RATB-ul și onlainul

Într‑o bună dimineață scăl­dată în razele lumi­noase ale unui soare de toamnă mă aflam tolănit în bine­cunos­cu­tul meu fotoliu de scri­itor de bloguri, cu lap­topul în față și‑o cană de cafea în mână. Și cum stăteam eu așa, scrutând inter­ne­tul, mi-am adus aminte că de ceva vreme îmi tot pro­pus­esem să aflu cum e cu reîncăr­carea online a car­du­lui RATB. Așa că — zis și făcut — am purces la inves­ti­garea prob­le­mei.

Lucrurile au decurs cum nu se poate mai sim­plu. Pac! pag­ina de reîncăr­care, pac! creare cont nou, pac! intro­dus numărul car­du­lui meu, pac! con­tul era gata. Uimit de sim­pli­tatea pro­ce­durii, mă reped la link-ul unde puteam să-mi con­sult conțin­u­tul car­du­lui. Știam că mai am vreo 35 de lei în portofelul elec­tronic — banii erau acolo, checked! Știam că avus­esem niște călă­torii de expres — nu mai era nici­una disponi­bilă, fir-ar, checked! Știam că avus­esem mai demult un abona­ment pe 449 — figura și ăla ca expi­rat, checked! Da' pe mine mă interesa să reîn­carc online abona­men­tul de expres pe care îl folos­esc de ceva vreme — nici urmă de el, not checked!

M‑am oprit în oraș la un cen­tru de-ăsta RATB și am expli­cat unei tăn­tițe prob­lema. A zis că ea nu știe cum e cu onlainu' ăsta, dar să aștept nițel că sună la cen­trală. Plin de sper­anță am aștep­tat vreo zece minute, timp în care tăn­tița vor­bea cu cineva și dădea apro­ba­tor din cap, ca și cum s‑ar fi lumi­nat la minte. După care a închis și mi‑a zis: nu se poate acuma, că nu pot colegii să mod­i­fice în baza de date, numa' ăia de la UTI pot să mod­i­fice și la UTI nu răspunde nimeni; dacă vreți să reveniți dvs. mai târziu…

Am vrut să protestez, dar tăn­tița aia avea un aer foarte smerit și nea­ju­torat, așa că am iertat‑o de pred­ica sev­eră a con­suma­toru­lui nesat­is­fă­cut. Mi-am amintit că dom­nul Umbrărescu — patronul de la UTI — dă cu sub­sem­natul pe la DNA și poate că anga­jații de la suport baze de date or fi nițel con­fuzați, întrebându-se dacă mai tre­buie să stea într‑o firmă bân­tu­ită de justiția română. Dar după două zile mi-am zis că poate lucrurile s‑au schim­bat și am încer­cat din nou.

De data asta era altă tăn­tiță. Mult mai vioaie și dili­gentă, dar la fel de depen­dentă de ăia de la cen­trală. A sunat, a vor­bit zece minute cu ei dând din cap apro­ba­tor și apoi mi‑a zis: nu se poate acuma, că nu pot colegii să mod­i­fice în baza de date, numa' ăia de la UTI pot să mod­i­fice și la UTI nu răspunde nimeni; dacă vreți să reveniți dvs. mai târziu…

M‑am resem­nat. Ajuns la ser­vici, m‑am gân­dit să încerc o nouă abor­dare. Am sunat la RATB la relații cu pub­licul. După mai multe insis­tențe mi‑a răspuns cineva. Am expus prob­lema și am obținut ime­diat empa­tia per­soanei respec­tive: da' aveți aceeași prob­lemă cu altcineva, toc­mai am vor­bit cu o colegă de la un cen­tru de vân­zare, în baza de date tre­buie mod­i­fi­cat ceva ca să vă apară pe onlain. În mod stra­niu, în timp ce-mi explica asta, eu dădeam din cap apro­ba­tor, exact ca tăn­tițele de la chioșc. E ceva hip­notic în dis­cur­sul ăstora de la relații cu pub­licul, bag seamă.

Per­soana cu supor­tul a con­tin­uat: — Dar pot să vă spun ceva, sin­cer și neo­fi­cial? Sur­prins de ape­tența subită pen­tru destăinuiri, am con­simțit pe dată la con­fe­siunea ofer­ită: sigur că da! — Știți, de fapt noi avem sus­pendat con­trac­tul de suport cu UTI, da' n‑avem voie să spunem la clienți, trebe să vă zicem să reveniți, da' ade­vărul e că nu știm când se va rezolva cu con­tractu'… — Aha! am zis eu pe deplin lămu­rit că tre­buie să-mi iau gân­dul de la reîncăr­carea online. — Io am să încerc niște chestii, n‑are rost să vă explic, că‑s chestii tehnice de-ale noas­tre, de IT, să vedem dacă se rezolvă prob­lema, da' nu vă garan­tez. — Bine, mulțumesc.

A doua zi, dintr‑o curi­oz­i­tate stu­pidă, intru din nou pe reîncăr­carea online. Abona­men­tul de expres apărea mirac­u­los în listă. Ia te uită — mi-am zis — chesti­ile tehnice de IT au mers. Atâta doar că butonul de reîncăr­care lipsea, în locu­lui lui scria negru pe alb "indisponi­bil". Rubrica de între­bări frecvente m‑a lămu­rit. Toată tevatura de până atunci se putea lămuri dintr‑o sin­gură propoz­iție: RATB nu oferă deo­cam­dată facil­i­tatea de reîncăr­care online pen­tru lini­ile expres.

Viața e greu.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. alina

    lol doar aia de UTI pot!?:))))

    • Bau Bau

      Daca ei au "cas­ti­gat" super proiec­tul… nu e nor­mal ca doar ei sa poata?

  2. ioan_v

    ce‑i aia expres? Stai la geam?


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu