Dresura de oameni

Pe banca ves­tiaru­lui, chiar vizavi de mine, șade un tânăr domn împre­ună cu fiul său de vreo cinci ani. Par nițel obosiți de îno­tatul în piscină — căștile de înot picură încă de apă, arun­cate peste un prosop — și nu se grăbesc cu îmbră­catul. În sală e cald, mai ales dacă toc­mai ai venit de la duș, aburi calzi ies din trupurile tuturor încălzind și mai tare aerul. Cineva intră în ves­tiar. Pare să‑l cunoască pe tânărul domn:

- He, hei! Lume nouă! Ce faci, domnu' Matei?
— Uite cu juniorul la piscină, mai înotăm nițel, mai facem miș­care…
— Foarte bine, foarte bine! Hai că te las, mă duc că începe clasa de spin­ning.
— Spor!

Între timp juniorul cedase curi­oz­ității și deschis­ese un dulă­pior unde se aflau lucrurile cuiva. Dom­nul Matei îl vede:

- Ce faci Luca? De ce umbli acolo? Nu e voie. Închide ime­diat dula­pul.
— De ce nu e voie?
— Că nu e voie. Vrei să ne bată dom­nul care și‑a lăsat acolo lucrurile?!?

Luca închide dula­pul. Se foiește nițel, apoi ia prosopul și-și șterge pantofii cu un colț al lui.

- Nu șterge pantofii cu prosopul!
— Da' s‑au mur­dărit!
— Îi curățăm acasă. Nu e voie să‑i ștergi cu prosopul.
— De ce?
— Pen­tru că te ceartă tanti de la recepție.

Luca are părul ud. Dom­nul Matei ia foehnul și îl pornește.

- Hai să te usuc pe păr!
— Nu vreau să mă usuc.
— Da' nu poți pleca așa, cu părul ud… vrei să te certe mami că nu te-ai uscat?!?

* * *

Aparent, în lume există o mulțime de reg­uli de neînțe­les pe care le respecți doar pen­tru că nu vrei să te certe sau să te bată cineva. Dar dacă reușești cumva să treci neob­ser­vat, poți să faci tot ce-ți poftește inima. Căci dru­mul spre feri­cirea per­son­ală pre­supune să te strecori printre reg­uli. Bănui­esc că asta a învățat în acea dimineață tânărul Luca de la dom­nul Matei, tatăl său.

Iar eu am con­statat încă o dată că dis­tincția între edu­cație (care pre­supune înțelegere și rați­une) și dresură (care pre­supune sim­pla obe­di­ență pe bază de frică de pedeapsă) e destul de neclară în mintea părinților de azi.

* * *

Acum două mii de ani alt Luca și alt Matei au scris despre cum să dobân­dești feri­cirea eternă. Poveștile lor se bazează tot pe prin­cip­iul că nu tre­buie să înțelegi ros­tul reg­ulilor, dar dacă le încalci, cineva te va pedepsi. Pe urmă s‑a inven­tat spoveda­nia, ca să existe și o modal­i­tate de a tol­era greșeala per­petuă. Errare humanum est. Per­se­ver­are dia­bolicum.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Liviu Aionesei

    Dresati sun­teti voi manip­u­la­to­rilor !!Ati fost dresati cum sa manip­u­lati…

  2. Alexandru Herisanu

    Spun Sfin­tii Par­inti ai Bis­ericii ca in vre­murile din urma va pre­dom­ina un foarte mare pacat in lume, si anume: NECREDINTA! La fel este si cu arti­coul de mai sus…si cine nu crede acum, o sa creada mai tarziu.…dar sa nu fie prea tarziu!!!!!!!

  3. Lucian Muresan

    Lipsa de cul­tura.

  4. Bogdan Dumitrescu

    Daca am avea si cred­inta pe cat ne pref­acem ar fi ceva, dar sun­tem doar un popor de super­sti­tiosi in mare parte.

  5. Terezia Cionca

    Nu stiu cesa zic­fiecare crede in ce vrea

  6. Vasile Timar

    Trist , dar ade­varat.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu