a hotărât să dev­ină avo­catul îndâr­jit al pre­luării unui număr cât mai mare de refu­giați sirieni în Europa, dar trăi­esc totuși cu impre­sia că i‑au scă­pat din vedere câteva lucruri foarte sim­ple și foarte evi­dente. Și nu vorbesc despre cal­cule com­pli­cate sau prob­a­bil­ități sta­tis­tice care să‑i fi ară­tat câți oameni vor da năvală către vest, căci poate toate astea sunt difi­cil de făcut. Ca întot­deauna, isto­ria este cea care ne descrie cel mai bine viitorul.

În sec­olele evu­lui mediu în Europa a fost trep­tat adusă o pop­u­lație indi­ană, aparținând unei caste infe­rioare, cu rolul de a deveni sclavi ai boier­ilor răsăriteni sau ai nobililor din regatele occi­den­tu­lui. Țiganii au devenit o real­i­tate a Europei, un grup etnic și social dis­tinct care de sute de ani refuză să se inte­greze în civ­i­liza­ția majori­tar­ilor europeni. Sin­gura con­ce­sie pe care au făcut‑o, deși eu susțin că este de formă și nu de conținut, a fost tre­cerea la creș­tin­ism. În cul­tura lor țiganii sunt mist­ici, dar nu reli­gioși și nici ded­i­cați bis­ericii, căreia de alt­fel i‑au și fost robi unii din­tre ei, o vreme. Le e frică de un soi de Dum­nezeu atot­put­er­nic, dar bis­er­ica pare pen­tru ei mai degrabă un loc de cerșit decât unul de intro­specție sau de căință, iar cer­e­moni­ile reli­gioase sunt un prilej de căpă­tu­ială.

Nu e foarte com­pli­cat să găsim para­lela din­tre povestea țiganilor europeni și exo­dul încu­ra­jat al magre­bi­e­nilor în Franța. Europa are în fața ochilor două eșe­curi majore ale politicii de pro­movare a migrației, ambele cu con­secințe greu de ges­tionat și cu cos­turi foarte ridi­cate. E o chestiune de timp până când fie aceste minorități vor deveni majoritare, fie majori­tarii se vor sătura să plătească pen­tru o inte­grare a lor care e mereu promisă și nicio­dată devenită real­i­tate. De ce am vrea acum să mai intro­ducem încă o necunos­cută în ecuație, aducând val­uri de arabi care își propun să rămână pen­tru tot­deauna aici?

Poate că afluxul incred­i­bil de sirieni, afgani și alte nea­muri arabe care vin spre Europa o vor fi făcut pe Merkel să dev­ină mai cir­cum­spectă în priv­ința refu­giaților, ori poate alte cal­cule ale căror date nu le cunoaștem. Cert e că pare să dea înapoi, să fie mai rețin­ută în entuzi­as­mul de a‑i primi necondiționat pe toți cei care vor să vină. Europa nu-și poate asuma rolul de fel­cer uni­ver­sal, cum bine l‑a den­u­mit de curând Andrei Pleșu. Nu putem fi mama tuturor răniților. Putem fi sol­i­dari cu sufer­ința umană, dar nu prin trans­fer­area ei la noi în casă, ci ajutând acolo unde e nevoie. Și mai ales tratând cauzele sufer­ințelor, nu efectele lor.

Spun unii că refu­giații care vin sunt teror­iști. Alții zic că emi­grează din motive eco­nom­ice, nu uman­itare. Sunt mulți care deplâng sufer­ințele refu­giaților și dis­per­area lor de a‑și găsi pacea și sig­u­ranța. Cir­culă fil­mulețe cu man­i­festări vio­lente ale refu­giaților împotriva pop­u­lației locale sau a poliției. Fiecare ipoteză are tabăra ei de susțină­tori, fiecare crede că ade­vărul este exclu­siv de partea sa. Dar dacă — de fapt — toate aceste ipoteze sunt con­comi­tent și parțial ade­vărate? Dacă printre refu­giați avem și dis­per­ați și opor­tu­niști și teror­iști și recal­ci­tranți și fanatici? Dacă în intenția de a‑i ajuta ne demolăm pro­pria casă și pro­pria cul­tură?

Pe maid­anul plan­e­tar, Amer­ica — jan­dar­mul lumii — și‑a luat con­cediu după ce a băgat zâza­nia între huli­ganii plan­etei. Îi lasă deci să se încaiere după bunul loc plac, iar Europa se găsește să fie aia care își asumă con­secințele aces­tui tăm­bălău. Și pen­tru ca cir­cul să fie com­plet, bețivul sat­u­lui — Rusia — se bagă și el în scan­dal doar ca să‑i mai ațâțe pe unii con­tra altora. Ce-ar putea ieși bun din toată povestea asta? Desigur, nimic. Însă observ că doar noi, europenii, ar tre­bui să suportăm con­secințele con­flic­tu­lui. Și nu pri­cep de ce.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Ovidiu Richard Huza

    Ce li se trans­mite musul­manilor de catre cei care le dau ora exacta:
    https://www.facebook.com/100004435574890/videos/532158766941971/

  2. Orlando Rotaru

    nimic nou.aceleasi argu­mente rasiste ,xeno­fobe ce le auzim de cand a inceput totul

  3. PT

    eu i‑as impa­cheta si i‑as trim­ite acasa. nu am nimic cu ara­bii dar nu pot fi dea­cord cu scenele din gara de la Budapesta. din ce vad pe la stiri si din ce citesc pe diverse site-uri am impre­sia ca asista la o invazie araba nu la un val de refu­giati

  4. Mielut Ciobanu

    Betivul sat­u­lui il tine pe Asad la put­ere pen­tru ca are baze mil­itare si a gasit si ceva gaz metan de exploatat . Amer­ica a zgan­darit toata lumea pen­tru bogati­ile paman­tu­lui a aca­parat petrolul ,gazele ,apa terenurile ,min­erale ,nu se mai satura bogatii lumii aces­teia ,pe cand in lume se moare de foame ,de boli ,de ura .

    • Jurnal de bord

      Și nu exact la fel se întâm­plă și pe un plan mai mic, în viața noas­tră de zi cu zi? Unii aca­parează, alții mor de foame, de boli și de ură. Amer­i­canii n‑au inven­tat nimic nou, se com­portă exact cum ne com­portăm toți, zi de zi.

    • Mielut Ciobanu

      Toate sufer­in­tele omu­lui deriva din ego­ism ,din egoul exac­er­bat .De cand se naste ,tipa si toata viata este un tipat dupa sat­is­fac­erea dor­in­telor care nu‑l satura nicio­data pana nu gas­este pe Dum­nezeu in Isus Cristos care com­pleteaza acel GOL in sufle­tul omu­lui . Solomon caruia Dum­nezeu ia dat bagatii si faima cum nu a avut altcineva pe pamant inain­tea lui si dupa el ,moare deza­m­agit .Eclesiastul,spune ;Totul este desartaci­une ,cititi cartea ecle­si­as­tul si va ve-ti da seama de marea deza­m­a­gire a lui Solomon care a avut totul si sufle­tul lui nu a fost sat­is­fa­cut .

  5. Teodor Georgescu

    Un arti­col extraordinar.Deocamdata nu comentez.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu