Dan Puric este un individ toxic. Nu din cauza apartenenței sale la așa numita listă a lui Dughin, ideologul rus al Kremlinului putinian. Mă îndoiesc sincer că e vreun conspirator de stânga, a cărui preocupare este aceea de a susține interesele unei puteri străine, chiar dacă ideile sale se suprapun suspect cu cele ale propagandei ruse. Și mă îndoiesc nu pentru că îi atribui virtutea iubirii de țară, ci pentru că îl bănuiesc de păcatul iubirii de sine. Dan Puric e prea preocupat de sine însuși și de piedestalul pe care se așează cu fiecare frază rostită, în timp ce joacă cu pricepere rolul ortodoxului modest și iubitor de patrie. Dan Puric își scrijelește în fiecare zi numele în stratul gros de naționalism ignorant și intolerant al românilor și de aceea nu are timp de conspirații internaționale.
Ca orice artist talentat, iar el a dovedit că e unul dintre ei, Dan Puric are o doză de nebunie. Iar nebunia nu se manifestă întotdeauna printr‑o agitație aparentă, printr-un neastâmpăr excesiv care s‑o trădeze. Uneori nebunia se exteriorizează prin gând și cuvânt. Dan Puric are nebunia cuvintelor. Se lasă purtat de un soi de beție a exprimării, de o logoree ortodoxo-patriotardă de care pare că el însuși s‑a îndrăgostit până într-acolo încât nu se poate abține să nu o reverse peste oricine îl întreabă de vorbă. Că e nebunie o dovedește chiar el: în exprimările sale nu găsești niciodată îndoiala de sine, dubiul legitim al propriei erori de raționament. Citările sale sunt dovada lecturii aproximative, netemeinice, menite doar să dea o semidoctă greutate afirmațiilor pe care le face. Dan Puric nu are obișnuința de a spune poate, probabil sau cred că. Adevărul lui e cel mai adevărat.
Dan Puric e un individ toxic. Toxicitatea sa vine din priza teribilă pe care o are la public. Românii au un nesaț patologic pentru personajele precum Funar, Vadim Tudor sau Dan Puric, virtuoși maeștri ai manipulării prin cuvânt, falși profeți ai unui viitor imaginat doar de ei, infatuați demagogi convinși că adevărurile lor “luminează” masele, “clădesc” națiunea. În realitate lucrurile stau exact pe dos. Pentru că nu ne admitem slăbiciunile, ci le găsim justificări pseudo-ortodoxe, pentru că nu ne acceptăm defectele, ci ne căutăm scuze în cauze istorice și în vrăjmășia străinilor, nu putem să creștem ca popor. Neînțelegând unde am greșit, continuăm să greșim, ajutați de personaje precum Dan Puric care ne șoptesc la ureche că suntem minunați, că suntem speciali și că toți ceilalți ne vor răul tocmai pentru că suntem deosebiți. Și noi credem. Iar ca răsplată îl urcăm pe Puric pe piedestalul admirației noastre colective, transformându‑i semidoctismul în înțelepciune virtuoasă.
Uneori mă întreb dacă nu cumva asta e spaima cea mai mare a lui Dan Puric: că destinul îi va fi mai mic decât numele. Și, pentru că vorbește atât de des de creștinismul ortodox al românilor, poate ar trebui să mediteze mai cu aplecare asupra înțelesului mărturisirii creștine și să ne explice întâi de toate cum se împacă teoriile sale despre sufletul românesc cu statutul său de colaborator al securității comuniste.
Potrivit adeverinţei emise de CNSAS în 2012, Dan Puric a fost recrutat de Securitate în martie 1976, pe vremea când avea doar 17 ani “în scopul supravegherii informative a elevilor din cadrul Liceului de arte plastice N.Tonitza” adică să-și toarne colegii de liceu. Puric a semnat angajamentul şi a primit numele de cod “Cristian”.
„Pentru realizarea supravegherii informative în rândul elevilor din anul II la Liceul de arte plastice N.Tonitza au fost luaţi în studiu mai mulţi elevi pentru care şi numirul Puric Dan. Recrutarea va fi efectuată într-un birou la Şcoala de muzică şi arte plastice nr.3 care asigură condiţii de conspirativitate”.
„Conform aprobării conducerii serviciului, numitul Puric Dan a fost contactat în vederea recrutării în calitate de colaborator al organelor noastre. Discuţiile purtate în procesul recrutării au urmărit planul stabilit în raportul cu propuneri de recrutare, cel contactat a avut o atitudine favorabilă scopului urmărit. Convingându-ne că este pretabil la recrutare, i s‑a făcut propunerea de a sprijini organele de securitate, lucru cu care a fost deplin de acord. În această situaţie i s‑a luat angajament scris şi notă de relaţii trecându-se apoi la instruirea lui cu sarcini privind supravegherea informativă, precum şi modul de comportare în viitor, atât în societate, cât şi în familie… De comun acord s‑a stabilit numele conspirativ „Cristian”. Faţă de cele mai sus, propunem a se aproba înregistrarea numitului Puric Dan în calitate de colaborator al organelor de Securitate.”
Informații preluate din ziarul Cotidianul
5:12
Inteleg, ma retrag din discutie.…va las in lumea dvs, plina de …dreptate ! Dupa parerea dvs, poate considerati ca mi-ati facut profilul gandirii…va propuneam un exercitiu mental, acela a nu judeca, mai ales ca inf culeasa nu aveti cum sa o verificati. Nu faceti altceva decat sa aruncati cu noroi. Nu am vazut un dan puric ce se vrea vreun soi de profet, vad un om, care raspandeste valori crestine, morale.…..dar aveti dreptate, discutia se prelungeste prea mult. Pana la urma, fiecare dintre noi alege ce il reprezinta.
8:12
Stimate comentator:
1. prozelitismul imi repugna. Nu ti‑a batut la usa o pereche de sectanti , camasa alba, cravata, ecuson in chept, care sa intrrbe daca ai vrea sa vorbim despre domnul nostru Isus?
2. DP imprastie valori crestine dar pe bani. Grig Bivolaru taxa si el adeptii Misa. Daca te‑a atins lumina, de ce iti mai trebe banii altora? Diogene filozofa pe strada, dezbracat. Asta inseamna sa fii mafiot.
3. Nu stiu altii cum sunt, dar suntem intr‑o epoca istorica in care avem internet. Si telefoane. Altii lanseaza si aterizeaza rachete. Gandesc si au planuri pentru a coloniza Marte. Si vine DP care e subiect. Cum spuneam, problema nu e DP, ci slabiciunea mentala a followerilor.
10:12
Cine e mai nebun? Nebunul sau cei ce asculta pe nebun? DP este un actor oarecare. Asta nu il indreptateste sa se isi aroge un rol profetic. Este un oarecare ce isi foloseste meseria pentru a‑si cladi un soclu subred, ca sa ramana si el cu ceva, sa fie retinut pentru ceva. Nu ma reprezinta. Tristetea vine din capacitatea intelectuala si numarul adulatorilor sai. Istoric vorbind, nu prea avem cu ce ne mandri. Starea actuala a tarii se datoreaza atat contemporanilor dar mai ales a stramosilor mai mult sau mai putin recenti. O istorie obiectiva, dezbracata de exagerari si fanfaronade, ar fi extrem de utila. Cat despre acordul de colaborare…spune destul despre caracterul personajului. Sa fii racolat la 17 ani…spune multe despre ambitia individului ce preda lectii de romanism naivilor ce pleaca urechea la orice prostie, precum gaina ce se repede sa ciuguleasca orice ii arunci. Cu deosebirea ca pasarea nu inghite orice.
4:12
Vedeti cum lucreaza mandria, chiar si in dvs? …cum ar putea un dan puric sa va/ne fie aproapele dvs/nostru.
Pai , tocmai il judecati mai devreme, mai ales dpdv al valorilor crestin ortodoxe pe care le propaga, sa spunem…
Hristos, nu l‑a considerat pe vames, apropele lui,…ba inca a mai acceptat si sa ia masa impreuna in casa lui…
Nu vreti mai bine, sa judecam mai putin, raul din jurul nostru? Sa nu il tot scoatem atat la inaintare, ci mai bine, din exemplul nostru, al fieacaruia, exemple pozitive, sa incepem a schimba ceva in jurul nostru?
Sa intelegem ca dvs, nici nu aveti ce discuta, sa nu vorbim, la a lua masa, cu un om, fie el si dan puric.…
8:12
Dragă domnule Vișan, discuția poate continua la nesfârșit. Păreți genul de persoană care nu are o gândire critică, ci una doctrinară. Orice afirmație care nu corespunde conceptelor dvs este automat combătută cu noi pilde și învățături. Ca să raționezi despre creștinism în mod obiectiv trebuie să accepți să ieși în afara lui, să accepți că ar putea fi invalid, cel puțin parțial. Nu păreți să aveți această capacitate.
În termeni creștini ceea ce afirmați se poate categorisi drept trufie. Pretindeți (în mod aluziv) că aveți același comportament și aceleași virtuți ca Iisus și că asta ar trebui să facem toți. Eronat. O lume de Iisuși nu este nici posibilă, nici dezirabilă. Faptele lui Iisus sunt niște parabole din care trebuie să culegem valorile pe care să le prețuim, nu comportamentele pe care să le avem. A copia comportamentul este dovada unei inteligențe minore, care e incapabilă să interpreteze semnificația și eșuează în mimetism ignorant.
De aceea pentru mine a iubi aproapele nu înseamnă să‑i tolerez orice. Istoria a dovedit că toleranța excesivă a dus la consecințe dramatice. De pildă toleranța românilor pentru comunism a născut un milion de colaboratori ai securității. Nicăieri, în nici o țară din lume nu s‑a înregistrat un procent atât de mare de colaborare cu opresorii unui popor. Aș putea continua. Mă opresc însă aici pentru că sunt convins că argumentele mele nu ajung la dvs. Probabil că mai aveți vreo 2–3 citate din biblie pe care le puteți servi în loc de gândire.
Dar, dacă asta e calea către rațiunea dvs., am să vă dau și eu niște citate din părintele Steinhardt:
“Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat creștinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tâmpă și lașă. […] Nicăieri și niciodată nu ne‑a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă sa fim buni, blânzi și cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți.”
23:12
Pacat! Avem o mare placere in a ne defaima aproapele,…boala cu precadere …romaneasca. Nu prea avem multe de invatzat nici de la dvs, avand in vedere unde va coborati, la nivel moral.….cu asa repere, zau ca vom pleca si mai multi din tzara asta.…colectiv, caci tot iubim cuvantul asta in ultimul timp.…
23:12
Nu știu de unde v‑a venit ideea asta că un securist mizerabil ca Puric ar putea fi aproapele meu. Îmi place să cred că mă înconjur cu oamenii de mai bună calitate. Și, apropo, a spune adevărul despre falși profeți nu intră la categoria defăimării. E un fel de deratizare. Sau mai bine zis dezinsecție, având în vedere numele personajului, nu? 🙂
1:12
bag mana‑n foc domnule Visan ca sunteti deasemenea fan Tony Poptamas
5:12
Multumesc, nu am auzit niciodata de el, dar gratie dvs, mi-am imbogatit bagajul.….cultural
17:12
Ar fi teribil de interesant punctul de vedere al lui Puric. El „joaca teatru”. Tot timpul joaca teatru. Nu m‑a impresionat niciodata. Nu cred ca‑i un mare actor. Incearca sa se bage in seama. Dar sa fie securist.…Asta era peste putinta mea de a‑mi inchipui…
19:12
Eu l‑am văzut într-un spectacol și mi s‑a părut bun. Are un soi de nebunie care îl împinge spre personaj, atunci când personajul este excesiv ca și el. Lumea zice că în Sinucigașul face un rol foarte bun. Asta nu‑i scuză derapajele la nivel personal, bineînțeles.