Se dis­cută aprins și cu con­vin­gere în co­mu­ni­tă­țile or­to­doxe ro­mâ­nești de pe in­ter­net des­pre Ha­l­loween și des­pre fap­tul că ce­le­bra­rea aces­tei săr­bă­tori de im­port este forma unui pă­cat care, iată, este pe­dep­sit de Dum­ne­zeu prin in­cen­diul dintr-un club bu­cu­reș­tean, unde ro­c­keri ti­neri — cum alt­fel? — se aflau într‑o con­gre­ga­ție al că­rei scop nu pu­tea fi de­cât adu­la­rea de­mo­n­i­cu­lui. La in­ter­sec­ți­ile din­tre pra­vo­slav­ni­cii in­ter­ne­tu­lui și ateii con­vinși ies scân­tei. Cele două ta­bere se gra­tu­lează re­ci­proc — de o parte bles­teme mai mult sau mai pu­țin voa­late, de cea­laltă în­ju­ră­turi nea­oșe. Bi­se­ri­co­șii sunt con­vinși că Ha­l­loween este o săr­bă­toare de­mo­n­ică. Ateii, fi­deli lo­gi­cii lor, nu cred de­cât ceea ce ra­țio­nal poate fi do­ve­dit.

Ori­cine are cu­ri­o­zi­ta­tea să ca­ute câ­teva de­ta­lii des­pre Ha­l­loween ar afla în­dată că săr­bă­toa­rea n‑are ni­mic sa­ta­nic în tra­di­ți­ile ei. E pur și sim­plu o ră­mă­șiță a unei cre­dințe stră­vechi, cel­tice, care spune că în acea noapte lu­mea vi­i­lor și cea a mor­ți­lor sunt mai aproape una de alta de­cât ori­când și că spi­ri­tele pot trece tem­po­rar dintr‑o parte în alta. În noap­tea aceea te pot vi­zita spi­ri­tele unor stră­moși care s‑au dus, mo­tiv de săr­bă­toare și de bu­cu­rie în­tru cin­sti­rea ce­lor ple­cați. Și te pot vi­zita spi­ri­tele rele, cele care aduc ne­no­ro­ci­rile și tris­te­țea, așa că e mai bine să te de­ghi­zezi în ceva în­fri­co­șă­tor, ca să le spe­rii. Nu e ni­că­ieri vorba des­pre Sa­tana sau — dacă e su­bîn­țe­les în vreun fel prin­tre du­hu­rile rele — oa­me­nii se pre­gă­tesc pen­tru a‑l alunga nici­de­cum pen­tru a‑l bi­ne­veni. Însă, de‑a lun­gul tim­pu­lui, noap­tea de Ha­l­loween cu de­co­ru­rile ei ușor si­nis­tre a fost pen­tru sa­ta­niști o ire­zis­ti­bilă ten­ta­ție de a se ma­ni­festa. Nici­când de­co­rul din jur nu pare mai adec­vat pen­tru ma­ni­fes­tă­rile lor de­mo­n­ice — cum să ra­teze oca­zia?

Asta însă nu cre­ează nici o le­gă­tură în­tre Ha­l­loween și ve­ne­ra­rea di­a­vo­lu­lui. Să faci ast­fel de con­e­xiuni e pur și sim­plu stu­pid. E ca și cum ai spune că Cră­ci­u­nul este săr­bă­toa­rea mă­ce­la­ri­lor, pen­tru că atunci se taie și por­cul. Sau că e săr­bă­toa­rea ce­lor ce dis­trug pă­du­rile, pen­tru că atunci sunt tă­i­ați bră­du­ții de îm­po­do­bit.

La noi, unde în­țe­le­su­rile vechi ale săr­bă­to­rii sunt ne­cu­nos­cute, noap­tea de Ha­l­loween este doar un pri­lej de amu­za­ment, asor­tat cu un soi de bal mas­cat. Ni­meni nu dă alt în­țe­les aces­tui pri­lej, cu ex­cep­ția poate a câ­torva ră­tă­ciți care vor fi cre­zând în pu­te­rea ma­le­fică a lui Lu­ci­fer. Dar să nu-mi spu­neți că puș­tii care um­blă de­ghi­zați în vră­ji­toare și alte cre­a­turi fi­o­roase se gân­desc la de­moni. Co­piii vâ­nează dul­ciu­rile. Cei mai mari gă­sesc un pri­lej de dis­trac­ție. Ni­meni nu se gân­dește la An­ti­crist.

Însă bi­go­ții or­to­do­cși ve­ghează, vi­gi­lenți. Ei sunt ho­tă­râți să‑l ca­ute pe Sa­tana în fi­e­care col­ți­șor unde s‑ar pu­tea as­cunde, să‑l hă­i­tu­iască în fi­e­care gest al se­me­ni­lor lor și să‑l în­fi­e­reze cu mâ­nie dum­ne­ze­iască. Ei sunt ho­tă­râți să ne sal­veze pe toți din pe­ri­cole pe care doar ei le văd, să ne fe­rească de alu­ne­că­rile în pă­cat pe care chiar ei le in­ven­tează. Orice pri­lej e bun pen­tru ac­țiu­nea lor pu­ri­fi­ca­toare. Așa­dar Ha­l­loween e o săr­bă­toare de im­port, ame­ri­cană și sa­ta­nistă, care n‑are le­gă­tură cu noi și tre­buie res­pinsă cu dis­preț. Cei ce o ce­le­brează me­rită mâ­nia lui Dum­ne­zeu, in­di­fe­rent de forma în care ea s‑ar ma­ni­festa. Și, de­si­gur, dacă îi lo­vește o tra­ge­die, nu sunt nici demni de com­pa­siu­nea și mi­los­te­nia creș­ti­ni­lor ade­vă­rați. Doar le-au spus să nu săr­bă­to­rească di­a­vo­lul… așa le tre­buie!

În mod ciu­dat însă ha­bo­t­ni­cii or­to­do­xiei uită că și Moș Cră­ciun, cel care îl acom­pa­ni­ază pe Ii­sus în săr­bă­toa­rea creș­tină a naș­te­rii mân­tu­i­to­ru­lui, pro­vine tot de la ame­ri­cani. Și, spre de­o­se­bire de Ha­l­loween, nici mă­car n‑are vreo sem­ni­fi­ca­ție spi­ri­tu­ală sau ri­tu­ală, pen­tru că nu vine de la celți, ci a fost in­ven­tat în anii ’50 de un ex­pert în pu­bli­ci­tate ca să cre­ască vân­ză­rile de Coca Cola pe tim­pul ier­nii, când lu­mea nu prea sim­țea im­bol­dul de a se ră­cori. Iar mult cân­ta­tul brad îm­po­do­bit pro­vine din tra­di­ții pă­gâne, care in­vo­cau re­naș­te­rea după iarnă a na­tu­rii și bo­gă­ția anu­lui care urma. Dar e clar — nu‑i așa? — Moș Cră­ciun e de la ame­ri­ca­nul bun, Ha­l­loween e de la ame­ri­ca­nul rău.

Și mă în­treb, de vreme ce min­tea aces­tor pra­vo­slav­nici pro­duce con­ti­nuu sce­na­rii în care di­a­vo­lul este eroul prin­ci­pal al ac­țiu­nii, imaginându‑l pre­zent în mai tot ce‑i în­con­joară, nu s‑ar pu­tea spune că Sa­tana și‑a cam fă­cut casă în ca­pe­tele lor?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Gheorghe Roman

    Mos Cra­ciun vine de la Zeul MOS ‑Zal­mo­xis si Creatie.Pe ami­ri­ca­ne­ste i se zice alt­fel

    • Sorin Sfirlogea

      Ăla de care zici tu nu mai e de mult în con­ști­in­țele ro­mâ­ni­lor. Azi știm doar de jin­gle be­lls și de ho, ho, ho, ho…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.