Ăsta e un se­rial nou, la mine pe blog. Din când în când am să-mi fac un obi­cei din a rea­minti ceva des­pre noi în­șine, ceva ce nu ne con­vine să ni se spună, dar este ade­vă­rat. Am să cu­leg din spu­sele al­tora sau ale mele câte un as­pect pe care îl ig­no­răm în com­por­ta­men­tul nos­tru, ceva pen­tru care ne gă­sim scuze, ceva pen­tru care do­ve­dim multă to­le­ranță cu noi în­șine, dar îl re­pro­șăm al­tora. Sau am să vă adre­sez câte o în­tre­bare în­cer­când să vă aflu pă­re­rile des­pre un anume su­biect.

În­tre­ba­rea de azi e sim­plă:

Cir­culi pe o stradă din oraș unde li­mita de vi­teză este de 50 km/h. Ești foarte gră­bit să ajungi la o în­tâl­nire, pen­tru că ai în­târ­ziat. Vi­teza ta este de 80 km/h. Pe stradă cir­culă și alte ma­șini, dar tra­fi­cul nu e foarte in­tens. Nu ai în­căl­cat nici o altă re­gulă de cir­cu­la­ție. Nu ai pro­dus nici un fel de ac­ci­dent. Un po­li­țist te oprește și te anunță că îți va aplica o amendă pen­tru vi­teza ex­ce­sivă.

Ești amen­dat pen­tru că…

  • Ai în­căl­cat o lege care li­mi­tează vi­teza (100%, 1 vo­turi)
  • Este de da­to­ria po­li­țis­tu­lui să sanc­țio­neze aba­te­rile (0%, 0 vo­turi)
  • Pui în pe­ri­col viața al­tora (0%, 0 vo­turi)
  • Ai avut ghi­nion (0%, 0 vo­turi)

To­tal par­ti­ci­panti: 1

Loading ... Loa­ding …

CONCLUZII:

Peste 80% din cei ce au vo­tat se gân­desc în pri­mul rând la în­căl­ca­rea le­gii. Li­mita de vi­teză este pri­vită mai de­grabă ca o re­gulă, de­cât o pri­mej­die pen­tru cei­lalți. De­si­gur, dacă am adânci dis­cu­ția, toți ar fi de acord că le­gea a fost dată exact în acest scop, de a‑i pro­teja pe cei­lalți de ris­cu­rile la care i‑am ex­pune ac­ce­le­rând în mod exa­ge­rat. Dar fap­tul că în min­tea noas­tră nu co­nec­tăm amenda di­rect cu ros­tul ei fi­nal face mult mai ușoară în­căl­ca­rea le­gii. O re­gulă nu este în sine o mo­ti­va­ție su­fi­cient de pu­ter­nică — ni­mă­nui nu‑i place să i se im­pună o lege al că­rei rost nu‑l percepe/pricepe.

Așa că, de fi­e­care dată când con­tro­lul lip­sește, ig­no­răm re­gula. Căci sin­gu­rul rău pe care îl per­ce­pem este în­căl­ca­rea ei, nici­de­cum fap­tul că îi pu­nem pe al­ții în pe­ri­col. Și dacă vă gân­diți pu­țin, exact ăsta a fost și ra­țio­na­men­tul pa­tro­ni­lor de la Co­lec­tiv: n‑avem mă­suri de pre­ve­nire a in­cen­di­i­lor, deci în­căl­căm niște re­guli bi­ro­cra­tice, ba chiar cu aju­to­rul ce­lor care ar tre­bui să ne con­tro­leze. E ca și cum po­li­țiș­tii ne-ar opri pe șo­sea și ne-ar spune: nu sunt ra­dare, calc‑o cât poți! Cum vi s‑ar pă­rea? Mișto, nu? Dă‑i blană!

Ca și pa­tro­nii de la Co­lec­tiv, când ac­ce­le­răm peste li­mita le­gală nu ne gân­dim că pu­tem omorî pe ci­neva în graba noas­tră. Ne gân­dim doar să nu ne prindă ci­neva că în­căl­căm o re­gulă.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Pedra

    Bună di­mi­neaţa.
    Cred că se co­re­lează şi cu pos­ta­rea aceea des­pre dre­sura de oa­meni, în care ta­tăl îi spune co­pi­lu­lui să nu facă di­verse lu­cruri pen­tru că va fi cer­tat, în loc să îi ex­plice con­se­cinţele acţiu­ni­lor res­pec­tive. Adică în loc să ne gân­dim efec­tiv de ce nu e bine să fa­cem un lu­cru (care ar fi con­se­cinţele acţiu­nii), ne gân­dim de multe ori doar cum să nu fim prinşi fă­când lu­crul acela. Trist.
    Pe­dra

    • Sorin Sfirlogea

      Bună di­mi­neața. Ai drep­tate. Sun­tem obiș­nu­iți une­ori chiar de pă­rin­ții noș­tri să as­cul­tăm o re­gulă fără a‑i în­țe­lege sen­sul.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.