Occidentul l‑a ucis pe Dumnezeu?

Din când în când aflăm din presă ori din rețelele sociale că s‑a mai întâm­plat ceva groaznic în occi­dent. Că lucrurile în par­adisul de pe pământ — așa cum une­ori ne imag­inăm ceea ce se află la vest de noi — nu merg chiar atât de bine pe cât ne închipuim. Și că, în ciuda impre­siei gen­erale de supe­ri­or­i­tate eco­nom­ică, socială și politică a soci­etății occi­den­tale, ves­tul nu este un model pen­tru noi. Sau, mai bine spus, nu ar tre­bui să fie. Căci e deca­dent și putred până în rădăcinile sale și spoit la suprafață cu o pojghiță de aur care ne ia ochii și să ne înșele.

Occi­den­tul a repu­diat reli­gia scoțând‑o din viața pub­lică și declar­ând că apli­carea pre­ceptelor bis­ericii este o chestiune pur pri­vată ce privește fiecare per­soană, dar nu soci­etatea în ansam­blul ei. Occi­den­tul a accep­tat homo­sex­u­al­i­tatea și partene­r­iatul civil homo­sex­ual. Occi­den­tul privește copilul ca pe o ființă inde­pen­dentă, ce nu se află în pro­pri­etatea părinților săi și care al cărei drept la viață și feri­cire poate însemna că soci­etatea decide să îl sep­are de niște părinți abuzivi. Și pen­tru că toate astea și multe altele sunt în vehe­mentă con­tradicție cu orto­doxia noas­tră națion­ală, sfântă și abso­lută, există o sin­gură posi­bilă con­cluzie: occi­den­tul l‑a ucis pe Dum­nezeu.

O, și tare mult ne place să auzim această frază! E atât de plă­cut să dărâmi de pe piedestal un idol la înălțimea căruia nu poți să te ridici! Căci zeci de ani românii au visat la acest occi­dent, la lib­ertățile sale inimag­in­abile pen­tru soci­etatea comu­nistă în care trăiau, la abun­dența sa mate­ri­ală despre care puteau doar să viseze. Tot ce era bun venea din vest, tot ce era dezirabil se afla în vest, tot ce era impor­tant era la vest, tot ce merita știut era for­mu­lat de vest. Și într‑o zi ves­tul n‑a mai fost intan­gi­bil, într‑o zi ves­tul a devenit o posi­bil­i­tate con­cretă. Tot ce tre­buia să facem era să ne ridicăm la nivelul pro­pri­ilor noas­tre ide­aluri. N‑avea cum să fie greu. Visasem îndelung la asta, aveam deci voința. Și apoi au tre­cut douăzeci și cinci de ani, însă ves­tul a rămas tot undeva departe de noi. Cu avionul ajungem în maxim trei ore acolo, cu civ­i­liza­ția sun­tem însă la zeci de ani dis­tanță.

Noi ne zbatem în con­tin­uare într‑o soci­etate con­dusă de incom­pe­tenți și corupți pe care nu‑i avem put­erea sau pri­ceperea de a‑i înlă­tura, ba chiar ne plac și‑i aplaudăm zgo­mo­tos. Și devenim aseme­nea lor cu fiecare zi.

Noi ne înjurăm rec­i­proc, împărțiți în tabere de manip­ulările abile ale unor tele­viz­iuni con­stru­ite exact pen­tru acest scop. Și devenim mai răi cu fiecare zi.

Noi ne-am dis­trus agri­cul­tura și orice urmă de indus­trie ca să trăim "mod­ern" din impor­turi și negoțuri mici. Și devenim mai săraci și mai depen­denți cu fiecare zi.

Nouă nu ne mai tre­buie arta și am repudiat‑o undeva la sub­solul soci­etății, aducându-ne aminte de ea doar când se mai prăpădește vreun mon­stru sacru al ei, când ne revoltăm ipocrit că "nu se face nimic pen­tru artiști". Și devenim mai urâți cu fiecare zi.

Noi am asi­s­tat pasivi la exo­dul medicilor, alun­gați în occi­dent de lipsa noas­tră de interes pen­tru a le oferi o per­spec­tivă pro­fe­sion­ală. Și sun­tem mai bol­navi și mai ipo­hon­dri în fiecare zi.

Noi am adus sis­temul de edu­cație la nivelul în care mai bine de jumă­tate din absol­venți sunt anal­fabeți funcțion­ali. Și sun­tem mai proști cu fiecare zi.

Noi am con­struit o soci­etate în care bis­er­ica e o cor­po­rație prof­itabilă, cu afac­eri prof­itabile și influ­ență politică, crezând prostește că ast­fel îl aducem pe Dum­nezeu lângă noi. Și sun­tem mai umili și mai obe­di­enți cu fiecare zi.

Am con­struit o țară în care dom­nesc înșelă­to­ria, ipocrizia, opor­tunis­mul cinic, impos­tura și min­ci­una. Am con­struit o țară în care tre­buie să vină alții din afară ca să facă puțină ordine și să rea­d­ucă un dram de nor­mal­i­tate. O țară în care noi înșine nu mai con­tăm. O țară în care oamenii nu sunt impor­tanți.

Occi­den­tul l‑a ucis pe Dum­nezeu? Poate că da, nu sunt sigur. Ar tre­bui să ne pre­ocupe? Nu știu. Prob­a­bil, într‑o anu­mită măsură. Însă dacă e ceva ce ar tre­bui să ne sperie îngroz­i­tor, să ne dea coș­maruri și să ne facă nopțile albe, nu soarta Dum­nezeu­lui din apus e aceea. Noi am comis aici o crimă infinit mai gravă. În Româ­nia l‑am ucis pe Om.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Ion Zahariuc

    Sant cat­eva tari occi­den­tale care vor parasi alianta nord- atlantica se vor alia cu" cel ce va fi tarat in razboi " cu Israelul si chiar va lupta impotriva lui asa ca nimic nou ptr cei ce stu­di­aza Bib­lia! Dum­nezeu sa se indure de ei! Amin

  2. Ioan Har

    Si tot occi­den­tul a inven­tat o mare tam­p­e­nie:-
    Drep­turile omu­lui ,in spatele caruia sa ascund cele mai mari atroc­i­tati!

  3. Doina Kaitar

    Occi­den­tul se sin­u­cide încet,dar sigur!

  4. Anonymous

    Imi cer scuze ca revin. Sunt teri­bil de mirat ca acest subiect, atat de pro­fund si de bine abor­dat de tine, nu starneste comen­tarii si interes…Sa fie oare toc­mai din pric­ina fap­tu­lui ca "ne-am sin­u­cis"? Sau sa fie o banala super­fi­cial­i­tate, des intal­nita la "postacii" stan­dard, iubitori de subiecte cor­po­ratiste si com­er­ciale?

  5. Ciprian

    "Dupa Chipul si Ase­m­anarea Sa". Deci, in total­i­tate Dum­nezeu. Pen­tru ca "ase­m­anarea" sem­nifica altceva decat chipul. Este spir­i­tul. Alt­fel, ar fi cel mai pur si grotesc pleonasm si, s‑ar darama toata cred­inta despre cre­atie.
    Da! Omul este intruchiparea lui Dum­nezeu. Si, DA! Ai per­fecta drep­tate! L‑am ucis pe OM! Deci, clar, Noi l‑am ucis pe Dum­nezeu! Intr-un fel Ne-am sin­u­cis.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu