Ăsta e un serial nou, la mine pe blog. Din când în când am să-mi fac un obicei din a reaminti ceva despre noi înșine, ceva ce nu ne convine să ni se spună, dar este adevărat. Am să culeg din spusele altora sau ale mele câte un aspect pe care îl ignorăm în comportamentul nostru, ceva pentru care ne găsim scuze, ceva pentru care dovedim multă toleranță cu noi înșine, dar îl reproșăm altora. Sau am să vă adresez câte o întrebare încercând să vă aflu părerile despre un anume subiect.
Întrebarea de azi e simplă:
Circuli pe o stradă din oraș unde limita de viteză este de 50 km/h. Ești foarte grăbit să ajungi la o întâlnire, pentru că ai întârziat. Viteza ta este de 80 km/h. Pe stradă circulă și alte mașini, dar traficul nu e foarte intens. Nu ai încălcat nici o altă regulă de circulație. Nu ai produs nici un fel de accident. Un polițist te oprește și te anunță că îți va aplica o amendă pentru viteza excesivă.
Ești amendat pentru că…
Total participanti: 1
CONCLUZII:
Peste 80% din cei ce au votat se gândesc în primul rând la încălcarea legii. Limita de viteză este privită mai degrabă ca o regulă, decât o primejdie pentru ceilalți. Desigur, dacă am adânci discuția, toți ar fi de acord că legea a fost dată exact în acest scop, de a‑i proteja pe ceilalți de riscurile la care i‑am expune accelerând în mod exagerat. Dar faptul că în mintea noastră nu conectăm amenda direct cu rostul ei final face mult mai ușoară încălcarea legii. O regulă nu este în sine o motivație suficient de puternică — nimănui nu‑i place să i se impună o lege al cărei rost nu‑l percepe/pricepe.
Așa că, de fiecare dată când controlul lipsește, ignorăm regula. Căci singurul rău pe care îl percepem este încălcarea ei, nicidecum faptul că îi punem pe alții în pericol. Și dacă vă gândiți puțin, exact ăsta a fost și raționamentul patronilor de la Colectiv: n‑avem măsuri de prevenire a incendiilor, deci încălcăm niște reguli birocratice, ba chiar cu ajutorul celor care ar trebui să ne controleze. E ca și cum polițiștii ne-ar opri pe șosea și ne-ar spune: nu sunt radare, calc‑o cât poți! Cum vi s‑ar părea? Mișto, nu? Dă‑i blană!
Ca și patronii de la Colectiv, când accelerăm peste limita legală nu ne gândim că putem omorî pe cineva în graba noastră. Ne gândim doar să nu ne prindă cineva că încălcăm o regulă.
10:11
Bună dimineaţa.
Cred că se corelează şi cu postarea aceea despre dresura de oameni, în care tatăl îi spune copilului să nu facă diverse lucruri pentru că va fi certat, în loc să îi explice consecinţele acţiunilor respective. Adică în loc să ne gândim efectiv de ce nu e bine să facem un lucru (care ar fi consecinţele acţiunii), ne gândim de multe ori doar cum să nu fim prinşi făcând lucrul acela. Trist.
Pedra
13:11
Bună dimineața. Ai dreptate. Suntem obișnuiți uneori chiar de părinții noștri să ascultăm o regulă fără a‑i înțelege sensul.