Pen­tru că sun­tem și noi prinși de cu­ren­tul ăsta bio-eco, Car­men și cu mine ne-am apu­cat să ne fa­bri­căm pro­priul să­pun. Ne­fi­ind cine știe ce in­gi­ne­rie ne-am în­cu­me­tat să ur­măm niște re­țete gă­site pe net, după ce ne-am apro­vi­zio­nat cu ma­te­ri­ile prime ne­ce­sare: o su­me­de­nie de ule­iuri, care mai de care mai fi­ro­scoase și mai pri­cop­site. Cum nu mă prea pri­cep la de­ta­lii din as­tea, am mers pe mâna lui Car­men care m‑a dăs­că­lit în ma­ga­zi­nul Pla­far la ce e bun ule­iul de pă­tla­gină, ăla de do­v­leac, cel de in și un­tul de co­cos. Mă simt mult mai in­te­li­gent acum.

Acasă, pre­pa­ra­rea a mers strună. Doar fi­na­lul pro­ce­su­lui de fa­bri­ca­ție a fost mai nașpa, pen­tru că tre­buie ames­te­cată te­me­i­nic so­lu­ția de sodă cu ule­iul, adică vreo cin­ș’pe mi­nute de în­vâr­tit cu mi­xe­rul elec­tric prin oală. Și cum pre­pa­ra­rea s‑a do­ve­dit mai pro­zaică de­cât ne-am aș­tep­tat, Car­men s‑a gân­dit că poate un pic de cre­a­ti­vi­tate n‑ar strica. Așa că a su­ge­rat să adă­u­găm niște ca­cao în com­po­zi­ție, ca să dăm o cu­loare fru­moasă să­pu­nu­lui. Zis și fă­cut, o ju­mă­tate de cu­tie de pul­bere ca­fe­nie a ate­ri­zat în com­po­zi­ția să­pu­nu­lui nos­tru bio-eco-ve­gano-hip­s­te­rist.

După pa­tru luni de sa­po­ni­fi­care cu­min­țică în niște cu­tii anume pre­gă­tite pen­tru asta, am avut plă­ce­rea de a con­stata că să­pu­nul nos­tru s‑a în­tă­rit în mod co­res­pun­ză­tor și e pre­gă­tit să ne spele de toate pă­ca­tele zil­nice. O sin­gură mică pro­blemă a apă­rut în faza de uti­li­zare: când te să­pu­neai, mai în­tâi do­bân­deai o cu­loare ma­ro­nie de la can­ti­ta­tea de­loc ne­gli­ja­bilă de ca­cao, ceea ce pu­tea să-ți dea o oa­re­care stare de în­gri­jo­rare, care însă se ri­si­pea la clătire. In­con­ve­nien­tul era, așa­dar, mi­nim.

Într‑o bună zi, când mi s‑a ter­mi­nat ge­lul de duș pe care îl pur­tam în ruc­sa­cul de mers la sală, mi-am zis că poate ar tre­bui să re­nunț la cos­me­ti­cele chi­mice și să îm­bră­ți­șez cu­ren­tul na­tu­rist până la ca­păt. Cum aș fi pu­tut uti­liza la sală să­pu­nul eco­lo­gic de pro­duc­ție pro­prie? In­ven­tiv cum sunt, am avut în­dată o idee: am tă­iat niște să­pun fa­bri­cat în casă în bu­căți mici, le-am bă­gat într-un re­ci­pient de șam­pon și le-am ames­te­cat cu pu­țină apă. Aveam cel mai eco-bio gel de duș cu pu­tință. Și-am ple­cat la sală.

După ce am aler­gat, am pe­da­lat și naiba știe ce-oi mai fi fă­cut eu pe-acolo, a ve­nit mo­men­tul du­șu­lui, drept pen­tru care m‑am în­fi­in­țat într‑o ca­bină dim­pre­ună cu mi­nu­na­tele mele pro­duse na­tu­riste. În fața ca­bi­nei unde mă aflam se oprește un tip și în­cepe să se șteargă cu pro­so­pul. Omul nu se uita la ne­a­pă­rat la mine, dar știți cum e în du­șu­rile co­mune, nici nu te uiți în pământ tot tim­pul, mai treci cu pri­vi­rea și peste cei din jur. Și‑l văd pe ga­giu că se uită spre mine și rămâne așa, cum să zic, pros­tit, cu pri­vi­rea fi­xată pe pi­cioa­rele mele. Ce‑o fi vă­zut ăsta? Mă uit și eu în jos. Eram la mo­men­tul când ajun­se­sem la acea parte a cor­pu­lui pe care e mai greu să o vadă soa­rele, dacă în­țe­le­geți la ce mă re­fer. O spumă ma­ro­nie se scur­gea în pre­lungi și­roaie pe pi­cioa­rele mele. Din­tre noi doi, doar eu știam că e ca­cao.

PS Am avut pre­zența de spi­rit să îmi torn niște pro­dus na­tu­rist pe corp și să‑i de­mon­strez că e de la să­pun, nu de la mine. Omul a fost vi­zi­bil ușu­rat când a în­țe­les că s‑a în­șe­lat. Să­racu’, ce spaimă o fi tras! Da’ și-acum mă gân­desc cum ar fi fost să rămână cu im­pre­sia ini­țială și să tre­bu­iască să ne tot în­tâl­nim pe la sală. 😀


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Bogdan

    Daca tot te‑a prins cu­ren­tul ve­gan ga­sesti in ma­ga­zi­nele DM (dm-drogeriemarkt.ro) ceva cos­me­tice eco, la pre­turi ac­cep­ta­bile. Si­gur au si in cu­lori ne­u­tre :))

  2. Anonymous

    So­rine, te-ai tac­nit?

    • Sorin Sfirlogea

      Unii zic că da, al­ții zic că nu… pă­re­rile sunt îm­păr­țite. 🙂

      • Anonymous

        Eu stiu si­gur ca nu. Te cu­nosc mai bine de­cat te cu­nosti tu. Era o gluma. Si­gur ca ti-ai dat seama. Si, to­tusi, lasa-le dra­cu­lui de re­tete sti­in­ti­fi­co­fan­tas­tice (in­ten­tio­nat un sin­gur cu­vant). Si lasa dra­cu­lui ciu­da­te­ni­ile fe­me­iesti. Si nu te mai du la sala. Tu esti pen­tru vi­ata ade­va­rata. Nu pen­tru sala!


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.