Munca de lămurire

Gata, avem guvern de tehnocrați. N‑am avut prea mari emoții în priv­ința asta, sem­nele ară­tau destul de clar că cele două par­tide mari din par­la­ment au de gând să voteze favor­a­bil, chiar dacă influ­ența lor în exec­u­tiv scade. PSD mizează prob­a­bil pe eșaloanele doi și trei, care speră să reziste în funcții și să le dea un con­trol asupra actu­lui guvernării. Vom vedea dacă va fi așa sau nu. Lib­er­alii s‑au pus cu totul în slu­jba lui Iohan­nis pen­tru că ei înșiși nu sunt capa­bili să pro­ducă o alter­na­tivă cred­i­bilă la guvernare. Dar până la urmă de ce a fost nevoie de tehnocrați? Păi pen­tru că par­tidele nu sunt în stare să aducă oameni com­pe­tenți.

Într‑o mare măsură toate par­tidele din Româ­nia sunt niște con­tin­u­a­toare ale PCR-ului ceaușist: ceea ce se apre­ci­ază atunci când urci în struc­turile par­tidu­lui este capac­i­tatea per­son­ală de a mânca rahat cu polonicul fără să te îneci. Comu­niștii aveau o expre­sie pen­tru asta, se numea munca de lămurire și con­sta într-un soi de logoree într‑o limbă de lemn, ineptă și de obi­cei agra­mată, prin care împuiau capul oame­nilor ca să‑i deter­mine să facă planul cinci­nal sau chiar să‑l depășească. Acrit de vor­băria goală, sfârșeai prin a te angaja că vei îndeplini cincinalul‑n patru ani și jumă­tate.

Cam asta fac și politi­cienii de azi, indifer­ent de par­tid: muncă de lămurire. Numai că miza nu mai este vreun plan cinci­nal, ci votul cetățean­u­lui. Votează-ne pe noi că va curge lapte și miere! Dă‑i jos pe hoții și bandiții ăia de la put­ere și votează-ne pe noi, cei din opoz­iție! Acrit de vor­băria goală cetățeanul votează pe unii din­tre ei, nu pen­tru că a fost con­vins, ci pen­tru că a fost "lămu­rit" că e mai bine așa decât alt­minteri.

Într-un ast­fel de peisaj nu prea e loc pen­tru oameni care vorbesc despre efi­ciență și com­pe­tență. Încurcă și der­an­jează. Plus că n‑au flex­i­bil­i­tatea ide­o­log­ică nece­sară — tehnocrații ade­vărați nu prea pri­cep de ce tre­buie să faci un lucru așa cum e bine pen­tru par­tid, chiar dacă e taman pe dos decât ar fi bine pen­tru alegă­tori.

Așa că, chiar dacă acci­den­tal vre­unul se rătăcește printre mem­brii de par­tid, sunt fie rapid elim­i­nați ca un corp străin, fie sunt sufo­cați de mem­bri de năde­jde ai par­tidu­lui care duc cu ei muncă de lămurire până se dau pe brazdă. Pe brazda par­tidu­lui, se înțelege.

Ei, și uite de aia e nevoie de guverne de tehnocrați. Ca să înțe­leagă și domnu' Tăriceanu că numai cu munca de lămurire — la care el e cam­pion — nu prea mai merge.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu