În prin­ci­piu nu mă în­gri­jo­rează ideea unor re­fu­gi­ați care să fie adă­pos­tiți în Ro­mâ­nia. Cred că din so­li­da­ri­tate umană tre­buie să fa­cem ast­fel de ges­turi. Însă in­sist pe ter­me­nul co­rect: re­fu­gi­ați. Ci­neva care se re­fu­gi­ază are un drum al său pe care îl ur­mează, are o țintă că­tre care se în­dreaptă și — prins de niște ur­gii ne­pre­vă­zute — are tem­po­rar ne­voie de un adă­post, până când vre­mea rea a tre­cut și el poate merge mai de­parte pe dru­mul său.

Nu prea am sen­ti­men­tul că des­pre re­fu­gi­ați vor­bim însă în ca­zul po­pu­la­ției arabe care in­va­dează Eu­ropa în ul­tima vreme. Poate ter­me­nul in­va­zie e exa­ge­rat, câ­teva sute de mii de oa­meni nu pot in­vada un con­ti­nent cu câ­teva sute de mi­li­oane de et­nici. To­tuși în­gri­jo­ra­rea mea per­sistă, pen­tru că am sen­ti­men­tul că e vorba de imi­gra­ție, nici­de­cum de re­fu­gi­ere. Eu­ropa, im­pli­cit și Ro­mâ­nia, nu e halta, ci des­ti­na­ția fi­nală. Eu­ropa nu e adă­pos­tul, ci noua casă.

Dacă ar emi­gra în Ro­mâ­nia orice po­pu­la­ție eu­ro­peană, n‑aș fi câ­tuși de pu­țin în­gri­jo­rat (până la un anu­mit nu­măr de oa­meni, după care ar de­veni in­va­zie, nu imi­gra­ție). Sun­tem foarte com­pa­ti­bili so­cial, avem în prin­ci­piu ace­lași mod de viață, cul­tu­rile noas­tre sunt ex­trem de si­mi­lare. Am avea de în­vă­țat unii de la al­ții, iar re­zul­ta­tul ar fi cu si­gu­ranță be­ne­fic pen­tru am­bele părți. Exem­plele is­to­riei de­mon­strează acest lu­cru: sa­șii și ma­ghia­rii din Ro­mâ­nia au con­tri­buit — din­colo de as­pec­tele po­li­tice și do­mi­na­ți­ile te­ri­to­ri­ale — cu o cul­tură care a îmbogățit‑o pe a noas­tră și cu si­gu­ranță că și ei au pre­luat câte ceva de la noi.

Nu ace­lași lu­cru îl cred și când vine vorba des­pre oa­meni a că­ror cul­tură e com­plet di­fe­rită. Ți­ga­nii sunt un exem­plu viu, pe care îl ve­dem cu ochii pro­prii: de sute de ani in­te­gra­rea lor a eșuat și ei con­ti­nuă să tră­i­ască după pro­pri­ile lor re­guli, chiar dacă asta in­tră în con­flict cu le­gile și re­gu­lile so­ci­e­tă­ții ma­jo­ri­tare. Nu pot fi in­te­grați pen­tru că nu vor să fie in­te­grați. Doar na­zis­mul și co­mu­nis­mul prin me­to­dele lor vi­o­lente au pu­tut schimba oa­re­cum si­tu­a­ția, dar n‑a fost nici com­plet și nici de­fi­ni­tiv. Co­mu­ni­ta­tea ți­gă­nească a re­ve­nit la obi­ce­iu­rile sale ime­diat ce pre­siu­nea a fost în­de­păr­tată, pre­cum un arc care a fost ți­nut ten­sio­nat.

Mi se pare că ace­eași si­tu­a­ție e și cu ara­bii care imi­grează. Ima­gi­nați-vă o ta­bără de re­fu­gi­ați: niște cor­turi sau con­tai­nere în care tră­iesc claie peste gră­madă fa­mi­lii în­tregi. Ce fac toată ziua? Cu ce se ocupă? Cine îi hră­nește? De la ce punct în­ce­pem să le spu­nem să se hră­nească prin munca pro­prie? Și ce să facă? Unde să se an­ga­jeze? Ce ca­li­fi­cări au? Ce li­ber­tăți vor avea? Pot să plece ori­unde vor? Vor avea acte ro­mâ­nești? Cât timp o să‑i ți­nem? Un mi­lion de în­tre­bări, prea pu­ține răs­pun­suri.

Deși răs­pun­su­rile s‑ar pu­tea să fie mai sim­ple de­cât ne ima­gi­năm. Căci, ase­meni ți­ga­ni­lor ve­niți pare-se din In­dia, ara­bii au o foarte pu­ter­nică cul­tură pro­prie, pe care o vor păs­tra cu în­dâr­jire. Este o cul­tură net di­fe­rită de a noas­tră și care im­pune niște ame­na­jări so­ci­ale pe care nu știu dacă sun­tem foarte fe­ri­ciți să le con­frun­tăm. Amin­tiți-vă de unde vin: țări mai de­grabă să­race, unde pe­tro­lul este pro­pri­e­ta­tea unor fa­mi­lii bo­gate, unde na­tura este des­tul de zgâr­cită în da­ruri, iar agri­cul­tura și creș­te­rea ani­ma­le­lor sunt po­si­bile doar în anu­mite zone dar și acolo în con­di­ții des­tul de ane­vo­ioase. Sunt obiș­nu­iți să tră­i­ască cu pu­ține re­surse, dar cu foarte mult timp la dis­po­zi­ție. Când nu ai de dat cu sapa și de în­gri­jit ani­male, când nu ai un ser­vi­ciu con­stant, tim­pul e tot al tău și tre­buie să‑l um­pli cu ceva.

Nu vă du­ceți cu gân­dul la țări pre­cum Ara­bia Sa­u­dită, Qa­tar, Ba­hrein sau Emi­ra­tele Arabe, alea nici nu‑s țări, sunt fe­u­dele unor fa­mi­lii prin­ci­are care — pen­tru a avea li­niște — îm­part cu ge­ne­ro­zi­tate bani na­ti­vi­lor ca să ducă o viață de­centă fără să mun­cească. Toc­mai de aia nici nu pri­mesc re­fu­gi­ați, ar tre­bui să dea din bu­zu­na­rul lor. Dar în ță­rile mai să­race, unde nu prea se îm­parte ni­mic din mult mai pu­țina bo­gă­ție al sub­so­lu­lui, oa­me­nii au tot tim­pul din lume la dis­po­zi­ție ca să-și con­tem­ple ne­a­jun­su­rile. Când n‑ai nici o treabă și o sută de ne­ca­zuri, îți gă­sești ceva de fă­cut: ne­goț, ca­fea, nar­ghi­lea, Co­ran, pu­z­de­rie de co­pii. Sau te bați cu ve­ci­nii ori cu du­ș­ma­nii pe care ți‑i in­ven­tezi sin­gur: șiiți-su­niți, creș­tini-mu­sul­mani, evrei-arabi, șamd. Cu tim­pul toate as­tea de­vine tra­di­ție, cul­tură a po­po­ru­lui. Așa e bine, așa tre­buie să pro­ce­dezi, așa îți educi co­piii. Când ajungi în Eu­ropa, e cât se poate de fi­resc pen­tru tine să-ți do­rești să tră­iești la fel.

Pri­viți ima­gi­nile de mai jos — se în­tâm­plă în Croa­ția — și spu­neți-mi cu mâna pe inimă că nu sea­mănă de­loc cu bă­tă­ile din car­ti­e­rele ți­gă­nești și că, pre­su­pu­nând că Ger­ma­nia sau Franța sau Olanda s‑ar afla în di­fi­cul­tate iar noi am primi re­fu­gi­a­ții lor, și eu­ro­pe­nii s‑ar com­porta la fel…

Nu cred că vom fi co­vâr­șiți de arabi din ca­uza aces­tor așa-ziși re­fu­gi­ați. Dar cred că mai adă­u­găm încă o pro­blemă cul­tu­rală in­sol­va­bilă la cele pe care deja le avem.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Gál Jáger Ernő

    As­tia daca vor sa se lupte ‚de ce nu ra­man in tara lor de bas­tina ‚ma­car acolo au cu cine.

  2. Dumitru Tican

    as­tia sint di­ri­jati si ne vor face pro­bleme ire­zol­va­bile

  3. Rody Rodica

    vom ajunge sa ju­cam cum vor canta ei,doamne fereste,ne as­teapta vre­muri grele,ce scrie in bi­blie se im­pli­ne­ste si to­tul se des­fa­soara cu o ra­pi­di­tate de ne­des­cris

  4. Szasz Ferencz

    Co­tro­pi­tori mai exact, iar noi sun­tem niste lasi care nu sun­tem in stare sa apa­ram gra­ni­tele ta­rii. RUSINE !!!!

  5. Adrian Bau

    Tara le e dis­trusa , in­te­le­geti asta ca nu poti su­pra­vi­e­tuii , dis­trus com­plet ( ce ati face??,)

    • Titu Zanfirescu-Cianciulli

      : Cati din­tre ei sunt re­fu­gi­ati din zona de raz­boi? Si apoi de ce mu­sai in Europa,un con­ti­nent cu re­li­gii si obi­ce­iuri di­fe­rite de ale lor ?

    • Adrian Bau

      Fa­mi­li­ile si pri­e­te­nii lor sunt deja de multi ani in eu­ropa , si daca ai un sim­plu ser­vici poti trai de­cent

  6. Radu Beni

    ce in­tre­bari tam­pite

  7. Cristian Bucur

    Nu avem noi des­tule pro­bleme…

  8. Főcze János

    Ba­ta­usi!

  9. Cristian Popovici

    Aces­tia in ma­rea lor ma­jo­ri­tate nu sunt re­fu­gi­ati ci imi­granti di­ri­jati anume spre Eu­ropa cu un scop bine determinat.Sunt cu­rios cum vor ges­tiona ofi­ci­a­lii nos­tri si­tu­a­tia cand vor in­cepe pre­ten­ti­ile lor,deoarece in 25 de ani nu au re­u­sit sa im­puna le­gile ta­rii noas­tre in 2 ju­dete cu pre­ten­tii de auto­no­mie te­ri­to­ri­ala si ling­vis­tica .Vom ajunge sa mer­gem pe bu­rta sa nu de­ran­jam ca sun­tem ro­mani

    • Elekes OszkÁr

      E prea trist ca ci­neva inca nu stie, ca cele 2 ju­dete cu pre­ten­tii de auto­no­mie te­ri­to­ri­ala si ling­vis­tica au exis­tat ina­inte de schim­bari ale fron­ti­e­re­lor ac­tu­ale. Noi am fost aici, dar au ve­nit noi sta­pini, care se simt bine nu­mai im­pu­nind le­gile lor asu­pra mi­no­ri­ta­tii, care se afla aici. Cum v‑ati simti, daca co­pi­lul d.voastra ar tra­bui sa in­vete o limba straina(indiferent daca asta e limba ofi­ci­ala, pen­tru un co­pil tot o limba straina este)la nivel de limba materna(dar nu e limba lui ma­terna, si nici nu o sa fie, in­di­fe­rent de natiune)si di ca­uza asta sa aiba pro­bleme in con­ti­nuu? Noi nu vrem ni­mic de la majoritari(limba, cultura,istoria, obi­ce­iui, ca noi avem de toate). Dar fi­e­care cu nive­lul sau de cul­tura. Ca nu ne lasa in pace-arata ceva. Dar cand vor sosi arabi, atunci o sa dati seama, ca fata de ei, pro­blema pe care ara­tam noi, este un ni­mic- nu­mai ca o sa fie tar­ziu. Atunci s‑o spu­neti lor, ca n‑au drep­tul la dra­pe­lul lor, la limba lor, la obi­ce­iulire lor, la re­li­gia lor…dar va fi prea, prea tarziu.N‑o sa va raspaunda‑o sa va arunce in aer-pur si sim­plu. Daca nu e de in­te­les ce am scris, atunci scuze-nu este limba mea materna(vorbiti o limba straina la acest nivel?)-dar mai de­graba dau mana cu dum­ne­a­voas­tra, de­cat cu un emi­grant ve­nit de nu se stie unde, com­por­tandu-se asa cum fac ei, pu­nand in pe­ri­col tot ce este aici.

  10. Lakatos Maria

    DERBEDEI

  11. Laura Muresanu

    Toc­mai pt că ex­trem de mulți sunt imi­granți aven șansa să nu‑i ve­dem prea mult pe aici — ăș­tia nu ca­ută re­fu­giu ci doar un trai mai bun.

  12. Ludwig Lloyd Gergely

    As­tia nu‑s re­fu­gi­ati… ma­jo­ri­ta­tea din­tre ei sunt, doar niste mi­ze­ra­bile si vi­o­lente ani­male umane sca­pate de sub con­trol. Ase­me­nea cre­a­turi nu me­rita aju­tate, mai ales, cind re­fuza pur si sim­plu orice gest de aju­tor, chiar si sti­cla de apa.…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.