Liviu Dragnea și‑a propus să scape PSD-ul de trei etichete: de partid comunist, de partid al baronilor și de partid al corupției. Comentatorii din presă s‑au repezit asupra lui și au disecat fiecare din aceste aspecte, demonstrând că n‑are cum să vorbească serios de vreme ce el însuși este un fost baron, deja condamnat pentru corupție. Iar un partid fondat de Iliescu nu poate fi altminteri decât comunist.
Cam așa stau lucrurile, într-adevăr. Dar hai să privim puțin situația PSD din altă perspectivă. Să ne punem în locul unui șef pesedist și să ne întrebăm: poate continua PSD cu aceleași strategii ca și până acum? Răspunsul pare evident: nu. Clientela politică și corupția adusă la nivel de normalitate a guvernării nu mai pot fi soluții viabile câtă vreme DNA-ul sancționează nemilos pe toți cei pe care îi prinde. Și nu e doar vigilența justiției cea de care trebuie să se teamă, ci și luptele intestine ale partidului, căci dorința de putere, de a ajunge în vârf e cu atât mai mare cu cât cei ce stau azi în dregătoriile partidului au mai multe bube în cap. Își închipuie cineva că toate faptele pesediștilor care acum sunt arestați sau în anchetă au fost descoperite de procurori? Cu siguranță au existat și turnători din interiorul partidului.
Și dacă lucrurile nu mai pot continua la fel, însă partidul este fundamental construit pe corupție și nu poate funcționa decât în logica puterii discreționare care își ia o parte din banul public prin șpăgi și comisioane puse proiectelor și achizițiilor, ce e de făcut? E limpede că nu‑i altă cale decât să fie schimbate mecanismele de funcționare. E obligatoriu să se găsească alte surse de finanțare. Altminteri PSD va face implozie, prăbușindu-se în sine însuși, sub greutatea structurii uriașe de oameni și sedii, toate devenite inutile, ineficiente, caduce.
De aici logica ne duce îndată la întrebarea: bun, dar ce fel de schimbare trebuie făcută? Lucrurile devin din acest punct complicate. Un idealist ar răspunde grăbit — o schimbare profundă care să facă din PSD un partid social-democrat modern, cu soluții reale pentru oameni, cu strategii pe termen lung pentru țară. În teorie sună frumos. Dar hai să ne gândim puțin: cu cine faci această schimbare? Cu baronii județeni și curțile lor boierești formate din indivizi care dorm acum iepurește de teama cătușelor? Cu toată pleiada de primari ajunși la cârma localităților prin practicile corupției, împărțind pomeni electorale și gândindu-se mereu cum să prospere ei înșiși din uzufructul funcției? Cu membrii de partid formați din bugetari ce nu visează decât salarii mai mari fără să restructureze serios administrațiile locale și centrale? Cu membrii de partid pe care presa ni i‑a mai arătat din când în când pe la congresele partidului ca fiind niște tembeluți gângavi, incapabili de o minimă logică?
E prea târziu pentru PSD pentru o astfel de schimbare. Organismul partidului este adaptat definitiv pentru a funcționa ca partid-stat, condus de corupți și susținut de pomanagii și oameni analfabeți din punct de vedere social și politic. Nu mai poți face nici o minune chirurgicală ca să‑l transformi în altceva. Și-atunci ce e de făcut? Să renunțe la luptă și să moară? Desigur că nu. Singura posibilitatea este să își alunge dușmanii printr‑o ingenioasă tehnică de camuflare. În natură, dacă nu poți să fugi mai repede decât prădătorii tăi, înveți să te camuflezi. Să pari că ești altceva, să fii lăsat în pace.
Cine poată să facă o astfel de pseudo-schimbare? Cine poate să pună o plasă de camuflaj peste PSD dându‑i aparența unui partid așezat cu botul pe labe? Desigur un maestru al disimulărilor, un fin cunoscător al partidului, cineva care știe toate pliurile care trebuie ascunse. Cineva care are știința de a face scamatorii, de a da impresia, de a crea percepții false. Cineva care știe cum să mimeze. Cineva care poate să dea impresia că baronii dispar din fruntea partidului și că partidul este acum condus de tineri. O, ce resursă inepuizabilă sunt tinerii ăștia entuziaști care se bucură prostește că ard etapele carierei și ajung în funcții de putere! Și ce excelentă masă plastică sunt pentru un șmecher bătrân care știe cum să‑i modeleze pentru a‑și servi interesele proprii!
Și pentru că toate astea trebuiau să conducă spre un nume, Liviu Dragnea s‑a impus de la sine ca cel mai potrivit personaj pentru o astfel de misiune. Să‑i recunoaștem totuși un merit: omul e sincer. N‑a spus că vrea să scape PSD de baroni, corupție și comunism. A spus că vrea să‑l scape de aceste etichete. Subtil, nu?
Lasă un comentariu