Pas cu pas. Azi, Dacian.

Deci Dacian Cioloș e pre­mier desem­nat și urmează să vedem ce cab­i­net își va alcă­tui. Am bănuiala că va fi unul foarte pro­fe­sion­ist. Dar la fel de bine știu că oricât de pro­fe­sion­ist îl va face pre­cis se vor găsi unii care să‑i găsească bube în cap vre­unui min­istru sau altul. Căci și în presă și în social media avem tot felul de vor­bitori și spe­cial­iști în dat cu păr­erea, care n‑au nici o tresărire atunci când se gân­desc (dacă se gân­desc) că ne aflăm într-un moment foarte impor­tant din punct de vedere istoric. Era să zic că e un moment istoric, dar în ultima clipă mi-am dat seama că numai dacă îl val­ori­ficăm corect va deveni remar­ca­bil.

Ca să n‑avem vorbe că mă dau deștept, iaca ce ziceam eu ieri pe Twit­ter:

Eu am șir de bănuieli pe care le tot pri­to­cesc în ultimele zile și acum m‑am hotărât să le împărtășesc pen­tru că au început să mi se pară tot mai cred­i­bile:

  1. Iohan­nis nu s‑a hotărât acum să‑l nom­i­nal­izeze pe Cioloș drept prim-ministru. Cred că de mai multă vreme pregă­tise această nom­i­nalizare, iar Cioloș știa foarte bine. Președ­in­tele aștepta momen­tul potrivit, însă nu s‑a gân­dit nici o clipă că va apărea trage­dia de la Colec­tiv care va duce la căderea guver­nu­lui Ponta. Evi­dent, nimeni nu se aștepta la asta.
  2. Dacă am drep­tate cu primul punct Cioloș va alcă­tui destul de repede echipa de miniștri, dovedind că era pregătit pen­tru desemnare.
  3. Prob­lema lui Iohan­nis era însă una dublă: cum să convingă PSD să accepte un pre­mier tehno­crat fără să‑l trân­tească în par­la­ment la înve­stire și cum să calmeze PNL-ul — mai ales aripa pedelistă — că nu‑l nom­i­nal­izează pe car­i­ca­tur­is­tul ăla de Pre­doiu (apropo, vă promit eu că ăla n‑ajunge pre­mier nicio­dată). Și, pe neaștep­tate, ocazia s‑a ivit: man­i­fes­tați­ile de stradă declanșate de trage­dia de la Colec­tiv. Nedorită opor­tu­ni­tate, dar totuși demnă de a fi val­ori­fi­cată — ar fi fost păcat ca toată sufer­ința și sac­ri­fi­ciul să rămână doar o sta­tis­tică. Lumea cere moral­i­tate și com­pe­tență, înlă­tu­rarea actualei clase politice. În mod evi­dent există o mare energie pop­u­lară nedi­recțion­ată spre obiec­tive con­crete, dar ea ar fi putut fi canal­izată spre o primă schim­bare a stilu­lui de guvernare.
  4. Miș­carea genială a lui Iohan­nis a fost invitarea la con­sultări a soci­etății civile. Prea puțin conta cine venea să reprez­inte strada, iar dez­ba­ter­ile din presă pe acest subiect au fost ster­ile și neim­por­tante. El a dorit și a reușit să preia mare parte din legit­im­i­tatea străzii și să o trans­fere în această nom­i­nalizare: iată, poporul s‑a sătu­rat de voi și de corupția voas­tră, sun­tem într‑o criză morală, vă ofer soluția unui guvern tehno­crat care să ges­tioneze țara până la alegeri. Șah și mat. Și la PSD și la PNL. Dacă se opuneau, nu se opuneau lui Iohan­nis, ci străzii și nici unii nu-si per­miteau cos­tul politic al unei împotriviri. (Despre UNPR nu mai vorbesc pen­tru că sunt așa de spe­ri­ați de prosti­ile pe care le-au făcut Oprea și Piedone că sunt gata acum să facă sluj necondiționat în față lui Iohan­nis. Ei trăi­esc cu sper­anța deșartă că așa vor cumpăra niște iertare pub­lică. Însă Oprea va ajunge con­damnat pen­tru povestea cu coloanele ofi­ciale, veți vedea.)
  5. Unii vor spune că Iohan­nis s‑a folosit de stradă. Da, dar a făcut‑o pen­tru un scop bun. Alt­minteri totul s‑ar fi stins pre­cum man­i­fes­tați­ile din 2012 — apăreau tot felul de alți "protes­tatari" trim­iși să creeze con­fuzie, cir­cul deve­nea total, iniți­a­torii ar fi dis­părut și pe urmă protes­tul con­fis­cat s‑ar fi stins trep­tat, la comanda celor care l‑au detur­nat. Iar acuma asis­tam cum nego­cia Liviu Drag­nea un prim min­istru din­tre pupilii lui.
  6. Dacă Cioloș și Iohan­nis s‑au înțe­les de mai mult timp, vom vedea un guvern cu totul alt­fel. Există un sin­gur dacă: dacă PSD se apucă să pună bețe în roate în par­la­ment. Și dacă se va întâm­pla asta ăla va fi momen­tul când va fi nevoie de noi din nou în stradă, ca să băgăm iar groaza în ei. La asta s‑a referit Iohan­nis când a spus în piață oame­nilor să rămână impli­cați. Dacă vrem schim­bare, are nevoie de susținere.
  7. Sun­tem în noiem­brie. Urmă­torul eveni­ment este ter­menul în pro­ce­sul lui Drag­nea. Fără el PSD va intra într‑o degringo­ladă totală și va fi forțat să se rede­finească. După cum ni s‑a promis, lucrurile se întâm­plă pas cu pas.

Dom­nul Băs­escu, cu gura lui mare de atoateștiu­tor, ar putea să-și țină plis­cul și să ia notițe cum se fac mișcările politice, inteligent, fără scan­dal. Cam așa văd eu lucrurile. Cei care mă cunosc mai bine știu că am o intu­iție bună când vine vorba despre a citi sem­nele vre­murilor. Mai mult ca nicio­dată îmi doresc să nu mă înșel toc­mai acum.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu