O gașcă de cân­tă­reți din­tre ăș­tia aflați la modă au scos o piesă nouă în care e vorba des­pre a scrie și a vorbi co­rect. Dacă iei la scu­tu­rat ce­le­lalte piese pe care le cântă, si­gur des­co­peri des­tule gre­șeli de gra­ma­tică prin texte, dar — hei! — e ci­neva care zice că e per­fect din punc­tul ăsta de ve­dere? Fap­tul că gra­ma­tica a ajuns su­biect de cân­te­cele edu­ca­tive ar tre­bui să ne dea de gân­dit tu­tu­ror: limba ro­mână se strică tot mai tare cu fi­e­care zi.

Bi­ne­în­țe­les că ime­diat după lan­sa­rea pie­sei au apă­rut și re­ac­ți­ile. Că piesa con­ține niște erori gra­ma­ti­cale, care de fapt nu sunt erori de gra­ma­tică, ci in­e­xac­ti­tăți prin omi­siune. La un mo­ment dat tex­tul spune că “să fi se scrie doar cu un i”, ceea ce ade­vă­rat doar în anu­mite ca­zuri. Ok, nu e ga­ură în cer, zic eu. Ori­cum nu poți să faci un ma­nual de gra­ma­tică în pa­tru strofe și-un re­fren. Dar câr­co­tă­și­mea in­ter­naută are ju­de­căți ab­so­lute: sunt pe­ni­bili pen­tru că și ei, cân­tă­re­ții, fac gre­șeli gra­ma­ti­cale, ba chiar și în această piesă.

În orice ma­nual de te­o­ria co­mu­ni­că­rii unul din­tre pri­mele lu­cruri care ți se ex­plică este că ale­ge­rea ca­na­lu­lui de co­mu­ni­care po­tri­vit este foarte im­por­tantă. Cum s‑ar zice de­geaba îi cânți por­cu­lui la vi­oară dacă nu‑l scar­pini pe bu­rtă. Și prima în­tre­bare lo­gică pe care mi‑o pun este: cine sunt cei care ajung cel mai des și mai re­pede la ure­chea agra­ma­ți­lor? Păi An­dra, Smi­ley, Ruby, Puya et co. Ce ca­nal de co­mu­ni­care mai po­tri­vit de­cât pie­sele lor?

Iar al doi­lea as­pect, nu mai pu­țin im­por­tant, este cum for­mu­lezi me­sa­jul. “Gra­ma­tica e sexy” e un mod de a pune pro­blema. Ce­lă­lalt, pro­pus de ra­di­ca­lii in­ter­na­uți (din­tre care am fă­cut și eu ade­sea parte, re­cu­nosc), este “mă-ta are cra­timă”. Pe care zi­ceți că agra­ma­ții de azi îl vor auzi, în­țe­lege și ac­cepta mai de­grabă?

Deci, gra­ma­tica e sexi. Bravo, mă bă­ieți, mai fa­ceți piese de-as­tea. Până la urmă câr­co­ta­șii vor pri­cepe și ei. Asta în ca­zul în care nu-și do­resc de fapt să existe me­reu agra­mați ca să aibă ei un su­biect pe­ren de iro­nii su­pe­ri­oare. Și să se simtă bine că‑s deș­tepți.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.