Vă in­vit să ve­deți acest foarte bun do­cu­men­tar des­pre mu­sul­ma­nii din Ro­mâ­nia, un scurt film care lă­mu­rește (cel pu­tin pen­tru mine) mult mai multe lu­cruri des­pre isla­mis­mul de la noi de­cât toate ar­ti­co­lele și ști­rile pe care le-am ci­tit până acum. Mie mi se pare că este o in­cur­siune atât de obiec­tivă pe cât poate fi un re­por­taj într‑o lume des­pre care știm foarte pu­țin, dar față de care avem pă­reri foarte pu­ter­nice.

Am re­mar­cat trei as­pecte im­por­tante:

Unu. Există o se­gre­gare evi­dentă din­tre isla­mul tur­cesc și cel arab. Lipsa lor de co­e­ziune îi face mai slabi și le slă­bește re­pre­zen­ta­ti­vi­ta­tea. Pro­iec­tul mos­cheii de lângă Piața Pre­sei nu are sus­ți­ne­rea ne­ce­sară din par­tea co­mu­ni­tă­ții mu­sul­mane pen­tru a pu­tea fi pro­mo­vat cu suc­ces. În schimb mu­sul­ma­nii arabi își con­stru­iesc o mos­chee a lor în Vo­lun­tari — fix în fi­e­ful doam­nei Fi­rea, cea de țară-iu­bi­toare, prea-creș­tină și mult-ev­la­vi­oasă — unde dom­nul Pan­dele le‑a fă­cut loc pe te­re­nul co­mu­nei. Văd că ni­meni nu se in­dig­nează din mo­ti­vul ăsta, ni­meni nu taie porci pe te­re­nul ăla, deși — dacă ar fi să ne în­gri­jo­reze ceva — nu isla­mis­mul turc a ge­ne­rat ex­tre­mism, ci exact cel arab.

Doi. An­tii­sla­mis­mul ra­di­cal este re­pre­zen­tat de niște per­so­naje cel pu­țin du­bi­oase. Ma­ni­fes­ta­ția aceea a Noii Drepte este re­la­tiv pe­ni­bilă, o adu­nă­tură pes­triță de huli­gani de sta­dion (ur­mă­riți-le mo­dul de scan­dare și com­por­ta­men­tul spe­ci­fic), de agi­ta­tori nar­ci­siști (ti­pul cu mi­cro­fo­nul și cu dis­cur­sul ti­pă­rit în mână), de bă­trâni dez­o­rien­tați și ra­di­ca­li­zați din cine știe ce mo­tive. Mai ales ăș­tia din urmă sunt ab­so­lut de­plo­ra­bili, dacă îi ur­mă­riți cu aten­ție în sec­ven­țele fil­mate veți ob­serva că nici nu prea sunt atenți la dis­cur­sul agi­ta­to­ru­lui, ci aș­teaptă cu ne­răb­dare re­pri­zele de hui­du­ieli și scan­dări. Acolo unde creș­ti­nii și mu­sul­ma­nii tră­iesc îm­pre­ună nu există nici pe de­parte ase­me­nea re­pul­sii re­ci­proce. Iar faza cu anti-isla­mis­tul care are ta­tuat pe ceafă un cu­vânt arab este de­li­cioasă.

Trei. Dacă pui îm­pre­ună două co­mu­ni­tăți cu re­li­gii di­fe­rite și le lași de­parte de in­flu­en­țele so­cio-po­li­tice — așa cum se în­tâm­plă în Do­bro­mir, unde mu­sul­ma­nii sunt peste 80% din po­pu­la­ție — prac­ti­cile re­li­gi­oase se es­to­m­pează, se ames­tecă și se corcesc sub in­flu­ența re­ci­procă a oa­me­ni­lor. Creș­tini și mu­sul­mani tră­iesc îm­pre­ună, au fa­mi­lii mi­xte, cu re­li­gii mi­xte, mu­sul­ma­nii mă­nâncă porc și beau al­cool, creș­ti­nii țin săr­bă­tori mu­sul­mane. Pen­tru că de fapt nu există de­cât un sin­gur Dum­ne­zeu, iar re­li­gi­ile nu fac de­cât să‑i dea nume di­fe­rite, să ne se­pare și să ne dez­bine. Lă­sați li­beri, ne­în­doc­tri­nați, oa­me­nii în­țe­leg sin­guri asta și de­vin trep­tat o sin­gură co­mu­ni­tate.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.