Pe frontul religios al războiului româno-român se duc lupte grele. De o parte se găsesc cei care contestă quasi-exclusivitatea socială și politică de care se bucură biserica ortodoxă, de partea cealaltă sunt fundamentaliștii ortodoxiei. Iar la mijloc, o generație de copii care probabil se întreabă de ce atâta gâlceavă în jurul unui subiect care ar trebui să aducă pacea și buna înțelegere. Nu vă lăsați înșelați de aparenta acalmie a conflictului — dincolo de trecătoarele momente de liniște conflictele încă mocnesc cu putere și sunt departe de a‑și fi găsit rezolvarea.
Aparent nu e o miză unică, ci mai multe. Prima și cea mai veche este finanțarea cultelor din bugetul de stat, contestată vehement de o parte a societății aflată deocamdată în minoritate. A doua este excesiva împroprietărire a bisericii cu terenuri, imobile și păduri, ale căror foloase nu se duc doar către acțiuni de milostenie și caritate, ci și către un lux ostentativ al clerului superior. A treia este ora de religie în școli, inițial impusă ca obligatorie indiferent de opțiunea părinților. A patra este programa disciplinei religie, incriminată a fi excesiv de intolerantă, șovină, înfățișând copiilor un Dumnezeu revanșard și neiertător.
Toate aceste subiecte sunt în directă legătură cu biserica și interesele ei. În oricare din aceste teme vocea clerului este firesc să se audă, indiferent cât de îndreptățite sau morale ar fi opiniile exprimate. Nimeni nu le poate contesta dreptul de a avea un punct de vedere. Însă războiul de pe frontul religios e dur — fiindcă se simt amenințați, prozeliții fundamentalismului ortodox trec la atac. Și atacă într‑o chestiune complet exterioară bisericii: sexualitatea ca parte a vieții private a cetățeanului. Biserica pretinde să-și impună regulile dincolo de altar, vrea să facă ordine în chestiunile cele mai private ale concetățenilor săi. Două subiecte au fost astfel deschise: educația sexuală în școli și acceptarea socială a homosexualității.
Prima dintre aceste două teme am dezbătut‑o de curând. Dacă ați ratat articolul, îl găsiți aici. A doua temă nu este una nouă. Biserica și‑a mai spus opinia despre acest subiect și poziția sa este binecunoscută — homosexualitatea trebuie înfierată ca fiind o deviere nesănătoasă, o lovitură dată familiei tradiționale creștine. Nu importă pentru susținătorii acestei idei că homosexualitatea a existat din cele mai vechi timpuri și nu a avut niciodată o răspândire atât de mare încât să devină o reală problemă. Nu importă nici că știința a demonstrat cât se poate de convingător că homosexualitatea nu este o chestiune de alegere rațională, ci rezultatul unei anumite conformații fiziologice a fiecărui individ. Ca să-și consfințească victoria definitivă asupra acestui subiect, biserica și susținătorii ei înfocați au inițiat o acțiune de modificare a constituției care să statueze că familia e formată doar din cuplul bărbat-femeie.
Teoretic nu au nici o șansă. A fi stat membru al Uniunii Europene și a pretinde să legalizezi ceva ce contravine curentului general de opinie înseamnă să nu înțelegi cursul istoriei. Argumentele religioase nu au nici un fel de greutate în astfel de situații, când prevalează dreptul internațional și deciziile curții drepturilor omului. Dar… Dar biserica e condusă de cutre bătrâne, care nu‑s străine de arta manipulării nerușinate. Când s‑au hotărât să pună în discuție subiectul? Păi exact într-un an electoral. Planul e simplu: strâng semnăturile de modificare a constituției și le duc în parlament, după care le explică deputaților și senatorilor că, dacă se opun ideii, biserica va avea grijă să spună enoriașilor cât de necredincioși sunt actualii parlamentari și cum nu merită să fie votați pentru încă o legislatură. Game, set, meci! Uite așa țin o țară întreagă captivă în cutume de ev mediu, împiedicând orice formă de progres social. BOR este — sper să mă fi făcut înțeles — o amenințare la adresa națiunii, una la fel de gravă precum corupția.
La final vă fac cadou un gând: credeți că musulmanii sunt mai fundamentaliști decât noi? Că sunt mai religioși? Mai gândiți-vă la asta după ce vedeți acest grafic. România se află la gradul de religiozitate al celor mai înapoiate țări. Nici Arabia Saudită — despre care toți credem că sunt niște îndoctrinați religioși — nu e așa vehement religioasă ca noi. Observați discrepanța față de țările Europei vestice. Tot mai credeți că noi suntem minunați și alții sunt fundamentaliști?
17:02
Arabia Saudita?????.… Romania????
10:02
Ce reprezintă religiozitatea asta și cum se măsoară?
10:02
Procentul de persoane care declară că religia este foarte importantă în viața lor.
17:02
Nu cred ca asa au declarat oamenii…Poate au spus “credinta” nu religie.
8:02
Si eu cred ca raspunsul a fost despre credinta, nu despre religie, indiferent cum a fost formulata intrebarea. Mai cred ca majoritatea oamenilor fac o deosebire clara intre religie si credinta. Religia a devenit in mod evident un soi de politica. Si miscarea cu homosexualitatea este clar politica dar, as zice ca manipularea are o esenta mult mai subtila. Mai degraba partidul maselor largi populare PSD e capul rautatilor aici. Fiind aliat neoficial cu exagerat de fericitele fete bisericesti le-au cerut sa iasa cu chestiunea asta, ca si cum ar fi ideea lor. Ce urmeaza in scenariu, va dati cred singuri seama…PSD e de acord, PNL nu, ceilalti o scalda, predicile din preajma alegerilor si discutiile particulare cu popa indica directia de urmat, in mod explicit sau subinteles, in stil securistic.