M‑am tot gândit la cele ce s‑au întâmplat în ultima vreme, după incendiul de la Colectiv. Dar m‑am gândit mai ales dacă moartea atâtor oameni — azi 38, mâine probabil mai mulți — va avea vreun rost. De fapt depinde de noi. Noi, ce rămânem în urma lor, putem să dăm un rost acestor tragice evenimente, pentru ca acest teribil sacrificiu să nu devină doar o simplă statistică, ci să scrie istorie. E greu să facem asta. Mai ales pentru că ne-am cam pierdut încrederea în noi înșine și unii în ceilalți.
Am un prieten care obișnuiește să-mi amintească uneori — când subiectul nostru ajunge prin preajma acestei pilde — o vorbă din popor: peștele de la cap se împute, dar se curăță de la coadă. Probabil că, dincolo de a pretinde clasei politice să se primenească din temelii — ceea ce e absolut necesar — ar fi poate vremea să privim și către noi înșine. Avem ceva de îndreptat în felul în care ne purtăm unii cu ceilalți? Avem ceva de schimbat în noi înșine?
Undeva, prin piața Universității, pe parcursul manifestațiilor de stradă din zilele trecute exista un banner lung cu îndemnuri foarte simple. Unele le-am reținut, altele le adaug eu.
Nu claxonați, așteptați.
Nu înjurați, zâmbiți.
Nu ignorați, ajutați.
Nu auziți, ascultați.
Nu presupuneți, cercetați.
Nu credeți, gândiți.
Nu urâți, respectați.
Nu eu, voi.
Și dacă credeți că un astfel de efort colectiv are rost, că România are nevoie de o a doua colectivizare, una a bunului simț și a solidarității românilor, dați mai departe acest mesaj. Puneți-vă pe luneta mașinii, la birou, acasă sau oriunde vreți voi imaginea de mai jos, ca un semn că vă asumați încercarea de a face o adevărată schimbare. Nu vă costă nimic, poate doar câteva minute și‑o coală de hârtie. Dar dacă schimbăm toate astea, vă dați seama cum ar arăta țara asta?
Lasă un comentariu