Pe banca ves­ti­a­ru­lui, chiar vi­zavi de mine, șade un tâ­năr domn îm­pre­ună cu fiul său de vreo cinci ani. Par nițel obo­siți de îno­ta­tul în pis­cină — căș­tile de înot pi­cură încă de apă, arun­cate peste un pro­sop — și nu se gră­besc cu îm­bră­ca­tul. În sală e cald, mai ales dacă toc­mai ai ve­nit de la duș, aburi ca­lzi ies din tru­pu­rile tu­tu­ror în­că­l­zind și mai tare ae­rul. Ci­neva in­tră în ves­tiar. Pare să‑l cu­noască pe tâ­nă­rul domn:

- He, hei! Lume nouă! Ce faci, domnu’ Ma­tei?
— Uite cu ju­ni­o­rul la pis­cină, mai îno­tăm nițel, mai fa­cem miș­care…
— Foarte bine, foarte bine! Hai că te las, mă duc că în­cepe clasa de spin­ning.
— Spor!

În­tre timp ju­ni­o­rul ce­dase cu­ri­o­zi­tă­ții și des­chi­sese un du­lă­pior unde se aflau lu­cru­rile cuiva. Dom­nul Ma­tei îl vede:

- Ce faci Luca? De ce um­bli acolo? Nu e voie. În­chide ime­diat du­la­pul.
— De ce nu e voie?
— Că nu e voie. Vrei să ne bată dom­nul care și‑a lă­sat acolo lu­cru­rile?!?

Luca în­chide du­la­pul. Se fo­iește nițel, apoi ia pro­so­pul și-și șterge pan­to­fii cu un colț al lui.

- Nu șterge pan­to­fii cu pro­so­pul!
— Da’ s‑au mur­dă­rit!
— Îi cu­ră­țăm acasă. Nu e voie să‑i ștergi cu pro­so­pul.
— De ce?
— Pen­tru că te ceartă tanti de la re­cep­ție.

Luca are pă­rul ud. Dom­nul Ma­tei ia fo­eh­nul și îl por­nește.

- Hai să te usuc pe păr!
— Nu vreau să mă usuc.
— Da’ nu poți pleca așa, cu pă­rul ud… vrei să te certe mami că nu te-ai us­cat?!?

* * *

Apa­rent, în lume există o mul­țime de re­guli de ne­în­țe­les pe care le res­pecți doar pen­tru că nu vrei să te certe sau să te bată ci­neva. Dar dacă re­u­șești cumva să treci ne­ob­ser­vat, poți să faci tot ce-ți poftește inima. Căci dru­mul spre fe­ri­ci­rea per­so­nală pre­su­pune să te stre­cori prin­tre re­guli. Bă­nu­iesc că asta a în­vă­țat în acea di­mi­neață tâ­nă­rul Luca de la dom­nul Ma­tei, ta­tăl său.

Iar eu am con­sta­tat încă o dată că dis­tinc­ția în­tre edu­ca­ție (care pre­su­pune în­țe­le­gere și ra­țiune) și dre­sură (care pre­su­pune sim­pla obe­diență pe bază de frică de pe­deapsă) e des­tul de ne­clară în min­tea pă­rin­ți­lor de azi.

* * *

Acum două mii de ani alt Luca și alt Ma­tei au scris des­pre cum să do­bân­dești fe­ri­ci­rea eternă. Po­veș­tile lor se ba­zează tot pe prin­ci­piul că nu tre­buie să în­țe­legi ros­tul re­gu­li­lor, dar dacă le în­calci, ci­neva te va pe­depsi. Pe urmă s‑a in­ven­tat spo­ve­da­nia, ca să existe și o mo­da­li­tate de a to­lera gre­șe­ala per­pe­tuă. Er­rare hu­ma­num est. Per­se­ve­rare di­a­bo­li­cum.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Liviu Aionesei

    Dre­sati sun­teti voi ma­ni­pu­la­to­ri­lor !!Ati fost dre­sati cum sa ma­ni­pu­lati…

  2. Alexandru Herisanu

    Spun Sfin­tii Pa­rinti ai Bi­se­ri­cii ca in vre­mu­rile din urma va pre­do­mina un foarte mare pa­cat in lume, si anume: NECREDINTA! La fel este si cu ar­ti­coul de mai sus…si cine nu crede acum, o sa cre­ada mai tarziu.…dar sa nu fie prea tar­ziu!!!!!!!

  3. Lucian Muresan

    Lipsa de cul­tura.

  4. Bogdan Dumitrescu

    Daca am avea si cre­dinta pe cat ne pre­fa­cem ar fi ceva, dar sun­tem doar un po­por de su­per­sti­ti­osi in mare parte.

  5. Terezia Cionca

    Nu stiu cesa zi­c­fi­e­care crede in ce vrea

  6. Vasile Timar

    Trist , dar ade­va­rat.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.