Unde sălășluie diavolul

Se dis­cută aprins și cu convin­gere în comu­nitățile orto­doxe românești de pe inter­net despre Hal­loween și despre fap­tul că cel­e­brarea aces­tei săr­bă­tori de import este forma unui păcat care, iată, este pedep­sit de Dum­nezeu prin incendiul dintr‐un club bucureștean, unde rock­eri tineri — cum alt­fel? — se aflau într‐o con­gre­gație al cărei scop nu putea fi decât adu­larea demon­icu­lui. La inter­secți­ile din­tre pravoslavnicii inter­ne­tu­lui și ateii con­vinși ies scân­tei. Cele două tabere se grat­ulează rec­i­proc — de o parte blesteme mai mult sau mai puțin voalate, de cealaltă înjură­turi neaoșe. Bis­eri­coșii sunt con­vinși că Hal­loween este o săr­bă­toare demon­ică. Ateii, fideli logicii lor, nu cred decât ceea ce rațional poate fi dovedit.

Oricine are curi­oz­i­tatea să caute câteva detalii despre Hal­loween ar afla îndată că săr­bă­toarea n‐are nimic satanic în tradiți­ile ei. E pur și sim­plu o rămășiță a unei cred­ințe străvechi, celtice, care spune că în acea noapte lumea viilor și cea a morților sunt mai aproape una de alta decât oricând și că spiritele pot trece tem­po­rar dintr‐o parte în alta. În noaptea aceea te pot vizita spiritele unor stră­moși care s‐au dus, motiv de săr­bă­toare și de bucurie întru cin­stirea celor ple­cați. Și te pot vizita spiritele rele, cele care aduc nenoro­cir­ile și tris­tețea, așa că e mai bine să te deghizezi în ceva înfricoșă­tor, ca să le sperii. Nu e nicăieri vorba despre Satana sau — dacă e sub­înțe­les în vreun fel printre duhurile rele — oamenii se pregătesc pen­tru a‐l alunga nicide­cum pen­tru a‐l bin­eveni. Însă, de‐a lun­gul tim­pu­lui, noaptea de Hal­loween cu decorurile ei ușor sin­istre a fost pen­tru sataniști o irezistibilă ten­tație de a se man­i­festa. Nici­când decorul din jur nu pare mai adec­vat pen­tru man­i­festările lor demon­ice — cum să rateze ocazia?

Asta însă nu creează nici o legă­tură între Hal­loween și vener­area diavolu­lui. Să faci ast­fel de conex­i­uni e pur și sim­plu stu­pid. E ca și cum ai spune că Cră­ci­unul este săr­bă­toarea măce­lar­ilor, pen­tru că atunci se taie și por­cul. Sau că e săr­bă­toarea celor ce dis­trug pădurile, pen­tru că atunci sunt tăi­ați bră­duții de împodobit.

La noi, unde înțe­lesurile vechi ale săr­bă­torii sunt necunos­cute, noaptea de Hal­loween este doar un prilej de amuza­ment, asor­tat cu un soi de bal mas­cat. Nimeni nu dă alt înțe­les aces­tui prilej, cu excepția poate a câtorva rătă­ciți care vor fi crezând în put­erea malefică a lui Lucifer. Dar să nu‐mi spuneți că puștii care umblă deghizați în vrăji­toare și alte crea­turi fioroase se gân­desc la demoni. Copiii vânează dul­ci­urile. Cei mai mari găs­esc un prilej de dis­tracție. Nimeni nu se gân­dește la Anti­crist.

Însă bigoții ortodocși veg­hează, vig­ilenți. Ei sunt hotărâți să‐l caute pe Satana în fiecare colțișor unde s‐ar putea ascunde, să‐l hăi­tu­iască în fiecare gest al seme­nilor lor și să‐l înfiereze cu mânie dum­nezeiască. Ei sunt hotărâți să ne salveze pe toți din peri­cole pe care doar ei le văd, să ne fer­ească de alunecările în păcat pe care chiar ei le inven­tează. Orice prilej e bun pen­tru acți­unea lor purifi­ca­toare. Așadar Hal­loween e o săr­bă­toare de import, amer­i­cană și satanistă, care n‐are legă­tură cu noi și tre­buie respinsă cu dis­preț. Cei ce o cele­brează mer­ită mânia lui Dum­nezeu, indifer­ent de forma în care ea s‐ar man­i­festa. Și, desigur, dacă îi lovește o tragedie, nu sunt nici demni de com­pa­si­unea și miloste­nia creș­tinilor ade­vărați. Doar le‐au spus să nu săr­bă­tore­ască diavolul… așa le tre­buie!

În mod ciu­dat însă habot­nicii orto­dox­iei uită că și Moș Cră­ciun, cel care îl acom­pa­ni­ază pe Iisus în săr­bă­toarea creșt­ină a naș­terii mân­tu­itoru­lui, provine tot de la amer­i­cani. Și, spre deose­bire de Hal­loween, nici măcar n‐are vreo sem­nifi­cație spir­i­tu­ală sau rit­u­ală, pen­tru că nu vine de la celți, ci a fost inven­tat în anii '50 de un expert în pub­lic­i­tate ca să crească vânzările de Coca Cola pe tim­pul iernii, când lumea nu prea simțea imboldul de a se răcori. Iar mult cân­tatul brad împodobit provine din tradiții păgâne, care invo­cau renașterea după iarnă a naturii și bogăția anu­lui care urma. Dar e clar — nu‐i așa? — Moș Cră­ciun e de la amer­i­canul bun, Hal­loween e de la amer­i­canul rău.

Și mă întreb, de vreme ce mintea aces­tor pravoslavnici pro­duce con­tinuu sce­narii în care diavolul este eroul prin­ci­pal al acți­u­nii, imaginându‐l prezent în mai tot ce‐i încon­joară, nu s‐ar putea spune că Satana și‐a cam făcut casă în capetele lor?


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Gheorghe Roman

    Mos Craciun vine de la Zeul MOS -Zal­moxis si Creatie.Pe amir­i­caneste i se zice alt­fel

    • Sorin Sfirlogea

      Ăla de care zici tu nu mai e de mult în conști­ințele românilor. Azi știm doar de jin­gle bells și de ho, ho, ho, ho…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu