Să‑i cunoaștem pe români

Hai să ne ima­gi­năm îm­pre­ună că sun­tem niște tu­riști stră­ini care au ve­nit în Ro­mâ­nia pen­tru prima dată. În țara de unde ve­nim nu am au­zit mare lu­cru des­pre ro­mâni. Am avut niște ex­pe­riențe ne­plă­cute cu niște cer­șe­tori ro­mâni mai tu­ciu­rii, am ci­tit des­pre Dra­cula că era din Transil­va­nia, am au­zit de Hagi și Na­dia, mai nou și de Si­mona Ha­lep. Dar ha­bar n‑avem cine sunt, de fapt, ro­mâ­nii. Ce fel de oa­meni sunt? Ce le place?

Și ajun­gem fain-fru­mos pe Oto­peni. Unde să ne du­cem să vi­zi­tăm ceva in­te­re­sant? Poate să ve­dem cum e cu Dra­cula, ăsta e un su­biect pi­cant și — na! — sun­tem în va­canță, vrem să ne amu­zăm. În­tre­băm un lo­cal­nic: do­m’ne, cum ajun­gem la cas­te­lul lui Dra­cula? Și ro­mâ­nul se cam strâmbă la noi și ne ține o te­o­rie de vreun ceas că Dra­cula nu e ăla de care am ci­tit noi, cas­te­lul are treabă cu Vlad Țe­peș, că Țe­peș a fost un mare domni­tor care a ți­nut piept in­va­zi­i­lor tur­cești și a apă­rat Eu­ropa creș­tină cu mari sa­cri­fi­cii. Uau! ne mi­răm noi, scuze atunci, noi cre­deam că e vreun tro­glo­dit de vampir…

Dar ghi­dul nos­tru ro­mân nu se oprește aici și con­ti­nuă: noi, ro­mâ­nii, sun­tem un po­por de oa­meni os­pi­ta­li­eri, sun­tem foarte deș­tepți, mai deș­tepți de­cât toți că — uite! — co­piii noș­tri sunt olim­pici in­ter­națio­nali, avem și tra­di­ții unice și foarte fru­moase pe care le respectăm…

Mul­țu­mim, mul­țu­mim — în­cer­căm noi să îl oprim pe in­ter­lo­c­u­to­rul nos­tru, dar el con­ti­nuă să po­ves­tească des­pre bra­vul și de­o­se­bi­tul său po­por, în timp ce noi ne în­de­păr­tăm re­pe­jor spre Bran. Am aflat de pe niște pli­ante că acolo ar fi cas­te­lul unde a trăit vam­pi­rul Dra­cula domni­to­rul Vlad Țepeș.

Pe­i­sa­jele sunt foarte fru­moase, dru­mul însă e groaz­nic de aglo­me­rat — se pare că ro­mâ­nii n‑au au­zit de autos­trăzi. Ajun­gem însă la des­ti­na­ție. Chiar lângă par­care e un mare ba­zar și‑o în­ghe­su­ială pe mă­sură. Ce altă oca­zie mai bună de a ne face o idee des­pre ce le place ro­mâ­ni­lor de­cât aceea de a ve­dea su­ve­ni­ru­rile pe care le vând? Căci cu si­gu­ranță vor să ne ofere ceva care să ne amin­tească de ei și de țara lor, de lu­cru­rile pe care le apre­ciază. Dintr‑o pri­vire ni se con­firmă tot ceea ce ni s‑a spus.

Ro­mâ­nul este blând și ospitalier:

Ro­mâ­nul este deș­tept și veș­nic tâ­năr (adică are pre­o­cu­pări spe­ci­fice liceului):

Dra­cula n‑are le­gă­tură cu cas­te­lul Bran de­cât în min­tea unor stră­ini dezinformați:

Vlad Țe­peș este un erou al ro­mâ­ni­lor și nu este nici Dra­cula, nici vampir:

Tra­di­ți­ile ro­mâ­nești sunt ab­so­lut ori­gi­nale, unice în lume și foarte frumoase:

Ei acuma nu‑i așa că știm mult mai multe des­pre po­po­rul român?

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...