Dresura de oameni

Pe banca ves­ti­a­ru­lui, chiar vizavi de mine, șade un tânăr domn împre­ună cu fiul său de vreo cinci ani. Par nițel obo­siți de îno­ta­tul în pis­cină – căș­tile de înot picură încă de apă, arun­cate peste un pro­sop – și nu se gră­besc cu îmbră­ca­tul. În sală e cald, mai ales dacă toc­mai ai venit de la duș, aburi calzi ies din tru­pu­rile tutu­ror încă­l­zind și mai tare aerul. Cineva intră în ves­tiar. Pare să‐l cunoască pe tână­rul domn:

- He, hei! Lume nouă! Ce faci, domnu' Matei?
– Uite cu juni­o­rul la pis­cină, mai îno­tăm nițel, mai facem miș­care…
– Foarte bine, foarte bine! Hai că te las, mă duc că începe clasa de spin­ning.
– Spor!

Între timp juni­o­rul cedase curi­o­zi­tă­ții și des­chi­sese un dulă­pior unde se aflau lucru­rile cuiva. Dom­nul Matei îl vede:

- Ce faci Luca? De ce umbli acolo? Nu e voie. Închide ime­diat dula­pul.
– De ce nu e voie?
– Că nu e voie. Vrei să ne bată dom­nul care și‐a lăsat acolo lucru­rile?!?

Luca închide dula­pul. Se foiește nițel, apoi ia pro­so­pul și‐și șterge pan­to­fii cu un colț al lui.

- Nu șterge pan­to­fii cu pro­so­pul!
– Da' s‐au mur­dă­rit!
– Îi cură­țăm acasă. Nu e voie să‐i ștergi cu pro­so­pul.
– De ce?
– Pen­tru că te ceartă tanti de la recep­ție.

Luca are părul ud. Dom­nul Matei ia foeh­nul și îl por­nește.

- Hai să te usuc pe păr!
– Nu vreau să mă usuc.
– Da' nu poți pleca așa, cu părul ud… vrei să te certe mami că nu te‐ai uscat?!?

* * *

Apa­rent, în lume există o mul­țime de reguli de neîn­țe­les pe care le res­pecți doar pen­tru că nu vrei să te certe sau să te bată cineva. Dar dacă reu­șești cumva să treci neob­ser­vat, poți să faci tot ce‐ți poftește inima. Căci dru­mul spre feri­ci­rea per­so­nală pre­su­pune să te stre­cori prin­tre reguli. Bănu­iesc că asta a învă­țat în acea dimi­neață tână­rul Luca de la dom­nul Matei, tatăl său.

Iar eu am con­sta­tat încă o dată că dis­tinc­ția între edu­ca­ție (care pre­su­pune înțe­le­gere și rațiune) și dre­sură (care pre­su­pune sim­pla obe­diență pe bază de frică de pedeapsă) e des­tul de neclară în min­tea părin­ți­lor de azi.

* * *

Acum două mii de ani alt Luca și alt Matei au scris des­pre cum să dobân­dești feri­ci­rea eternă. Poveș­tile lor se bazează tot pe prin­ci­piul că nu tre­buie să înțe­legi ros­tul regu­li­lor, dar dacă le încalci, cineva te va pedepsi. Pe urmă s‐a inven­tat spo­ve­da­nia, ca să existe și o moda­li­tate de a tolera gre­șe­ala per­pe­tuă. Errare huma­num est. Per­se­ve­rare dia­bo­li­cum.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Dacă ai ceva de spus...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Liviu Aionesei

    Dre­sati sun­teti voi mani­pu­la­to­ri­lor !!Ati fost dre­sati cum sa mani­pu­lati…

  2. Alexandru Herisanu

    Spun Sfin­tii Parinti ai Bise­ri­cii ca in vre­mu­rile din urma va pre­do­mina un foarte mare pacat in lume, si anume: NECREDINTA! La fel este si cu arti­coul de mai sus…si cine nu crede acum, o sa cre­ada mai tarziu.…dar sa nu fie prea tar­ziu!!!!!!!

  3. Lucian Muresan

    Lipsa de cul­tura.

  4. Bogdan Dumitrescu

    Daca am avea si cre­dinta pe cat ne pre­fa­cem ar fi ceva, dar sun­tem doar un popor de super­sti­ti­osi in mare parte.

  5. Terezia Cionca

    Nu stiu cesa zic­fi­e­care crede in ce vrea

  6. Vasile Timar

    Trist , dar ade­va­rat.


Meniu