Ideea unei li­ber­tăți to­tale de miș­care în Eu­ropa este foarte se­du­că­toare pen­tru ce­tă­țe­nii ori­că­rei țări din uniune. Să nu mai fie ne­voie să te oprești la ve­ri­fi­cări de fron­ti­eră, să nu mai existe con­troale obli­ga­to­rii ale trans­por­tu­ri­lor este ten­tant de­o­po­trivă pen­tru cei ce vor să fo­lo­sească această li­ber­tate pen­tru a cir­cula le­gal, dar și pen­tru cei care ar pro­fita de ea pen­tru a co­mite ile­ga­li­tăți. Și pen­tru că în unele țări eu­ro­pene pro­cen­tul de in­frac­țiuni de acest gen este mai mare (de pildă Ro­mâ­nia), iar au­to­ri­tă­țile ade­sea nu luptă îm­po­triva in­frac­to­ri­lor, ci sunt com­pli­cii lor (vezi po­li­ția de fron­ti­eră, va­me­șii), e cât se poate de fi­resc ca in­clu­de­rea lor în spa­țiul Schen­gen să fie con­si­de­rată ris­cantă pen­tru se­cu­ri­ta­tea con­cep­tu­lui.

Dar spa­țiul Schen­gen n‑a fost nici­o­dată chiar 100% si­gur, iar ofi­ci­a­lii eu­ro­peni pro­ba­bil că știau din­tot­dea­una asta. In­clu­de­rea Gre­ciei în acest spa­țiu a fost o mare con­ce­sie fă­cută ideii de se­cu­ri­tate co­lec­tivă, pen­tru că a în­sem­nat ac­cep­ta­rea con­ști­entă a unei imense breșe în fron­ti­e­rele ță­ri­lor Schen­gen: ar­hi­pe­lea­gul in­su­le­lor gre­cești. Fi­e­care in­suliță din Ma­rea Egee, Io­nică și Me­di­te­rană — și sunt câ­teva mii de ast­fel de in­sule — re­pre­zintă o poartă de in­trare spre spa­țiul Schen­gen. În plus Gre­cia are de păzit aproape 14.000 km de coastă ma­ri­timă — efor­tul lo­gis­tic este de­si­gur uriaș, iar sta­tul grec nu este toc­mai fai­mos pen­tru efi­ciența sa ad­mi­nis­tra­tivă. Aș zice că dim­po­trivă.

Și atunci nu ar tre­bui să sim­țim o anu­mită frus­trare când ve­dem că gre­cii au fost in­cluși în spa­țiul Schen­gen, dar noi nu? Într‑o anu­mită mă­sură, da. Însă gre­cii au fost în­tot­dea­una fa­vo­ri­ții ves­tu­lui, în timp ce noi nu prea. Poate pen­tru că ei au dă­ruit lu­mii o cul­tură de im­por­tanță ca­pi­tală pen­tru po­poa­rele eu­ro­pene, chiar dacă ge­ne­ra­ți­ile ac­tu­ale nu se mai ri­dică la înăl­ți­mea stră­mo­și­lor lor. Poate pen­tru că sunt no­ro­coși. Ori poate pen­tru că, la vre­mea tra­ta­tu­lui de la Yalta, la fi­nele ce­lui de-al doi­lea răz­boi mondial, erau foarte mulți bri­ta­nici care aveau pro­pri­e­tăți în Gre­cia, așa că Chur­chill și Ro­o­se­velt s‑au bă­tut cu Sta­lin ca Gre­cia să rămână de par­tea ca­pi­ta­listă a cor­ti­nei de fier. Alt­min­teri, con­tra­zi­ceți-mă dacă pu­teți, gre­cii par mult mai în­cli­nați spre so­ci­a­lis­mul de tip “să ne dea sta­tul”, iar or­to­do­xia lor ma­jo­ri­tară e tare pri­e­tenă cu cea ru­sească.

Așa­dar, cu toate pro­ble­mele lor, pen­tru greci s‑au pu­tut face de­ro­gări și ex­cep­ții, pen­tru al­ții nu. Însă iată că lu­cru­rile se schimbă. Puși în fața sus­pen­dă­rii spa­ți­u­lui Schen­gen din ca­uza pro­ble­me­lor imi­gra­ției, li­de­rii eu­ro­peni în­cep să de­vină prag­ma­tici. Spa­țiul Schen­gen e to­tuși una din com­po­nen­tele esen­ți­ale ale pro­iec­tu­lui eu­ro­pean — poate nu cea mai im­por­tantă eco­no­mic, dar cu si­gu­ranță foarte im­por­tantă la nivel de per­cep­ție. Dacă în­tre ță­rile eu­ro­pene va tre­bui ară­tat pa­șa­por­tul, ideea de li­ber­tate a miș­că­rii va avea mult de su­fe­rit. Ce se poate face? Poate că în loc să fie sus­pen­dat în­tre­gul spa­țiu Schen­gen, s‑ar pu­tea în­chide doar acolo unde pe­ri­co­lele sunt mai mari. Aus­tria a pus de­ge­tul pe rană: să scoa­tem doar Gre­cia din Schen­gen.

De jur îm­pre­ju­rul Gre­ciei sunt nu­mai țări care nu fac parte din spa­țiul Schen­gen. Sin­gura cale de a tra­versa din Gre­cia că­tre Eu­ropa fără nici un con­trol de fron­ti­eră este pe apă, că­tre Ita­lia. Un imi­grant ile­gal ar tre­bui să ajungă cumva, în mod clan­des­tin, în vreo in­sulă gre­cească lo­cu­ită, apoi cu ba­curi să tra­ver­seze până pe con­ti­nent și de acolo, peste Ma­rea Io­nică până la Brin­disi. Foarte sim­plu. Și ade­vă­rul e că la fel de sim­plu este să in­sti­tui con­troale de fron­ti­eră în­tre Gre­cia și res­tul spa­ți­u­lui Schen­gen. Să fie asta so­lu­ția? Vor ac­cepta gre­cii aceste tem­po­rare res­tric­ții de dra­gul se­cu­ri­tă­ții Eu­ro­pei? Sau vor re­ac­ționa pre­cum un­gu­rii și vor pro­testa că nu do­resc ca imi­gran­ții să rămână blo­cați pe te­ri­to­riul lor? Rămâne de vă­zut.

Până una-alta spa­țiul Schen­gen se în­de­păr­tează și mai mult de noi. Știu că mulți se plâng de fap­tul că nu sun­tem ad­miși în spa­țiul Schen­gen, dar pe cu­vânt că e mai de­grabă un fel de or­go­liu ră­nit de­cât vreun in­con­ve­nient real. Ba într-un fel e chiar mai bine, căci ul­ti­mul lu­cru pe care mi l‑aș mai dori ar fi să‑i aud pe unii și al­ții acu­zându-ne că trec imi­gran­ții prin fron­ti­e­rele noas­tre ca prin brânză. Pre­fer să stăm un pic la coadă la ie­și­rea din țară. N‑om muri. Zic și eu.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu