Dragă Traian

De la început aș vrea să sta­bilim câteva lucruri: nu sunt băsist, deci n‑am să-ți suflu în pânze în cele ce urmează. În egală măsură nu sunt nici pon­tist, căci adver­sarul tău tradițional mi‑e încă și mai antipatic, din multe motive. Ba chiar aș zice că, dacă sin­gurele opți­uni ați fi tu și Viorel, te-aș alege fără ezitare. Nu pen­tru cât de bun ești tu, ci pen­tru cât de deza­s­truos mi se pare el. Nu te umfla în pene din motivul ăsta. Eu sper să nu mai fiu nicio­dată silit să aleg între per­soane ca tine și el.

Ai fost zece ani președ­inte. Nu e puțin lucru, cred că-ți dai seama. O să spui că ai făcut lucruri bune în anii ăștia. Așa e. Isto­ria le va con­semna în drep­tul tău, chiar dacă în cazul unora nu e limpede cât de mare îți este mer­itul. Am intrat în Uni­unea Euro­peană. Am făcut denom­inarea și-am scă­pat de rușinea aia de curs val­u­tar de țară africană sub­dez­voltată. Am con­damnat ofi­cial comu­nis­mul. Am început lupta împotriva corupției. Și toate astea sunt pași mari pen­tru români. Au venit târziu, dar mai bine decât nicio­dată. Într-un fel sau altul ai pus și tu umărul ca astea să se întâm­ple. Iar pen­tru ele îți mulțumesc.

Pe lângă cele bune, ai făcut și multe rele. Le-am apre­ciat pe primele, le-am regre­tat pe cele din urmă. Dar la finele zilei știi ce mă der­an­jează cel mai tare? Că ero­r­ile pe care le-ai făcut țineau mai ales de tine, erau din cat­e­go­ria acelora pe care ar fi fost în put­erea ta să le eviți. De pildă bău­tura — nu te‑a forțat nimeni să te afișezi prin câr­ci­umi dim­pre­ună cu tot felul de dubioși pre­cum Becali sau regii asfal­tu­lui. Sau povestea cu Elena Udrea — puteai să păstrezi o dis­tanță mai igien­ică față de o blondă sexoasă de vreme ce știai cum se vor inter­preta ges­turile tale. Sau felul în care ai anunțat scăderea salari­ilor buge­tar­ilor — nu te‑a obligat nimeni să rân­jești de parcă erai sat­is­fă­cut de decizia asta. Sau fap­tul că ai încurajat‑o pe fiica ta să can­dideze la europar­la­mentare — ne puteai scuti de rușinea prezenței unei per­soane com­plet nereprezen­ta­tive și nepregătite politic în fața întregii Europe. Sau lim­ba­jul tău bădără­nesc și hohotelile deplasate de la întâl­nir­ile cu presa. Sau felul în care ai cat­a­lo­gat o per­soană drept țigancă împuțită — poate că, con­tex­tual vorbind, aveai drep­tul de a te enerva pe ea, dar nu așa se exprimă cel care are menirea de a reprezenta Româ­nia.

După cum vezi greșelile tale cele mai con­damnate de români nu vin din reacții inadec­vate la com­pli­cate con­texte politice — deși ai comis și din astea, vezi com­pro­misul cu Voiculescu — căci lumea le‑a înțe­les pe alea, nici din con­junc­turi inter­naționale cărora nu le-ai făcut față. Vin din lipsa ta de car­ac­ter și edu­cație și, chiar dacă aveai minusuri la capi­tolele astea, ai fi putut măcar face efor­tul de a le masca, de a ni le ascunde. Ai preferat însă să ni le îndeși pe gât, să ne forțezi să te placem așa cum ești, necio­plit și van­i­tos. N‑am avut încotro, pen­tru că isto­ria ne‑a pus în celălalt tal­ger niște deza­s­tre și mai mari, pre­cum Năs­tase, Geoană sau Ponta. Te-am ales, dar nu te-am plă­cut.

Ce‑a fost, a fost. Tim­pul a tre­cut și tre­cerea sa, se știe, estom­pează amintir­ile rele și le păstrează mai ales pe cele bune. Pen­tru binele său psi­hic omenirea este selec­tiv amnez­ică atunci când își con­sem­nează isto­ria. Tot ce tre­buie tu să faci acum este să taci și să lași tim­pul să lucreze pen­tru tine. Însă car­ac­terul tău te trădează încă o dată.

Te văd comen­tând tot mai des ceea ce face noul președ­inte. Să știi că toți sun­tem conș­tienți de mar­ile difer­ențe din­tre tine și el, nu tre­buie să fii un expert ca să pri­cepi difer­ența enormă de edu­cație și com­por­ta­ment între voi doi. Nu tre­buie să sub­lin­iezi mereu că tu n‑ai fi făcut una sau alta. Toți știm asta. Dar când vine vorba despre chestiuni de politică asupra cărora sigur știi mai bine decât oricine care sunt con­tex­tele diplo­mat­ice în care președ­in­tele României poate opera, e necin­stit să spui că tu ai făcut alt­fel.

Ai afir­mat de pildă că în prob­lema refu­giaților tu n‑ai fi accep­tat cote. Să-ți ream­intesc că toată forța ultim­u­lui tău man­dat venea din susținerea sur­prinză­tor de unan­imă a celor­lalți lid­eri din UE și că fără ea ai fi pier­dut multe bătălii politice? Ai fi riscat această susținere pen­tru tine, pen­tru Româ­nia și lupta anti­corupție doar ca să nu fii de acord cu câteva sute de refu­giați? Vrei să te cred? Sper că vei înțelege când îți spun că-mi e imposi­bil. Dar nu e doar asta. În mai fiecare zi găsești câte un comen­tariu acid care e menit să ream­intească de tine și de felul tău de a face lucrurile. Vrei musai să te menții în memo­ria noas­tră.

Dragă Tra­ian, vrei să fii mem­o­ra­bil? Am să-ți dau o idee despre ce ai putea face ca să demon­strezi că ești un ade­vărat lider: fii spri­jin­i­torul lui Iohan­nis. Dar lasă‑l să facă lucrurile cum crede el, nu‑i reproșa că nu gân­dește și nu acționează ca tine. Reflectează la metodele lui și învață ce e de învățat. Nu te întreb dacă un guvern tehno­crat e bun sau nu — sigur avem opinii diferite aici — dar ai fi reușit să treci un guvern tehno­crat prin votul par­la­men­tu­lui cu ușur­ința cu care a făcut‑o Iohan­nis? Știi bine că nu. Pen­tru că în loc de diplo­mație și rați­une tu ai fi ales imper­ti­nența și forța, nu pen­tru că ți-ar lipsi inteligența, ci pen­tru că te crezi mai bun decât ești în real­i­tate. Și când afișezi asta lumea tinde să uite că scopul în sine era unul bun.

Și repetă în fiecare zi până când vei înțelege: tot ceea ce ai făcut bun a fost doar un început. Care n‑are nici o val­oare dacă nu e con­tin­uat și dus până la capăt. Para­doxal, dacă vrei ca glo­ria ta să crească și isto­ria să te numere între cei buni, tre­buie ca Iohan­nis să fie mai bun decât ai fost tu. Tu poți să‑l crit­ici și să‑i șubrezești imag­inea, dar în egală măsură te vei anula și pe tine însuți. Sau poți să-ți lași la o parte orgoliul pen­tru prima oară în viața ta și să ajuți cu mod­estie și bunăvoință la con­tin­uarea lucrurilor bune.

Și, oricât de greu de crezut ți se va părea, pen­tru tine — dragă Tra­ian — așa se definește de aici înainte patri­o­tismul.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu