Pe banca vestiarului, chiar vizavi de mine, șade un tânăr domn împreună cu fiul său de vreo cinci ani. Par nițel obosiți de înotatul în piscină — căștile de înot picură încă de apă, aruncate peste un prosop — și nu se grăbesc cu îmbrăcatul. În sală e cald, mai ales dacă tocmai ai venit de la duș, aburi calzi ies din trupurile tuturor încălzind și mai tare aerul. Cineva intră în vestiar. Pare să‑l cunoască pe tânărul domn:
- He, hei! Lume nouă! Ce faci, domnu’ Matei?
— Uite cu juniorul la piscină, mai înotăm nițel, mai facem mișcare…
— Foarte bine, foarte bine! Hai că te las, mă duc că începe clasa de spinning.
— Spor!
Între timp juniorul cedase curiozității și deschisese un dulăpior unde se aflau lucrurile cuiva. Domnul Matei îl vede:
- Ce faci Luca? De ce umbli acolo? Nu e voie. Închide imediat dulapul.
— De ce nu e voie?
— Că nu e voie. Vrei să ne bată domnul care și‑a lăsat acolo lucrurile?!?
Luca închide dulapul. Se foiește nițel, apoi ia prosopul și-și șterge pantofii cu un colț al lui.
- Nu șterge pantofii cu prosopul!
— Da’ s‑au murdărit!
— Îi curățăm acasă. Nu e voie să‑i ștergi cu prosopul.
— De ce?
— Pentru că te ceartă tanti de la recepție.
Luca are părul ud. Domnul Matei ia foehnul și îl pornește.
- Hai să te usuc pe păr!
— Nu vreau să mă usuc.
— Da’ nu poți pleca așa, cu părul ud… vrei să te certe mami că nu te-ai uscat?!?
* * *
Aparent, în lume există o mulțime de reguli de neînțeles pe care le respecți doar pentru că nu vrei să te certe sau să te bată cineva. Dar dacă reușești cumva să treci neobservat, poți să faci tot ce-ți poftește inima. Căci drumul spre fericirea personală presupune să te strecori printre reguli. Bănuiesc că asta a învățat în acea dimineață tânărul Luca de la domnul Matei, tatăl său.
Iar eu am constatat încă o dată că distincția între educație (care presupune înțelegere și rațiune) și dresură (care presupune simpla obediență pe bază de frică de pedeapsă) e destul de neclară în mintea părinților de azi.
* * *
Acum două mii de ani alt Luca și alt Matei au scris despre cum să dobândești fericirea eternă. Poveștile lor se bazează tot pe principiul că nu trebuie să înțelegi rostul regulilor, dar dacă le încalci, cineva te va pedepsi. Pe urmă s‑a inventat spovedania, ca să existe și o modalitate de a tolera greșeala perpetuă. Errare humanum est. Perseverare diabolicum.
22:10
Dresati sunteti voi manipulatorilor !!Ati fost dresati cum sa manipulati…
15:10
Spun Sfintii Parinti ai Bisericii ca in vremurile din urma va predomina un foarte mare pacat in lume, si anume: NECREDINTA! La fel este si cu articoul de mai sus…si cine nu crede acum, o sa creada mai tarziu.…dar sa nu fie prea tarziu!!!!!!!
22:10
Lipsa de cultura.
22:10
Daca am avea si credinta pe cat ne prefacem ar fi ceva, dar suntem doar un popor de superstitiosi in mare parte.
22:10
mai bine sa ne facem noi insine o critica ‚si sa nu privim la altii .…
0:10
Liviu Aionesei pai despre asta vorbeam 🙂
10:10
Nu stiu cesa zicfiecare crede in ce vrea
10:10
Trist , dar adevarat.