Bu­cu­reștiul e un oraș care se află me­reu în treabă. Ca­pi­tala nu cu­noaște odihna și veți spune că așa îi șade bine unei ci­ta­dele eu­ro­pene, să vi­breze con­ti­nuu, să-și schimbe în fi­e­care zi pie­lea în­fă­ți­șării, ca un șarpe care re­naște în fi­e­care di­mi­neață. Mda, cu­nosc me­ta­fo­rele as­tea po­e­tice, nu­mai că mie tre­pi­da­ția asta îmi cam ajunge până peste cap.

Șan­ti­e­rele — mai mici sau mai mari — ră­sar în tot lo­cul. De pildă în fața se­diu­lui po­li­ției din sec­to­rul 1, unde a fost per­fo­rat un în­treg colț de stradă pen­tru a face oa­rece lu­crări (măr­tu­ri­sesc că n‑am re­u­șit sa de­pis­tez sco­pul lor). În spi­ri­tul unei ci­vi­li­tăți de ma­nual, au­to­ri­tă­țile au pus o punte de me­tal peste șan­țul să­pat, pen­tru ca pie­to­nii să poată tra­versa șan­ti­e­rul. Fru­mos, mi-am spus.

Fru­mos până la un punct. Când în poză au apă­rut “me­se­ri­a­șii”, res­pec­tiv mun­ci­to­rii pri­mă­riei. Și pen­tru că nu pu­tea să vină cu mâna goală, au adus și-un ex­ca­va­tor mic cu ei, pe care l‑au par­cat fix în drep­tul pa­sa­re­lei me­ta­lice, ca să blo­cheze tre­ce­rea, iar ei s‑au in­sta­lat în ju­rul șan­țu­lui cu mâi­nile în șold și cu ae­rul de spe­cia­liști che­mați pen­tru o a doua opinie.

Trec prin zonă și le spun: bă, oa­meni buni, lu­ați ne­no­ro­ci­rea aia de ex­ca­va­tor din drum, că nu avem pe unde să tre­cem. Se uită la mine ca la un ex­tra­te­res­tru și-mi ex­plică: mata nu vezi că aici e șan­tier? Văd, zic, da’ ce fa­cem? Ne mu­tăm în Plo­iești până ter­mi­nați voi de să­pat pe-aici? Unul din­tre ei, mai șme­che­raș, se scar­pină în tu­rul pan­ta­lo­ni­lor și le zice ălor­lalți: fii atent, bă, vii să le re­zolvi pro­ble­mele și tot ei cu gura mare!

Mun­ci­to­rul de la pri­mă­rie — ca să știți și voi — vă face o fa­voare că vă re­zolvă pro­ble­mele. Nor­mal ar fi să stea pe cur un­deva și să-și ia sa­la­riul. Dacă‑l ve­deți pe un­deva spri­ji­nindu-se în lo­pată e pen­tru că e un su­flet mare și a ve­nit să vă scoată din ra­hat. De-aia ar fi bine să‑l tra­tați cu res­pect și în­țe­le­gere, că alt­fel vă lasă să vă fa­ceți sin­guri re­pa­ra­ți­ile. Nesimțiților!


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.