Dragă militarule, nu vreau să fim la fel

Un domn ofi­țer, al că­rui nume nu im­portă în con­tex­tul dis­cu­ției noas­tre, a pu­bli­cat de cu­rând o scri­soare pu­blică adre­sată nouă, ci­vi­li­lor. Su­biec­tul este — nu era greu de ghi­cit — pen­sia mi­li­tară, care tre­buie să fie spe­cială și de­o­se­bită. Ni­mic nou sub soare, te­o­ri­ile as­tea le-am mai au­zit. Ceea ce este com­plet nou, cel pu­țin pen­tru mine, în abor­da­rea aces­tui domn este ar­gu­men­ta­ția sa: ci­vi­lul și mi­li­ta­rul nu sunt la fel. Mi­li­ta­rul e evi­dent su­pe­rior ci­vi­lu­lui pen­tru că își riscă viața pen­tru el. Și mi s‑a pă­rut că mo­dul ăsta de a pune pro­blema face ca scri­soa­rea dom­nu­lui ofi­țer să me­rite un răspuns.

Dragă mi­li­ta­rule,

De la în­ce­put aș vrea să sta­bi­lim un lu­cru sim­plu, dar fun­damen­tal. Me­se­ria de mi­li­tar nu este o ocu­pa­ție utilă so­ci­e­tă­ții. La mo­dul ideal tu, ca pro­fe­si­o­nist, nici nu ar tre­bui să exiști pen­tru că ex­primi în mod di­rect una din­tre cele mai urâte ca­rac­te­ris­tici ale uma­ni­tă­ții: vi­o­lența. Din ne­fe­ri­cire pen­tru noi oa­me­nii nu pot trăi în pace unii cu al­ții și simt per­ma­nent ne­voia de a se cio­măgi re­ci­proc din va­rii mo­tive. Cel mai ade­sea e vorba de re­surse. Al­te­ori sunt or­go­lii exa­cer­bate la nivel de na­ție. Și din ca­uza fap­tu­lui că sun­tem proști și vi­o­lenți, ne tre­buie un cio­mă­gar care să ne pă­zească spa­tele în ca­zul în care cio­mă­ga­rii al­tora vin să ne dea una în cap. Mo­tiv pen­tru care te-am an­ga­jat pe tine și ți-am vor­bit de ches­tii mari și fru­moase cum ar fi se­cu­ri­ta­tea ță­rii și apă­ra­rea iden­ti­tă­ții na­țio­nale. Asta nu schimbă însă fap­tul că ești doar un cio­mă­gar plătit.

Ca orice cio­mă­gar, tre­buie să te ții în formă. E im­por­tant să fii în stare să în­vârți mă­ciuca efi­cient și efi­cace, așa cum un agri­cul­tor tre­buie să știe să pli­vească, să pră­șească sau să se­mene. E me­se­ria ta. Nu te ilu­ziona că di­fi­cul­tă­țile fi­zice care vin dim­pre­ună cu me­se­ria sunt vreun fel de dezi­de­rat de re­a­li­zare pro­fe­sio­nală a unei per­soane obiș­nu­ite. Cei mai mulți oa­meni, care sper că îm­bră­ți­șează va­lo­rile pa­ci­fiste, nu-și do­resc să re­u­șească în viață dându-se cu tan­cul, tră­gând cu pușca în alți oa­meni sau bombardându‑i din avi­oane. O faci pen­tru noi, în­țe­leg, dar nu-ți ima­gina că tre­buie să pri­mești apla­uze pen­tru asta.

De fapt nici nu prea ești bun în me­se­ria ta. Până să fim în NATO nu prea cred că ci­neva și‑a ima­gi­nat că tu ai pu­tea face față unei in­va­zii a unor alți cio­mă­gari. Pe vre­mea co­mu­niș­ti­lor ai stat bine mersi în ca­zarme și ai ars ga­zul pe bani fru­moși, pre­tin­zând că îți de­dici viața apă­ră­rii pa­triei. Ghici ce? N‑a fost nici un răz­boi. Sin­gura ta treabă a fost să re­gu­lezi ge­ne­ra­ții după ge­ne­ra­ții de re­cruți ci­vili, aduși la tine ca să le scoți din cap orice urmă de cre­a­ti­vi­tate și re­be­liune și să‑i faci do­cili exe­cu­tanți ai or­di­ne­lor sta­tu­lui co­mu­nist. Te-ai do­ve­dit foarte pri­ce­put la treaba asta.

Pen­tru că tu și cei­lalți care aleg această me­se­rie aveți această ca­rac­te­ris­tică co­mună. V‑ați dus în ar­mată pen­tru că nu vă ima­gi­nați lu­mea de­cât sub formă de ie­rar­hii stricte și dis­ci­plină ca­zonă. Dacă ați fi iu­bit va­lo­rile pro­funde ale uma­ni­tă­ții — li­ber­ta­tea, cre­a­ti­vi­ta­tea, li­be­rul ar­bi­tru — n‑ați fi su­por­tat să de­ve­niți niște ciomăgari.

Cum spu­neam, de gro­zav ce ești a tre­buit să ne aliem cu alți cio­mă­gari, unii pla­ne­tari, ca să ne asi­gu­răm că sun­tem cu ade­vă­rat păziți.  Tu sus­ții că ai fi pu­tut și tu să faci sin­gur asta dacă îți dă­deam bani să-ți iei cio­mag te­le­ghi­dat și mă­ciuci nu­cleare. Poate așa o fi, dar treaba e cam așa: dacă ne costă paz­ni­cul de la ușă mai mult de­cât mân­ca­rea de pe masă, pro­ba­bil că pro­blema nu e se­cu­ri­ta­tea noas­tră, ci su­pra­vie­țu­i­rea. Plătim pe cio­ma­gul tău atât cât ne pu­tem per­mite, mi­ni­mum ne­ce­sar. E o do­vadă în plus că nu ești atât de im­por­tant pen­tru noi.

Cio­mă­ga­rii pla­ne­tari te-au scos și pe tine din ano­ni­mat. Ți-au dat oca­zia să exer­sezi lupta cu mă­ciu­cile lor su­per-teh­no­lo­gi­zate, pe care le-au pri­mit de la sta­tele lor dintr-un mo­tiv foarte sim­plu: ei pro­duc pro­fit pen­tru po­po­rul lor, le asi­gură do­mi­na­ție mondi­ală și ac­ces la re­surse. Me­to­dele lor nu sunt nici umane, nici mo­rale — ți-am zis deja că faci parte dintr‑o tagmă a vi­o­len­ți­lor. Te rog deci să nu crezi că aso­ci­e­rea cu acești mari cio­mă­gari te face mai bun. Dacă ei pleacă de aici, tot în cu­rul gol sun­tem cu to­ții, cu toate pre­gă­ti­rile tale ne­mai­po­me­nite. Nu ne ba­zăm pe tine să ne aperi, pen­tru că știm că nu faci față de unul singur.

Cât des­pre ris­ca­tul vie­ții treaba e sim­plă. Când te duci la răz­boi, tri­mis de noi, sunt de acord să te plătim de zece ori mai mult. Îți pui viața în pri­mej­die fi­indcă ți-am ce­rut noi s‑o faci. Când te în­torci acasă și nu mai ești în pe­ri­col, re­vii la solda nor­mală. Când te pen­sio­nezi pri­mești o pen­sie ca toată lu­mea, pen­tru că ris­cu­rile ți le-am plătit deja la mo­men­tul când ți le-ai luat efec­tiv. Și nu uita că toți cei care sunt acum la pen­sie nu au vă­zut nici mă­car o zi de răz­boi. Au ars‑o căl­duț prin ca­zar­mele co­mu­nis­mu­lui, hră­niți și îm­bră­cați gra­tuit de stat, ur­mă­rind cum fac târâș ge­ne­ra­ții de ti­neri ve­niți să le fie ma­te­rial de lu­cru pen­tru ob­se­si­ile lor de cio­mă­gari cazoni.

Iar dacă nu-ți plac ide­ile as­tea, nu de­veni cio­mă­gar. Crede-mă, nu e ca și cum am duce lipsă de in­di­vizi care își do­resc să-ți ia lo­cul. Din pă­cate sunt mulți ăia care cred că vi­o­lența e un mod de a so­lu­ționa pro­ble­mele. Dacă ai fi avut un dram de minte, ai fi re­a­li­zat că forța n‑a re­zol­vat nici­o­dată ni­mic. Deci, dragă mi­li­ta­rule, pen­tru toate mo­ti­vele de mai sus nu-mi do­resc să fim la fel. Sper din toată inima că ma­jo­ri­ta­tea ci­vi­li­lor au alte pri­o­ri­tăți și va­lori în viață de­cât cio­mă­gi­rea al­tor oameni.

Îți urez o pen­sie lungă și fericită.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...