De la în­ce­put aș vrea să sta­bi­lim câ­teva lu­cruri: nu sunt bă­sist, deci n‑am să-ți su­flu în pânze în cele ce ur­mează. În egală mă­sură nu sunt nici pon­tist, căci ad­ver­sa­rul tău tra­di­țio­nal mi‑e încă și mai an­ti­pa­tic, din multe mo­tive. Ba chiar aș zice că, dacă sin­gu­rele op­țiuni ați fi tu și Vi­o­rel, te-aș alege fără ezi­tare. Nu pen­tru cât de bun ești tu, ci pen­tru cât de dez­as­truos mi se pare el. Nu te um­fla în pene din mo­ti­vul ăsta. Eu sper să nu mai fiu nici­o­dată si­lit să aleg în­tre per­soane ca tine și el.

Ai fost zece ani pre­șe­dinte. Nu e pu­țin lu­cru, cred că-ți dai seama. O să spui că ai fă­cut lu­cruri bune în anii ăș­tia. Așa e. Is­to­ria le va con­semna în drep­tul tău, chiar dacă în ca­zul unora nu e lim­pede cât de mare îți este me­ri­tul. Am in­trat în Uniu­nea Eu­ro­peană. Am fă­cut de­no­mi­na­rea și-am scă­pat de ru­și­nea aia de curs va­lu­tar de țară afri­cană sub­dezvol­tată. Am con­dam­nat ofi­cial co­mu­nis­mul. Am în­ce­put lupta îm­po­triva co­rup­ției. Și toate as­tea sunt pași mari pen­tru ro­mâni. Au ve­nit târ­ziu, dar mai bine de­cât nici­o­dată. Într-un fel sau al­tul ai pus și tu umă­rul ca as­tea să se în­tâm­ple. Iar pen­tru ele îți mul­țu­mesc.

Pe lângă cele bune, ai fă­cut și multe rele. Le-am apre­ciat pe pri­mele, le-am re­gre­tat pe cele din urmă. Dar la fi­nele zi­lei știi ce mă de­ran­jează cel mai tare? Că ero­rile pe care le-ai fă­cut ți­neau mai ales de tine, erau din ca­te­go­ria ace­lora pe care ar fi fost în pu­te­rea ta să le eviți. De pildă bă­u­tura — nu te‑a for­țat ni­meni să te afi­șezi prin câr­ci­umi dim­pre­ună cu tot fe­lul de du­bi­oși pre­cum Be­cali sau re­gii as­fal­tu­lui. Sau po­ves­tea cu Elena Udrea — pu­teai să păs­trezi o dis­tanță mai igie­nică față de o blondă se­xoasă de vreme ce știai cum se vor in­ter­preta ges­tu­rile tale. Sau fe­lul în care ai anun­țat scă­de­rea sa­la­ri­i­lor bu­ge­ta­ri­lor — nu te‑a obli­gat ni­meni să rân­jești de parcă erai sa­tis­fă­cut de de­ci­zia asta. Sau fap­tul că ai încurajat‑o pe fiica ta să can­di­deze la eu­ro­par­la­men­tare — ne pu­teai scuti de ru­și­nea pre­zen­ței unei per­soane com­plet ne­re­pre­zen­ta­tive și ne­pre­gă­tite po­li­tic în fața în­tre­gii Eu­rope. Sau lim­ba­jul tău bă­dă­ră­nesc și hoho­te­lile de­pla­sate de la în­tâl­ni­rile cu presa. Sau fe­lul în care ai ca­ta­lo­gat o per­soană drept ți­gancă îm­pu­țită — poate că, con­tex­tual vor­bind, aveai drep­tul de a te enerva pe ea, dar nu așa se ex­primă cel care are me­ni­rea de a re­pre­zenta Ro­mâ­nia.

După cum vezi gre­șe­lile tale cele mai con­dam­nate de ro­mâni nu vin din re­ac­ții in­a­dec­vate la com­pli­cate con­texte po­li­tice — deși ai co­mis și din as­tea, vezi com­pro­mi­sul cu Vo­i­cu­lescu — căci lu­mea le‑a în­țe­les pe alea, nici din con­junc­turi in­ter­națio­nale că­rora nu le-ai fă­cut față. Vin din lipsa ta de ca­rac­ter și edu­ca­ție și, chiar dacă aveai mi­nu­suri la ca­pi­to­lele as­tea, ai fi pu­tut mă­car face efor­tul de a le masca, de a ni le as­cunde. Ai pre­fe­rat însă să ni le în­deși pe gât, să ne for­țezi să te pla­cem așa cum ești, ne­cio­plit și va­ni­tos. N‑am avut în­co­tro, pen­tru că is­to­ria ne‑a pus în ce­lă­lalt tal­ger niște dez­as­tre și mai mari, pre­cum Năs­tase, Ge­o­ană sau Ponta. Te-am ales, dar nu te-am plă­cut.

Ce‑a fost, a fost. Tim­pul a tre­cut și tre­ce­rea sa, se știe, es­to­m­pează amin­ti­rile rele și le păs­trează mai ales pe cele bune. Pen­tru bi­nele său psi­hic ome­ni­rea este se­lec­tiv am­ne­zică atunci când își con­sem­nează is­to­ria. Tot ce tre­buie tu să faci acum este să taci și să lași tim­pul să lu­creze pen­tru tine. Însă ca­rac­te­rul tău te tră­dează încă o dată.

Te văd co­men­tând tot mai des ceea ce face noul pre­șe­dinte. Să știi că toți sun­tem con­ști­enți de ma­rile di­fe­rențe din­tre tine și el, nu tre­buie să fii un ex­pert ca să pri­cepi di­fe­rența enormă de edu­ca­ție și com­por­ta­ment în­tre voi doi. Nu tre­buie să sub­li­ni­ezi me­reu că tu n‑ai fi fă­cut una sau alta. Toți știm asta. Dar când vine vorba des­pre ches­tiuni de po­li­tică asu­pra că­rora si­gur știi mai bine de­cât ori­cine care sunt con­tex­tele di­plo­ma­tice în care pre­șe­din­tele Ro­mâ­niei poate opera, e ne­cin­stit să spui că tu ai fă­cut alt­fel.

Ai afir­mat de pildă că în pro­blema re­fu­gi­a­ți­lor tu n‑ai fi ac­cep­tat cote. Să-ți rea­min­tesc că toată forța ul­ti­mu­lui tău man­dat ve­nea din sus­ți­ne­rea sur­prin­ză­tor de una­nimă a ce­lor­lalți li­deri din UE și că fără ea ai fi pier­dut multe bă­tă­lii po­li­tice? Ai fi ris­cat această sus­ți­nere pen­tru tine, pen­tru Ro­mâ­nia și lupta an­ti­co­rup­ție doar ca să nu fii de acord cu câ­teva sute de re­fu­gi­ați? Vrei să te cred? Sper că vei în­țe­lege când îți spun că-mi e im­po­si­bil. Dar nu e doar asta. În mai fi­e­care zi gă­sești câte un co­men­ta­riu acid care e me­nit să rea­min­tească de tine și de fe­lul tău de a face lu­cru­rile. Vrei mu­sai să te men­ții în me­mo­ria noas­tră.

Dragă Tra­ian, vrei să fii me­mo­ra­bil? Am să-ți dau o idee des­pre ce ai pu­tea face ca să de­mon­strezi că ești un ade­vă­rat li­der: fii spri­ji­ni­to­rul lui Iohan­nis. Dar lasă‑l să facă lu­cru­rile cum crede el, nu‑i re­proșa că nu gân­dește și nu ac­țio­nează ca tine. Re­flec­tează la me­to­dele lui și în­vață ce e de în­vă­țat. Nu te în­treb dacă un gu­vern teh­no­crat e bun sau nu — si­gur avem opi­nii di­fe­rite aici — dar ai fi re­u­șit să treci un gu­vern teh­no­crat prin vo­tul par­la­men­tu­lui cu ușu­rința cu care a făcut‑o Iohan­nis? Știi bine că nu. Pen­tru că în loc de di­plo­ma­ție și ra­țiune tu ai fi ales im­per­ti­nența și forța, nu pen­tru că ți-ar lipsi in­te­li­gența, ci pen­tru că te crezi mai bun de­cât ești în re­a­li­tate. Și când afi­șezi asta lu­mea tinde să uite că sco­pul în sine era unul bun.

Și re­petă în fi­e­care zi până când vei în­țe­lege: tot ceea ce ai fă­cut bun a fost doar un în­ce­put. Care n‑are nici o va­loare dacă nu e con­ti­nuat și dus până la ca­păt. Pa­ra­do­xal, dacă vrei ca glo­ria ta să cre­ască și is­to­ria să te nu­mere în­tre cei buni, tre­buie ca Iohan­nis să fie mai bun de­cât ai fost tu. Tu poți să‑l cri­tici și să‑i șu­bre­zești ima­gi­nea, dar în egală mă­sură te vei anula și pe tine în­suți. Sau poți să-ți lași la o parte or­go­liul pen­tru prima oară în viața ta și să ajuți cu mo­des­tie și bu­nă­vo­ință la con­ti­nu­a­rea lu­cru­ri­lor bune.

Și, ori­cât de greu de cre­zut ți se va pă­rea, pen­tru tine — dragă Tra­ian — așa se de­fi­nește de aici îna­inte pa­tri­o­tis­mul.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu