De cu­rând am aflat des­pre un con­cept foarte in­te­re­sant des­pre cum se atinge per­fec­țiu­nea. Se cheamă Shu­HaRi, vine din Ja­po­nia și se re­feră la ar­tele mar­ți­ale. Treaba e sim­plă: sunt trei cu­vinte com­bi­nate care ex­plică pe în­țe­le­sul ori­cui cum să de­vină ma­es­tru. Shu este prima etapă, în care în­veți de la un ma­es­tru și ur­mezi fără aba­tere ceea ce ți s‑a spus până când stă­pâ­nești la per­fec­ție teh­ni­cile pre­date de ma­es­tru. Ha este etapa a doua, în care te des­prinzi de re­gu­lile tra­di­țio­nale și în­cepi să ex­pe­ri­men­tezi pe cont pro­priu. Iar Ri, a treia etapă, este aceea în care pro­pria ta ex­pe­riență și prac­tică de­vine noua re­gulă. Ur­mează re­gu­lile, în­calcă re­gu­lile, cre­ează re­gu­lile. Shu, Ha, Ri. Cum s‑ar aplica te­o­ria asta la români?

În pri­mul rând tre­buie să ne amin­tim că ro­mâ­nii sunt — toată lu­mea știe — un po­por ales, un neam de­o­se­bit. Da­cii au fost cel mai vi­teaz și mai mai drept po­por. Ever. Ro­mâ­nii, ur­ma­șii lor, au stat în ca­lea oto­ma­ni­lor și au apă­rat Eu­ropa timp de se­cole, gen. Am fost la punc­tul de in­ter­sec­ție a trei im­pe­rii și toți ne-au pri­go­nit și ne-au răz­boit, dar noi am re­zis­tat eroic și nu ne-am clin­tit. Ni­meni nu a atins cul­mile per­fec­țiu­nii is­to­rice pre­cum am făcut‑o noi. De la cine să în­vă­țăm când noi sun­tem cei mai buni? N‑avem ne­voie de Shu, prima etapă este inutilă.

Pen­tru că sunt cei mai buni, ro­mâ­nii sunt in­vi­di­ați. Toți ne vor­besc de rău și ne pri­go­nesc și acum. Avem va­lori ex­tra­or­di­nare în țară, dar nu sunt re­cu­nos­cute in­ter­națio­nal pen­tru că du­ș­mă­nia ma­so­ni­lor care con­duc lu­mea e foarte mare. Ei vor să de­ve­nim o co­lo­nie de sclavi pe care s‑o con­tro­leze ei și de aia și-au pus tot fe­lul de ma­rio­nete po­li­tice la con­du­ce­rea ță­rii, ca să ne je­fu­iască și să ne aducă în ge­nunchi în fața bo­gă­ta­și­lor oc­ci­den­tali. De aceea in­te­li­gența ro­mâ­nească nu va fi nici­o­dată apre­ciată, ide­ile noas­tre vor fi me­reu ri­di­culi­zate. Pen­tru cine să creăm re­guli, când ni­meni nu ne iu­bește? Deci n‑avem ne­voie nici de Ri, a treia etapă este și ea futilă.

Nu ne rămâne de­cât să con­so­li­dăm cu­noaș­te­rea noas­tră în cea de‑a doua etapă. Știm să în­căl­căm re­gu­lile, sun­tem ma­eș­trii mondi­ali în asta. Și vom per­se­vera me­reu. Ca­lea noas­tră spre per­fec­țiune nu e Shu­HaRi. E Ha­HaHa, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha.

Fra­ie­rii cred că asta e veselie.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Andrei Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Andrei

    Co­re­e­e­e­e­ect! Bine spus…

  2. Horatiu

    Mare drep­tate ai, So­rine! Ha ha ha


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.