Reflexe de fost milițian

Deși poate nu vi se pare, Piedone este, în adân­cul fibrei sale, un mil­ițian de modă veche. Apucă­turile sale de Pri­s­tanda mod­ern sunt altoite peste un car­ac­ter de cari­erist politic, rezultând o com­bi­nație oare­cum ined­ită de com­por­ta­mente și ati­tu­dini, de tipul sec­toris­tu­lui de Berceni cu ifose de Super­man. Insul gro­bian și incult n‑ar fi tre­buit să ajungă nicio­dată într‑o funcție atât de impor­tantă pre­cum cea de pri­mar de sec­tor, însă el este exact ce se cere pen­tru un sec­tor dom­i­nat de pen­sion­ari și de ex-proletariatul IMGB și IMUC, din­tre care o parte s‑a con­ver­tit în antre­prenori de piei de cloșcă, iar o altă parte sunt anga­jați prin varii firme de aparta­ment.

Pe omul nos­tru — Cris­t­ian Popescu după numele din acte — rev­oluția l‑a prins ca șef al unor restau­rante și hoteluri de pe litoral. Adău­gați la asta și fap­tul că fac­ul­tatea a absolvit‑o mult mai târziu, prin '98, toc­mai la Petroșani (pen­tru că acolo e un cen­tru uni­ver­si­tar cu renume și tradiție în studii eco­nom­ice) și răspundeți-vă sin­guri la urmă­toarea între­bare: ce insti­tuție a stat­u­lui comu­nist ar fi tre­buit să te reco­mande pe vre­mea aia ca să ajungi șef de câr­ci­umi și hoteluri pe litoral, fără studii? Să nu ziceți că v‑ați gân­dit la secu­ri­tate! Rușine.

La vre­mea alegerilor Piedone li s‑o fi părut locuito­rilor sec­toru­lui 4 un erou justițiar. Incur­si­u­nile lui prin piețele bucureștene, atent orches­trate medi­atic, i‑au adus o noto­ri­etate care ulte­rior s‑a trans­for­mat în voturi. Am bănuiala că asta a plă­nuit de la bun început și, măcar din punc­tul ăsta de vedere, a dat dovadă de o remar­ca­bilă abil­i­tate de mar­ket­ing politic. Sărăcimea din adân­cul sec­toru­lui patru, adunată în blocurile fetide și părăgi­nite din mar­gin­ile cap­i­talei, a fost (și poate că încă este) con­vinsă că un bun pri­mar al unui sec­tor este cineva care răvășește legă­turile de pătrun­jel din piață, răstindu-se la ăia de le vând că sunt ofil­ite și scumpe. Când Piedone le‑a mai făcut dinoza­uri și căprioare din plas­tic cu beculețe, ba le‑a mai și plan­tat palmieri lângă o arteziană mul­ti­col­oră, se vor fi simțit cu toții în al nouălea cer.

Din­colo de veleitățile sale de pri­mar care "a făcut, dom'le, ceva pen­tru sec­torul ăsta" și care "n‑a fost pus numa' pe furat ca ceilalți", Piedone a rămas în sinea sa un funcționar pub­lic cu apucă­turile biro­crat­ice speci­fice meseriei. Între­bat de presă dacă se simte în vreun fel respon­s­abil de trage­dia de la Colec­tiv, a răspuns cu sen­ină­tate că din punc­tul de vedere al primăriei totul era core­spun­ză­tor la clubul respec­tiv.

Pro­ce­dural adică, primăria făcuse tot ce scria prin scripte, bifase toate rubri­cile, apli­case toate nor­ma­tivele care țineau de ea. Ches­tia cu incendi­ile… nu e tre­aba ei, nu o intere­sează. Pen­tru că ros­tul primăriei în viz­iunea unui funcționar pub­lic de cari­eră cum e dom­nul Piedone, este să par­curgă biro­cratic niște pro­ce­duri, nicide­cum să aibă cetățeanul în cen­trul atenției. Primăria e în ser­vi­ciul normelor și regle­men­tărilor — pe alea tre­buie să le aibă în vedere, nu pe cetățean. Dar dacă cetățeanul se prez­intă cu o șpagă core­spun­ză­toare, chiar și neîndu­ple­catele slove ale pro­ce­durilor pot fi inter­pre­tate binevoitor în favoarea dar­nicu­lui con­tribua­bil.

Admon­e­s­tat rel­a­tiv mol­colm de un cetățean oare­care pen­tru nepăsarea afișată, în Piedone s‑a răs­cu­lat brusc vechiul mil­ițian:

Cetățean: — E inad­mis­i­bil!
Piedone: — … (face o faţă mirată) Eu ce să vă…?
Cetățean: — E odios! Putea să fie şi copilul dum­neav­oas­tră, dom­nule pri­mar.
Piedone: — Eu sunt de vină sau…? Cum vă numiţi? Aveţi vreo prob­lemă cu mine sau… ?

Pe vre­muri, în comu­nism, când deve­neai recal­ci­trant și te revoltai împotriva organ­u­lui legii, exista o metodă cla­sică de intim­i­dare: iden­ti­fi­carea. Cum vă numiți? Mil­ițianul îți cerea să arăți bulet­inul, ceea ce conținea o amenințare voalată: aflăm noi cine ești și ne ocupăm noi de dum­neata!


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu