Li­viu Drag­nea și‑a pro­pus să scape PSD-ul de trei eti­chete: de par­tid co­mu­nist, de par­tid al ba­ro­ni­lor și de par­tid al co­rup­ției. Co­men­ta­to­rii din presă s‑au re­pe­zit asu­pra lui și au di­se­cat fi­e­care din aceste as­pecte, de­mon­strând că n‑are cum să vor­bească se­rios de vreme ce el în­suși este un fost ba­ron, deja con­dam­nat pen­tru co­rup­ție. Iar un par­tid fon­dat de Ili­escu nu poate fi alt­min­teri de­cât comunist.

Cam așa stau lu­cru­rile, într-ade­văr. Dar hai să pri­vim pu­țin si­tu­a­ția PSD din altă per­spec­tivă. Să ne pu­nem în lo­cul unui șef pe­se­dist și să ne în­tre­băm: poate con­ti­nua PSD cu ace­leași stra­te­gii ca și până acum? Răs­pun­sul pare evi­dent: nu. Cli­en­tela po­li­tică și co­rup­ția adusă la nivel de nor­ma­li­tate a gu­ver­nă­rii nu mai pot fi so­lu­ții vi­a­bile câtă vreme DNA-ul sanc­țio­nează ne­mi­los pe toți cei pe care îi prinde. Și nu e doar vi­gi­lența jus­ti­ției cea de care tre­buie să se teamă, ci și lup­tele in­tes­tine ale par­ti­du­lui, căci do­rința de pu­tere, de a ajunge în vârf e cu atât mai mare cu cât cei ce stau azi în dre­gă­to­ri­ile par­ti­du­lui au mai multe bube în cap. Își în­chi­puie ci­neva că toate fap­tele pe­se­diș­ti­lor care acum sunt ares­tați sau în an­chetă au fost des­co­pe­rite de pro­cu­rori? Cu si­gu­ranță au exis­tat și tur­nă­tori din in­te­ri­o­rul partidului.

Și dacă lu­cru­rile nu mai pot con­ti­nua la fel, însă par­ti­dul este fun­damen­tal con­struit pe co­rup­ție și nu poate func­ționa de­cât în lo­gica pu­te­rii dis­cre­țio­nare care își ia o parte din ba­nul pu­blic prin șpăgi și co­mi­si­oane puse pro­iec­te­lor și achi­zi­ți­i­lor, ce e de fă­cut? E lim­pede că nu‑i altă cale de­cât să fie schim­bate me­ca­nis­mele de func­țio­nare. E obli­ga­to­riu să se gă­sească alte surse de fi­nan­țare. Alt­min­teri PSD va face im­plo­zie, pră­bu­șindu-se în sine în­suși, sub gre­u­ta­tea struc­tu­rii uri­așe de oa­meni și se­dii, toate de­ve­nite inu­tile, ine­fi­ciente, caduce.

De aici lo­gica ne duce în­dată la în­tre­ba­rea: bun, dar ce fel de schim­bare tre­buie fă­cută? Lu­cru­rile de­vin din acest punct com­pli­cate. Un ide­a­list ar răs­punde gră­bit — o schim­bare pro­fundă care să facă din PSD un par­tid so­cial-de­mo­crat mo­dern, cu so­lu­ții re­ale pen­tru oa­meni, cu stra­te­gii pe ter­men lung pen­tru țară. În te­o­rie sună fru­mos. Dar hai să ne gân­dim pu­țin: cu cine faci această schim­bare? Cu ba­ro­nii ju­de­țeni și cur­țile lor bo­ie­rești for­mate din in­di­vizi care dorm acum ie­pu­rește de teama că­tu­șe­lor? Cu toată ple­iada de pri­mari aju­nși la cârma lo­ca­li­tă­ți­lor prin prac­ti­cile co­rup­ției, îm­păr­țind po­meni elec­to­rale și gân­dindu-se me­reu cum să pros­pere ei în­șiși din uzu­fruc­tul func­ției? Cu mem­brii de par­tid for­mați din bu­ge­tari ce nu vi­sează de­cât sa­la­rii mai mari fără să res­truc­tu­reze se­rios ad­mi­nis­tra­ți­ile lo­cale și cen­trale? Cu mem­brii de par­tid pe care presa ni i‑a mai ară­tat din când în când pe la con­gre­sele par­ti­du­lui ca fi­ind niște tem­be­luți gân­gavi, in­ca­pa­bili de o mi­nimă logică?

E prea târ­ziu pen­tru PSD pen­tru o ast­fel de schim­bare. Or­ga­nis­mul par­ti­du­lui este adap­tat de­fi­ni­tiv pen­tru a func­ționa ca par­tid-stat, con­dus de co­rupți și sus­ți­nut de po­ma­na­gii și oa­meni anal­fa­beți din punct de ve­dere so­cial și po­li­tic. Nu mai poți face nici o mi­nune chi­rur­gi­cală ca să‑l trans­formi în alt­ceva. Și-atunci ce e de fă­cut? Să re­nunțe la luptă și să moară? De­si­gur că nu. Sin­gura po­si­bi­li­ta­tea este să își alunge du­ș­ma­nii printr‑o in­ge­ni­oasă teh­nică de ca­mu­flare. În na­tură, dacă nu poți să fugi mai re­pede de­cât pră­dă­to­rii tăi, în­veți să te ca­mu­flezi. Să pari că ești alt­ceva, să fii lă­sat în pace.

Cine poată să facă o ast­fel de pse­udo-schim­bare? Cine poate să pună o plasă de ca­mu­flaj peste PSD dându‑i apa­rența unui par­tid așe­zat cu bo­tul pe labe? De­si­gur un ma­es­tru al di­si­mu­lă­ri­lor, un fin cu­nos­că­tor al par­ti­du­lui, ci­neva care știe toate pliu­rile care tre­buie as­cunse. Ci­neva care are ști­ința de a face sca­ma­to­rii, de a da im­pre­sia, de a crea per­cep­ții false. Ci­neva care știe cum să mi­meze. Ci­neva care poate să dea im­pre­sia că ba­ro­nii dis­par din frun­tea par­ti­du­lui și că par­ti­dul este acum con­dus de ti­neri. O, ce re­sursă ine­pu­i­za­bilă sunt ti­ne­rii ăș­tia en­tu­ziaști care se bu­cură pros­tește că ard eta­pele ca­ri­e­rei și ajung în func­ții de pu­tere! Și ce ex­ce­lentă masă plas­tică sunt pen­tru un șme­cher bă­trân care știe cum să‑i mo­de­leze pen­tru a‑și servi in­te­re­sele proprii!

Și pen­tru că toate as­tea tre­bu­iau să con­ducă spre un nume, Li­viu Drag­nea s‑a im­pus de la sine ca cel mai po­tri­vit per­so­naj pen­tru o ast­fel de mi­siune. Să‑i re­cu­noaș­tem to­tuși un me­rit: omul e sin­cer. N‑a spus că vrea să scape PSD de ba­roni, co­rup­ție și co­mu­nism. A spus că vrea să‑l scape de aceste eti­chete. Sub­til, nu?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.