Pentru că suntem și noi prinși de curentul ăsta bio-eco, Carmen și cu mine ne-am apucat să ne fabricăm propriul săpun. Nefiind cine știe ce inginerie ne-am încumetat să urmăm niște rețete găsite pe net, după ce ne-am aprovizionat cu materiile prime necesare: o sumedenie de uleiuri, care mai de care mai firoscoase și mai pricopsite. Cum nu mă prea pricep la detalii din astea, am mers pe mâna lui Carmen care m‑a dăscălit în magazinul Plafar la ce e bun uleiul de pătlagină, ăla de dovleac, cel de in și untul de cocos. Mă simt mult mai inteligent acum.
Acasă, prepararea a mers strună. Doar finalul procesului de fabricație a fost mai nașpa, pentru că trebuie amestecată temeinic soluția de sodă cu uleiul, adică vreo cinș’pe minute de învârtit cu mixerul electric prin oală. Și cum prepararea s‑a dovedit mai prozaică decât ne-am așteptat, Carmen s‑a gândit că poate un pic de creativitate n‑ar strica. Așa că a sugerat să adăugăm niște cacao în compoziție, ca să dăm o culoare frumoasă săpunului. Zis și făcut, o jumătate de cutie de pulbere cafenie a aterizat în compoziția săpunului nostru bio-eco-vegano-hipsterist.
După patru luni de saponificare cumințică în niște cutii anume pregătite pentru asta, am avut plăcerea de a constata că săpunul nostru s‑a întărit în mod corespunzător și e pregătit să ne spele de toate păcatele zilnice. O singură mică problemă a apărut în faza de utilizare: când te săpuneai, mai întâi dobândeai o culoare maronie de la cantitatea deloc neglijabilă de cacao, ceea ce putea să-ți dea o oarecare stare de îngrijorare, care însă se risipea la clătire. Inconvenientul era, așadar, minim.
Într‑o bună zi, când mi s‑a terminat gelul de duș pe care îl purtam în rucsacul de mers la sală, mi-am zis că poate ar trebui să renunț la cosmeticele chimice și să îmbrățișez curentul naturist până la capăt. Cum aș fi putut utiliza la sală săpunul ecologic de producție proprie? Inventiv cum sunt, am avut îndată o idee: am tăiat niște săpun fabricat în casă în bucăți mici, le-am băgat într-un recipient de șampon și le-am amestecat cu puțină apă. Aveam cel mai eco-bio gel de duș cu putință. Și-am plecat la sală.
După ce am alergat, am pedalat și naiba știe ce-oi mai fi făcut eu pe-acolo, a venit momentul dușului, drept pentru care m‑am înființat într‑o cabină dimpreună cu minunatele mele produse naturiste. În fața cabinei unde mă aflam se oprește un tip și începe să se șteargă cu prosopul. Omul nu se uita la neapărat la mine, dar știți cum e în dușurile comune, nici nu te uiți în pământ tot timpul, mai treci cu privirea și peste cei din jur. Și‑l văd pe gagiu că se uită spre mine și rămâne așa, cum să zic, prostit, cu privirea fixată pe picioarele mele. Ce‑o fi văzut ăsta? Mă uit și eu în jos. Eram la momentul când ajunsesem la acea parte a corpului pe care e mai greu să o vadă soarele, dacă înțelegeți la ce mă refer. O spumă maronie se scurgea în prelungi șiroaie pe picioarele mele. Dintre noi doi, doar eu știam că e cacao.
PS Am avut prezența de spirit să îmi torn niște produs naturist pe corp și să‑i demonstrez că e de la săpun, nu de la mine. Omul a fost vizibil ușurat când a înțeles că s‑a înșelat. Săracu’, ce spaimă o fi tras! Da’ și-acum mă gândesc cum ar fi fost să rămână cu impresia inițială și să trebuiască să ne tot întâlnim pe la sală. 😀
11:12
Daca tot te‑a prins curentul vegan gasesti in magazinele DM (dm-drogeriemarkt.ro) ceva cosmetice eco, la preturi acceptabile. Sigur au si in culori neutre :))
7:01
Lăsați că și cu cacao e ok. 🙂
4:12
Sorine, te-ai tacnit?
10:12
Unii zic că da, alții zic că nu… părerile sunt împărțite. 🙂
11:12
Eu stiu sigur ca nu. Te cunosc mai bine decat te cunosti tu. Era o gluma. Sigur ca ti-ai dat seama. Si, totusi, lasa-le dracului de retete stiintificofantastice (intentionat un singur cuvant). Si lasa dracului ciudateniile femeiesti. Si nu te mai du la sala. Tu esti pentru viata adevarata. Nu pentru sala!