Dez­ba­te­rea des­pre ca­zul Bod­na­riu con­ti­nuă și con­ti­nuă să stâr­nească pa­siuni. Niște par­la­men­tari ro­mâni s‑au gân­dit să se ducă în Nor­ve­gia și să dis­cute cu fa­mi­lia de ro­mâni, așa cum ex­plică presa, ig­norând con­des­cen­dent că fa­mi­lia res­pec­tivă este în egală mă­sură și nor­ve­gi­ană. Nu știu exact ce speră să ob­țină sti­ma­ții par­la­men­tari prin această vi­zită, dar cel mai pro­ba­bil e că vor să atragă aten­ția asu­pra lor în per­spec­tiva nu prea în­de­păr­ta­te­lor ale­geri de anul ăsta. În­tre timp un avo­cat nor­ve­gian care pre­tinde că și‑a pier­dut li­cența din ca­uza lup­tei sale cu Bar­ne­ver­net — ser­vi­ciul nor­ve­gian de pro­tec­ție a co­pi­lu­lui — gă­sește pri­le­jul să-și rea­ducă în prim plan opi­ni­ile pro­prii. O lec­tură în di­a­go­nală a in­for­ma­ți­i­lor apă­rute în presă des­pre dom­nul avo­cat mă face să cred că există o mare pro­ba­bi­li­tate să fie doar un sim­plu șar­la­tan, dor­nic de aten­ția publicului.

În spa­tele aces­tor ges­turi de­co­ra­tive se află, de­si­gur, opi­nia pu­blică. Cea din Nor­ve­gia pare re­la­tiv im­pa­si­bilă la si­tu­a­ția în sine, pro­ba­bil pen­tru că sunt obiș­nu­iți cu ast­fel de ca­zuri. Cea din Ro­mâ­nia este mai de­grabă in­fla­mată, gru­pată în ju­rul unei idei ex­pri­mată sim­plu: nu poți să le iei co­piii unor pă­rinți. De ce nu poți? E lim­pede: pen­tru că sunt ai lor.

În Ro­mâ­nia, dar nu nu­mai, există o foarte larg răs­pân­dită cul­tură a fa­mi­liei ba­zată pe de­ți­ne­rea re­ci­procă în pro­pri­e­tate a mem­bri­lor săi. Co­piii apar­țin unor pă­rinți. Este mult pu­țin im­por­tant dacă pă­rin­ții sunt niște buni edu­ca­tori sau dacă ceea ce fac este în in­te­re­sul co­pi­i­lor, pre­su­pu­ne­rea ge­ne­rală fi­ind că iu­bi­rea pă­rin­tească este su­bîn­țe­leasă și este ga­ran­ția unei bune edu­ca­ții. Ceea ce con­tează este drep­tul de pro­pri­e­tate al pă­rin­ți­lor asu­pra pro­pri­i­lor pro­ge­ni­turi, jus­ti­fi­cat în mare mă­sură prin falsa im­pre­sie a unei con­ti­nu­i­tăți bi­o­lo­gice: co­pi­lul e carne din car­nea pă­rin­ți­lor, e sânge din sân­gele lor. Re­a­li­ta­tea ști­in­ți­fică e, de­si­gur, des­tul de di­fe­rită, dar per­cep­ția e mai pu­ter­nică de­cât ade­vă­rul. Pă­rin­ții își pri­vesc co­piii ca pe o con­ti­nu­are fi­rească a pro­pri­u­lui lor corp, sunt o ex­ten­sie a pro­pri­u­lui or­ga­nism de­ve­nită mi­ra­cu­los auto­nomă. Co­piii sunt tot ei, într‑o va­ri­antă mai tâ­nără. Așa­dar, pen­tru că ni­meni nu te poate opri să-ți arzi si­gur o palmă peste ochi, ni­meni nu-ți poate in­ter­zice să-ți câr­pești edu­ca­tiv co­pi­lul de­vreme ce el este pre­lun­gi­rea ta extracorporală.

Edu­ca­ția, nici o sur­priză, nu este de­fi­ci­tară doar în pri­vința creș­te­rii co­pi­i­lor. Există o foarte slabă pre­o­cu­pare în so­ci­e­ta­tea ro­mâ­nească și în pri­vința edu­că­rii vi­i­to­ri­lor pă­rinți. Ma­jo­ri­ta­tea per­soa­ne­lor care pro­cre­ează nu au nici un fel de idee des­pre ce ur­mează să pre­su­pună creș­te­rea unui co­pil și, dacă e să re­cu­noaș­tem cin­stit, cei mai mulți fac co­pii mâ­nați de do­rința unei sa­tis­fac­ții per­so­nale. Fa­cem co­pii pen­tru că NOI vrem un co­pil. De vreme ce noi l‑am do­rit și noi l‑am con­ce­put, e al nos­tru, e pro­pri­e­ta­tea noas­tră. Pu­țin im­portă că din lipsa noas­tră de pre­gă­tire pe­da­go­gică îl trau­ma­ti­zăm pe viață, că ajun­gem la pe­deapsa fi­zică pen­tru că sun­tem noi în­șine vic­time ale unor slă­bi­ciuni și pre­ju­de­căți — co­pi­lul, cu toată ne­vi­no­vă­ția cu care vine pe lume, este obli­gat să în­dure con­se­cin­țele di­recte și in­di­recte ale ne­pri­ce­pe­rii, nești­in­ței sau ne­pă­să­rii pă­rin­ți­lor săi.

Iar cu­tu­mele ro­mâ­nești — si­mi­lare cu cele din multe alte po­poare ale su­du­lui eu­ro­pean — im­plică pă­rin­ții în în­treaga viață a co­pi­lu­lui. Re­la­ți­ile de fa­mi­lie rămân strânse chiar și după ce co­pi­lul de­vine un adult in­de­pen­dent. Mama ro­mâncă tra­di­țio­na­listă — mai rar ta­tăl — își su­focă de obi­cei co­piii prin omni­pre­zența sa în toate eta­pele vie­ții lor, se in­si­nu­ează ade­sea în fa­mi­lia co­pi­i­lor, in­flu­en­țează de­ci­zi­ile, mo­ra­li­zează și se im­plică di­rect. E de­să­vâr­și­rea pro­priei ca­po­do­pere pen­tru că fiul sau fiica re­pre­zintă cea mai sem­ni­fi­ca­tivă re­a­li­zare a vie­ții. Ce poate fi mai mă­gu­li­tor de­cât să te de­dici com­plet suc­ce­su­lui pro­priei tale co­pii, să te glo­ri­fici pe tine în­suți în­tru­pat în co­pi­lul pe care l‑ai procreat?

Im­pre­sia mea e că po­poa­rele nor­dice au o con­cep­ție foarte di­fe­rită des­pre re­la­ți­ile lor cu co­piii. Ei cred că ne­pri­ce­pe­rea, nești­ința sau ne­pă­sa­rea pă­rin­te­lui față de edu­ca­rea co­pi­i­lor tre­buie în­drep­tată de că­tre so­ci­e­tate. Pă­rin­tele nu este pro­pri­e­ta­rul co­pi­lu­lui, așa cum nici o fi­ință umană nu poate fi pro­pri­e­ta­tea cuiva. Pe cale de con­se­cință în­de­păr­ta­rea co­pi­lu­lui din fa­mi­lia dis­func­țio­nală nu este ceva ne­o­biș­nuit sau re­vol­tă­tor. Iar în ca­zul Bod­na­riu — ca să re­ve­nim pen­tru o clipă la si­tu­a­ția lor con­cretă — tre­buie să ne rea­min­tim ceva esen­țial: chiar co­piii au re­cu­nos­cut în fața au­to­ri­tă­ți­lor că au fost pe­dep­siți fi­zic în mod repetat.

Pri­vit prin ochii unui ro­mân, pă­rin­tele nor­ve­gian este dis­tant, rece și mai de­grabă ne­pă­să­tor cu co­piii săi. Le acordă doar o parte a aten­ției sale, îi lasă să so­ci­a­li­zeze și să se dezvolte cât mai in­de­pen­dent și re­duce foarte mult con­e­xiu­nile cu ei după ce au de­ve­nit adulți. Bu­cu­ria pă­rin­te­lui nu este im­pli­ca­rea sa per­ma­nentă în viața pro­ge­ni­tu­rii, ci sa­tis­fac­ția auto­no­miei co­pi­lu­lui. Pen­tru un nor­dic a re­uși să crești un co­pil în­seamnă să nu de­pindă de­loc de tine când e adult. La ro­mâni (și, mai spun o dată, nu nu­mai la ei) e in­vers: ai re­u­șit atunci când ești strâns co­nec­tat cu el în fi­e­care zi a vie­ții sale.

Și cred că, îna­inte de a da ver­dicte per­so­nale în pri­vința ca­zu­lui Bod­na­riu, e im­por­tant să în­țe­le­gem aceste di­fe­rențe cul­tu­rale. Ceea ce pen­tru noi este inac­cep­ta­bil, pen­tru nor­ve­gieni ar pu­tea fi per­fect lo­gic și nor­mal. Iar so­lu­ția nu este să le im­pu­nem pre­ju­de­că­țile noas­tre, care ori­cum con­tra­vin fla­grant cu cul­tura lor, ci să în­țe­le­gem con­tex­tul de acolo și să‑i lă­săm să-și re­zolve pro­ble­mele după re­gu­lile lor. Iar fa­mi­lia Bod­na­riu, dacă e în dez­a­cord cu sta­tul nor­ve­gian, nu are de­cât să gă­sească o cale le­gală de a‑și re­că­păta co­piii (sunt si­gur că există niște căi prin care poți să de­mon­strezi că ți-ai schim­bat com­por­ta­men­tul și să ceri în­toar­ce­rea co­pi­i­lor în fa­mi­lie) și să se mute apoi în Ro­mâ­nia. Aici abu­za­rea co­pi­i­lor e sport național.

Ar mai fi un as­pect: care din­tre cele două cul­turi este mai efi­cientă în edu­ca­rea co­pi­i­lor, cea ro­mâ­nească sau cea nor­ve­gi­ană? Răs­pun­sul, după cum bă­nu­iți, e sim­plu și cât se poate de clar. Nor­ve­gie­nii poate că au o eco­no­mie mult mai per­for­mantă, poate că au in­frac­țio­na­li­tate mult mai scă­zută, poate că au sis­teme de în­vă­țământ mai per­for­mante, poate că au un nivel de trai mult mai mare de­cât al ro­mâ­ni­lor, dar ne sunt net in­fe­ri­ori. Noi avem olim­pici in­ter­națio­nali. Vreo cincizeci.

PS O des­cri­ere a mo­du­lui de in­ter­ven­ție a au­to­ri­tă­ți­lor nor­ve­giene în spețele de pro­tec­ția co­pi­lu­lui, dacă vă in­te­re­sează să știți cum ra­țio­nează ei.

UPDATE:

În­cer­cați să me­di­tați pu­țin asu­pra ca­u­ze­lor care au pro­dus ur­mă­toa­rele re­cor­duri ne­do­rite ale României:
— Cei mai mulți co­pii vân­duţi, daţi spre ado­pţie, tra­fi­caţi sau pier­duţi din ge­ne­ra­ţia ne­do­rită pro­dusă de po­li­ti­cile de­mo­gra­fice ale lui Nico­lae Ceauşescu
— Nu­mă­rul cel mai mare de aban­do­nuri şco­lare per ca­pita din mo­tive ma­te­ri­ale, re­li­gi­oase, personale
— Nu­mă­rul cel mai mare de tra­fi­canţi de carne vie pe Eu­ropa, nu­mă­rul 1 în ul­ti­mul top Eu­ro­pol de săp­tămâna trecută.
— Nu­mă­rul cel mai mare de plân­geri şi con­dam­nări la Cur­tea Eu­ro­peană a Drep­tu­ri­lor Omu­lui pen­tru rele tra­ta­mente le­gate de fa­mi­lie pe care sta­tul nu re­u­şeşte să le controleze.

UPDATE 1:

Ia uite ce a des­co­pe­rit și Mo­ise Gu­ran des­pre noi, ăș­tia care le dăm lec­ții nor­ve­gie­ni­lor des­pre cum să-și cre­ască co­piii: De­ta­li­ile șo­cante ale ires­pon­sa­bi­li­tă­ții noastre


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Cecilia Martin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Francois

    Imi place tex­tul. In ce pri­veste fap­tul ca in Ro­ma­nia sunt mai multi co­pii olimpci, fata de Nor­ve­gia, nu mi se pare re­le­vant. Pu­tem sa avem ori­cati olim­pici, co­piii nor­ve­gieni tra­iesc mai bine. Alt­fel zis, Ro­ma­nia da mai multi olim­pici, dar pot ei sa faca car­nati din aceste olim­pi­ade? Nor­ve­gie­nii dau insa olim­pici la schi, la pa­ti­naj etc. ceea ce Ro­ma­nia nu. Deci este evi­dent ptr. toata lu­mea ca au nivel mai ri­di­cat de trai si ci­vi­li­za­tie. Ro­ma­nia tre­buie sa in­vete de la Nor­ve­gia, ca are ce. Me­troul lor e o bi­ji­te­rie teh­nica, merge sin­gur, auto­mat, fara me­ca­nic, asta zic si eu, in tre­cere. Co­piii sunt edu­cati de mici sa de­vina auto­nomi. Ca pa­sa­rile. Alta fi­lo­zo­fie de vi­ata. Nu ca sunt con­tra la ce e la noi, dar nici nu‑i ju­dec pe ei. La noi un pa­rinte este fe­ri­cit in ge­ne­ral daca odra­sla face o fa­cul­tate. O pros­tie. In multi ani de Occ­ci­dent nu am in­tal­nit nici maca o data un pa­tron de firma care sa aiba di­ploma uni­ver­si­tara. Si multi din ei sunt multi-mi­li­o­nari. Me­se­ria acolo e la loc de cin­ste. Ai nos­tri in prea mare ma­sura pierd tim­pul si ba­nii in fa­cul­tati INUTILE. In Oc­ci­dent in ge­ne­ral, fa­cul­ta­tea esta abor­data ca o afa­cere. In ea baga timp si bani nu­mai daca stie ca la fi­nal scoate ceva din acea di­ploma. La noi fac si doua fa­cul­tati si pun ben­zina la ma­sini sau lu­creaza la ter­mo­pane. Nu cred ca se in­tam­pla asta in Norvegia.

  2. Jurnal de bord

    Re­cor­du­rile Ro­mâ­niei (spre în­țe­le­gere și re­flec­ție personală):
    — Cei mai mulți co­pii vân­duţi, daţi spre ado­pţie, tra­fi­caţi sau pier­duţi din ge­ne­ra­ţia ne­do­rită pro­dusă de po­li­ti­cile de­mo­gra­fice ale lui Nico­lae Ceauşescu
    — Nu­mă­rul cel mai mare de aban­do­nuri şco­lare per ca­pita din mo­tive ma­te­ri­ale, re­li­gi­oase, personale
    ‑Nu­mă­rul cel mai mare de tra­fi­canţi de carne vie pe Eu­ropa, nu­mă­rul 1 în ul­ti­mul top Eu­ro­pol de săp­tămâna trecută.
    ‑Nu­mă­rul cel mai mare de plân­geri şi, res­pec­tive con­dam­nări la Cur­tea Eu­ro­peană a Drep­tu­ri­lor Omu­lui, pen­tru rele tra­ta­mente le­gate de fa­mi­lie pe care sta­tul nu re­u­şeşte să le controleze.

    • Serea Eugen

      Cu­noa­ş­tem lu­cru­rile aces­tea, ni­mic nou sub soare. Dar Ro­mâ­nia şi Nor­ve­gia sunt două ex­treme, am­bele de ne­do­rit: aici, la noi, e ţara ni­mă­nui, lo­cul unde to­tul este po­si­bil (dacă este spre rău) iar în Nor­ve­gia, e ţara ab­sur­du­lui ka­fkian, unde dacă stai să ana­li­zezi pen­tru ce se iau co­piii unor fa­mi­lii, te în­trebi dacă nu cumva în­treaga ţară e un imens ospiciu…

    • Serea Eugen

      Mulţu­mesc lui Dum­ne­zeu că sunt năs­cut în 1968 şi fac parte din “ge­ne­ra­ţia ne­do­rită”, operă a lui Ceau­şescu. Alt­fel, na­vi­gam fe­ri­cit pe ca­nal, tras de je­tul de apă de le WC…

    • Gratacelo Construct

      cei mai mari tra­fi­canti de carne vie sunt bel­gie­nii si olan­de­jii doar ca acest co­mert la ei are o aco­pe­rire cat de­cat le­gala ‚in bel­gia de exem­plu pros­ti­tu­tia este ilegala,de ce ?fi­indca nu este vre o lege sem­nata de Rege in care sa fie le­ga­li­zata pros­ti­tu­tia re­gele a re­fu­zat de ne­nu­ma­rate ori sa sem­neze o ast­fel de lege ‚atunci par­la­men­ta­rii bel­gieni sa nu pi­arda ve­ni­tu­rile care pro­vin din ta­xele pe aceste prac­tici au fa­cut un fel de or­do­nanta de ur­genta care e o semi lege si au spus ‚bun re­gele nu poate semna ca e bol­nav si a sem­nat doar pri­mul mi­nis­tru si mi­nis­trii si gata treaba ,

  3. Jurnal de bord

    Să re­ca­pi­tu­lăm:
    Plân­geri so­lu­ţio­nate de CEDO în pe­ri­oada 2013–2015, îm­po­triva statului:
    Ro­mâ­nia – 17.408
    Nor­ve­gia – 338 

    Ho­tă­râri pro­nu­nţate de CEDO în pe­ri­oada 2013–2015, în le­gă­tură cu un caz pri­vind sta­tul respectiv:
    Ro­mâ­nia – 492
    Nor­ve­gia – 8
    Con­dam­nări dis­puse printr‑o ho­tă­râre CEDO, în anul 2014, pen­tru cel pu­ţin o în­căl­care a drep­tu­ri­lor pre­vă­zute în Con­venţia Eu­ro­peană a Drep­tu­ri­lor Omului:
    Ro­mâ­nia – 74
    Nor­ve­gia – 2 

    Con­dam­nări dis­puse printr‑o ho­tă­râre CEDO, în anul 2015, pen­tru cel pu­ţin o în­căl­care a drep­tu­ri­lor pre­vă­zute în Con­venţia Eu­ro­peană a Drep­tu­ri­lor Omului:
    Ro­mâ­nia – 60
    Nor­ve­gia – 0 (zero)

  4. Ana Gateiu

    eu sint de acord cu acest articol.

  5. Serea Eugen

    Sis­te­mul scan­di­nav a ple­cat de la ne­ce­si­ta­tea re­me­di­e­rii unor re­a­li­tăţi dure şi a ajuns la abu­zuri şi atro­ci­tăţi. Mi‑e teamă că dacă va fi im­por­tat la noi, co­ro­bo­rat cu mo­dul nos­tru ori­gi­nal de a aplica orice, va fi un dez­as­tru cu mult mai mare de­cât ce se în­tâm­plă acolo. Ori­cum, ideea că un stat, o so­ci­e­tate, un sis­tem îţi poate lua co­piii, că se pri­cepe el mai bine de­cât pro­prii pă­rinţi, este una demnă de li­te­ra­tura SF de acum câ­teva de­ce­nii. Şi tema chiar a fost abor­dată cu suc­ces. Acum lu­cru­rile doar în­cep să se ade­ve­rească, pre­cum pro­feţi­ile cele de de­mult ale oa­me­ni­lor lui Dum­ne­zeu. Cu o sin­gură di­fe­renţă: re­a­li­ta­tea tinde să de­pă­şească deja pro­feţi­ile şti­inţi­fico-fan­tas­tice. Că­tre acolo se tinde, că­tre un om luat de mic din fa­mi­lie (din orice fel de fa­mi­lie!) şi “edu­cat” de că­tre sis­tem ca să ajungă un “pro­dus fi­nit” per­fect, cu “zero de­fecte”: un yes­man la ser­vici, un cre­dul al mass-me­dia, un ce­tă­ţean obe­dient la orice lege, chiar dacă aceasta va în­călca Le­gea lui Dum­ne­zeu. Pen­tru că, nu‑i aşa, lă­săm li­ber­ta­tea de cre­dinţă li­beră ori­cui, dar Dum­ne­zeu nu există…

    • Jurnal de bord

      Cred că exa­ge­rați în sen­sul ce­lă­lalt. Ni­meni (deci nici nor­ve­gie­nii) nu ia co­piii unei fa­mi­lii de­cât atunci când con­si­deră că sunt rău tra­tați. Să nu trans­for­măm su­biec­tul în ceea ce nu este, un fel de con­spi­ra­ție îm­po­triva fa­mi­liei, îm­po­triva in­di­vi­du­lui, pusă la cale de rep­ti­li­eni și illuminati 🙂

    • Serea Eugen

      Nici nu am spus‑o în sen­sul acesta! 😀 Dar abu­zuri există şi nu‑s pu­ţine. Măr­tu­rie stau fa­mi­li­ile care au dat în ju­de­cată Bar­ne­ver­ne­tul şi au câştigat.

    • Jurnal de bord

      Ceea ce mi se pare per­fect nor­mal și de­mon­strează că sis­te­mul func­țio­nează. Nu există nici un fel de me­trică obiec­tivă pen­tru a apre­cia ca­li­ta­tea ac­tu­lui de pa­ren­ting, deci e nor­mal să existe un su­biec­ti­vism. Jus­ti­ția e cea care co­rec­tează ero­rile. Să nu ui­tăm că și pre­lu­a­rea mi­no­ru­lui din fa­mi­lie este apro­bată de o co­mi­sie con­dusă tot de un ju­de­că­tor. Deci nu e chiar așa, că vin ăia și-ți iau co­pi­lul din casă.

    • Serea Eugen

      Ju­de­că­tor care se poate înşela, atunci când de­cide să-ţi ia co­pi­lul. Şi-ţi tre­buie bani, timp, zile li­bere de la ser­vici, în­frun­ta­rea opro­bi­u­lui pu­blic fi­indcă eşti deja eti­che­tat ca in­frac­tor, spre a‑i da în ju­de­cată şi a‑ţi primi îna­poi pro­prii co­pii, lu­aţi abuziv…

  6. Janos Papp

    in tara avem mai multe si mai im­por­tanta pro­bleme de rezolvat !

  7. Cecilia Martin

    Suc­ce­sul olim­pi­ci­lor ro­mani are la baza mai multe com­po­nente: in­te­li­genta cu care s‑au nas­cut, su­por­tul (grija asta cu care ne-am nas­cut fata de co­pii) ne­con­di­tio­nat al pa­rin­ti­lor (in­clu­siv ma­te­rial care nu e pu­tin de­loc) si nu in ul­ti­mul rand scoala ro­ma­neasca. Ra­mane de va­zut ce face so­ci­e­ta­tea ro­ma­neasca, clasa po­li­tica pen­tru acesti co­pii de ex­cep­tie si nu numai.

    • Cecilia Martin

      Ai in­te­les cumva ca so­ci­e­ta­tea ro­ma­neasca si clasa po­li­tica are vreun me­rit? In­seamna ca nu ai ci­tit atent ceea ce am scris. Crede-ma ca am avea mai multi olim­pici daca cei trei fac­tori de suc­ces enu­me­rati de mine s‑ar in­talni pe ace­easi “strada” in ace­lasi timp.

  8. Viorel Gongu

    con­clu­zionând, care din­tre cele două ţări a dat lu­mii mai multe in­te­li­genţe? Sis­te­mul nor­ve­gian pro­ba­bil că ple­dează pen­tru un sis­tem edu­ca­ţio­nal cen­tra­li­zat , de nivel na­ţio­nal , sis­tem în care, ca într-un ţarc edu­ca­ţio­nal, după na­ş­tere co­piii vor fi pla­saţi de că­tre ge­ni­tori iar pă­rinţii au obli­ga­ţia să facă alţii, co­pii pe care să nu‑i su­foce cu dra­gos­tea lor, să nu‑i ţină în braţa, să nu‑i pupe, să nu‑i aline ci să le spună să se des­curce cum îi duce ca­pul. Ur­mă­to­rul pas este ab­sol­vi­rea unor cur­suri care să-ţi dea drep­tul să pro­cre­ezi. dacă nu ai di­ploma de pă­rinte ur­mează cas­tra­rea, asta ca să nu spu­nem de even­tu­ala se­le­cţie ge­ne­tică a ce­lor care pot avea drep­tul de a face copii!

    • Jurnal de bord

      În­tre­ba­rea pe care tre­buie să ți‑o pui este dacă sco­pul unui na­țiuni este să pro­ducă in­te­li­gențe (pe care ori­cum nu le ur­mează ni­meni pen­tru că își alege în frun­tea ei hoți și min­ci­noși) sau un nivel de ci­vi­li­za­ție și cul­tură al fi­e­că­rui ce­tă­țean ast­fel ca pro­gre­sul să fie vi­zi­bil și con­stant. Asta e în­tre­ba­rea re­ală. Și eu cred că — din pă­cate — răs­pun­sul ro­mâ­ni­lor e cel greșit.

  9. Adrian Grigoriu

    as­tia nu sunt români.

  10. Vasile Florian

    Par­la­men­tari ro­mâni, sa ne ui­tam bine la ei …poate re­u­sesc si dau o lec­tie so­ci­e­ta­tii nor­ve­giene ca la noi nu mai au ni­mic de rezolvat !

  11. Chis Costel

    E sim­plu ! În Nor­ve­gia co­pii sunt pro­pri­e­ta­tea statului.Așa ar tre­bui să fie și în Romania .

    • Vasile Busecan

      Nici chiar asa!

    • Valentin Cotigã

      Pro­pri­e­ta­tea sta­tu­lui? Dar tu ca om ești în pro­pri­e­ta­tea cuiva?

    • Viorica Manea

      La ce emit multi ne­buni de pe la noi .….Pa­rin­tii tre­buie aju­tati sa-si cre­asca pus­tii cu sa­la­rii de­cente ‚lo­curi de munca ‚insa ni­meni nu‑i poate inlocui

  12. Vasile Busecan

    Sti­mati concetateni![vorba lu“nea Nelu]Nici un ro­ma­nas n‑o sa poata gindi ca un nor­ve­gian care s‑a nas­cut si cres­cut in Norvegia,chiar daca s‑a mu­tat acolo de la vir­sta de 25 de ani si are 10–15 ani vechime.Am cres­cut altfel.ne-am dezvol­tat alte idei des­pre vi­ata fata de ei.Nu avem cum sa in­te­le­gem mo­dul lor de vi­ata si gindire.Avind in ve­dere in ce sta­diu se afla ei fata de noi,nu pu­tem de­cat sa le dam dreptate.

  13. Gratacelo Construct

    in multe pri­vinte sunt de acord dar sunt ca­zuri unde o per­soana poate si este pro­pri­e­ta­tea cuiva si poate fi van­duta exem­plu clu­bu­rile de fotbal

    • Vasile Busecan

      Ori este vorba de o per­soana ori de un club de fotbal.Sint 2 lu­cruri distincte..Vinzi clubul[societatea],jucatorii pot sa sem­neze sau nu cu noul club.Nu poti vinde un ju­ca­tor daca el nu este de acord.Ca il obligi sa plece este altceva.Paralela cu copii.este paralela,fara nici o asemanare

    • Gratacelo Construct

      Va­sile Bu­se­can clu­bu­rile vand ju­ca­tori punct

      • victor

        nu ju­ca­to­rul e vandut,doar drep­tul de a juca fo­tbal si dor in com­pe­ti­tii oficiale,altfel ju­ca­to­rul e li­ber sa faca ce vrea ‚sa joace fo­tbal cu cine vrea,dar nu oficial…faceti con­fu­zii grave !

        • Sorin Sfirlogea

          Aveți drep­tate, dar uite ce efecte pro­duce ex­pri­ma­rea cre­tină a jur­na­liș­ti­lor spor­tivi. Ei ne vor­besc tot tim­pul de vân­za­rea și cum­pă­ra­rea ju­că­to­ri­lor, de parcă ar fi ta­uri de prăsilă.

    • Jurnal de bord

      Mi­hai Fe­diuc Eroare. Clu­bu­rile cum­pără ser­vi­ci­ile unui spor­tiv. Fap­tul că în presă există o ex­pri­mare cre­tină de ge­nul “l‑au cum­pă­rat pe X” nu tre­buie să dis­to­r­sio­neze ade­vă­rul. Ni­meni nu e sclav, ca să fie cum­pă­rat și vândut.

    • Gratacelo Construct

      Jur­nal de bord ser­vi­ci­ile unui spor­tiv sunt nu­mai si nu­mai pres­ta­tia aces­tuia la clu­bul cu care res­pec­ti­vul are con­tract ce in­ca­seaza un club pen­tru ca ce­deaza un ju­ca­tor al­tui club este con­tract de vanzare cum­pa­rare in­tre clu­buri si ju­ca­to­rul nu vede nici un ban din acest con­tract clar.Deci ju­ca­to­rul este in­tra­de­var o MARFA

  14. Gabor Covaci Mariana

    Co­rect!

  15. Anonymous

    Ai ni­me­rit la tinta. Bravo!


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.