Am o dispută teoretică pe Facebook cu cineva al cărui nume nu‑l cunosc. Bănuiesc că e un bărbat după tonul ușor agresiv și dominator, dar n‑am o dovadă clară pentru că își maschează identitatea, iar eu n‑am timp de investigații. Bref, dezbatem despre cum asigurăm moralitatea celor care vor să devină parlamentari în contextul în care constatăm că infractori de toate soiurile nu doar că acced în forul legislativ, dar sunt chiar realeși după ce au fost condamnați cu suspendare.
Oponentul meu susține că trebuie să avem o metodă practică de a elimina astfel de indivizi și anume să facem cumva ca nea Ion care de obicei votează în necunoștință de cauză asupra moralității unui candidat să nu mai voteze așa. Ca să nu alterez în nici un fel ideea lui, am să‑l citez:
Soluția este ca omul (n.r. nea Ion) să înțeleagă, măcar în viitor, că jegurile pe care le-au votat și și-au ridicat palate din „salarii” trăiesc în lux din banii furați de la el și de la mă-sa. Și că atunci când situația se repetă, în loc să‑i admire și să tacă, să iasă în stradă și să‑i bage la pușcărie, dacă altfel nu se poate!
Ok, asta a fost soluția sa. El zice că e pragmatică.
Soluția mea este să avem un set de reguli pentru candidați care să precizeze cine poate candida și acest set de reguli să fie legiferat. E adevărat, ca să convingi parlamentul să voteze o astfel de lege trebuie să prinzi momentul potrivit. De pildă acum. Sau, dacă nu se poate așa, să impui legea printr-un referendum inițiat de președinte.
Ce ar cuprinde setul de reguli? Păi să nu fi avut nici o condamnare penală, să nu fie în curs de cercetare penală, să nu aibă sau să fi avut o colaborare cu servicii secrete (înainte sau după ’89), să nu aibă conflicte de interese prin poziția pe care o ocupă, să accepte o auditare juridică a afacerilor pe care le deține șamd. Nu-mi vin acum în cap toate criteriile, dar cu siguranță se poate face o listă rezonabilă. Dacă omul trece de proba moralității sale, e bun de candidat. Dacă se află că a mințit după ce a fost ales, demiterea automată din poziția de parlamentar și amendă penală. Prima măsură aduce corecția necesară, a doua ne asigură că nici nu mai încearcă vreodată. Dacă se află că a mințit înainte de a fi ales, amendă penală.
No, asta‑i soluția mea. Cică e utopică.
Dar întrebarea mai generală este: cum scăpăm de penali în parlament?
Lasă un comentariu