Din când în când aflăm din presă ori din re­țe­lele so­ci­ale că s‑a mai în­tâm­plat ceva groaz­nic în oc­ci­dent. Că lu­cru­rile în pa­ra­di­sul de pe pământ — așa cum une­ori ne ima­gi­năm ceea ce se află la vest de noi — nu merg chiar atât de bine pe cât ne în­chi­puim. Și că, în ciuda im­pre­siei ge­ne­rale de su­pe­ri­o­ri­tate eco­no­mică, so­ci­ală și po­li­tică a so­ci­e­tă­ții oc­ci­den­tale, ves­tul nu este un mo­del pen­tru noi. Sau, mai bine spus, nu ar tre­bui să fie. Căci e de­ca­dent și pu­tred până în ră­dă­ci­nile sale și spoit la su­pra­față cu o po­j­ghiță de aur care ne ia ochii și să ne înșele.

Oc­ci­den­tul a re­pu­diat re­li­gia scoțând‑o din viața pu­blică și de­cla­rând că apli­ca­rea pre­cep­te­lor bi­se­ri­cii este o ches­tiune pur pri­vată ce pri­vește fi­e­care per­soană, dar nu so­ci­e­ta­tea în an­sam­blul ei. Oc­ci­den­tul a ac­cep­tat ho­mo­se­xu­a­li­ta­tea și par­te­ne­ri­a­tul ci­vil ho­mo­se­xual. Oc­ci­den­tul pri­vește co­pi­lul ca pe o fi­ință in­de­pen­dentă, ce nu se află în pro­pri­e­ta­tea pă­rin­ți­lor săi și care al că­rei drept la viață și fe­ri­cire poate în­semna că so­ci­e­ta­tea de­cide să îl se­pare de niște pă­rinți abu­zivi. Și pen­tru că toate as­tea și multe al­tele sunt în ve­he­mentă con­tra­dic­ție cu or­to­do­xia noas­tră na­țio­nală, sfântă și ab­so­lută, există o sin­gură po­si­bilă con­clu­zie: oc­ci­den­tul l‑a ucis pe Dumnezeu.

O, și tare mult ne place să au­zim această frază! E atât de plă­cut să dă­râmi de pe pie­des­tal un idol la înăl­ți­mea că­ruia nu poți să te ri­dici! Căci zeci de ani ro­mâ­nii au vi­sat la acest oc­ci­dent, la li­ber­tă­țile sale ini­ma­gi­na­bile pen­tru so­ci­e­ta­tea co­mu­nistă în care tră­iau, la abu­n­dența sa ma­te­rială des­pre care pu­teau doar să vi­seze. Tot ce era bun ve­nea din vest, tot ce era dezi­ra­bil se afla în vest, tot ce era im­por­tant era la vest, tot ce me­rita știut era for­mu­lat de vest. Și într‑o zi ves­tul n‑a mai fost in­tan­gi­bil, într‑o zi ves­tul a de­ve­nit o po­si­bi­li­tate con­cretă. Tot ce tre­buia să fa­cem era să ne ri­di­căm la nive­lul pro­pri­i­lor noas­tre ide­a­luri. N‑avea cum să fie greu. Vi­sa­sem în­de­lung la asta, aveam deci vo­ința. Și apoi au tre­cut do­uă­zeci și cinci de ani, însă ves­tul a ră­mas tot un­deva de­parte de noi. Cu avio­nul ajun­gem în ma­xim trei ore acolo, cu ci­vi­li­za­ția sun­tem însă la zeci de ani distanță.

Noi ne zba­tem în con­ti­nu­are într‑o so­ci­e­tate con­dusă de in­com­pe­tenți și co­rupți pe care nu‑i avem pu­te­rea sau pri­ce­pe­rea de a‑i în­lă­tura, ba chiar ne plac și‑i apla­u­dăm zgo­mo­tos. Și de­ve­nim ase­me­nea lor cu fi­e­care zi.

Noi ne în­ju­răm re­ci­proc, îm­păr­țiți în ta­bere de ma­ni­pu­lă­rile abile ale unor te­le­vi­ziuni con­stru­ite exact pen­tru acest scop. Și de­ve­nim mai răi cu fi­e­care zi.

Noi ne-am dis­trus agri­cul­tura și orice urmă de in­dus­trie ca să trăim “mo­dern” din im­por­turi și ne­go­țuri mici. Și de­ve­nim mai să­raci și mai de­pen­denți cu fi­e­care zi.

Nouă nu ne mai tre­buie arta și am repudiat‑o un­deva la sub­so­lul so­ci­e­tă­ții, adu­cându-ne aminte de ea doar când se mai pră­pă­dește vreun mons­tru sa­cru al ei, când ne re­vol­tăm ipo­crit că “nu se face ni­mic pen­tru ar­tiști”. Și de­ve­nim mai urâți cu fi­e­care zi.

Noi am asis­tat pa­sivi la exo­dul me­di­ci­lor, alun­gați în oc­ci­dent de lipsa noas­tră de in­te­res pen­tru a le oferi o per­spec­tivă pro­fe­sio­nală. Și sun­tem mai bol­navi și mai ipohon­dri în fi­e­care zi.

Noi am adus sis­te­mul de edu­ca­ție la nive­lul în care mai bine de ju­mă­tate din ab­sol­venți sunt anal­fa­beți func­țio­nali. Și sun­tem mai proști cu fi­e­care zi.

Noi am con­struit o so­ci­e­tate în care bi­se­rica e o cor­po­ra­ție pro­fi­ta­bilă, cu afa­ceri pro­fi­ta­bile și in­flu­ență po­li­tică, cre­zând pros­tește că ast­fel îl adu­cem pe Dum­ne­zeu lângă noi. Și sun­tem mai umili și mai obe­dienți cu fi­e­care zi.

Am con­struit o țară în care domnesc în­șe­lă­to­ria, ipo­cri­zia, oport­u­nis­mul ci­nic, im­pos­tura și min­ciuna. Am con­struit o țară în care tre­buie să vină al­ții din afară ca să facă pu­țină or­dine și să rea­ducă un dram de nor­ma­li­tate. O țară în care noi în­șine nu mai con­tăm. O țară în care oa­me­nii nu sunt importanți.

Oc­ci­den­tul l‑a ucis pe Dum­ne­zeu? Poate că da, nu sunt si­gur. Ar tre­bui să ne pre­o­cupe? Nu știu. Pro­ba­bil, într‑o anu­mită mă­sură. Însă dacă e ceva ce ar tre­bui să ne spe­rie în­gro­zi­tor, să ne dea coș­ma­ruri și să ne facă nop­țile albe, nu soarta Dum­ne­ze­u­lui din apus e aceea. Noi am co­mis aici o crimă in­fi­nit mai gravă. În Ro­mâ­nia l‑am ucis pe Om.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Ion Zahariuc

    Sant ca­teva tari oc­ci­den­tale care vor pa­rasi ali­anta nord- atlan­tica se vor alia cu” cel ce va fi ta­rat in raz­boi ” cu Isra­e­lul si chiar va lupta im­po­triva lui asa ca ni­mic nou ptr cei ce stu­di­aza Bi­blia! Dum­ne­zeu sa se in­dure de ei! Amin

  2. Ioan Har

    Si tot oc­ci­den­tul a in­ven­tat o mare tampenie:-
    Drep­tu­rile omu­lui ‚in spa­tele ca­ruia sa as­cund cele mai mari atrocitati!

  3. Doina Kaitar

    Oc­ci­den­tul se si­nu­cide încet,dar sigur!

  4. Anonymous

    Imi cer scuze ca re­vin. Sunt te­ri­bil de mi­rat ca acest su­biect, atat de pro­fund si de bine abor­dat de tine, nu star­ne­ste co­men­ta­rii si interes…Sa fie oare toc­mai din pri­cina fap­tu­lui ca “ne-am si­nu­cis”? Sau sa fie o ba­nala su­per­fi­ci­a­li­tate, des in­tal­nita la “pos­ta­cii” stan­dard, iu­bi­tori de su­biecte cor­po­ra­tiste si comerciale?

  5. Ciprian

    “Dupa Chi­pul si Ase­ma­na­rea Sa”. Deci, in to­ta­li­tate Dum­ne­zeu. Pen­tru ca “ase­ma­na­rea” sem­ni­fica alt­ceva de­cat chi­pul. Este spi­ri­tul. Alt­fel, ar fi cel mai pur si gro­tesc ple­o­nasm si, s‑ar da­rama toata cre­dinta des­pre creatie.
    Da! Omul este in­tru­chi­pa­rea lui Dum­ne­zeu. Si, DA! Ai per­fecta drep­tate! L‑am ucis pe OM! Deci, clar, Noi l‑am ucis pe Dum­ne­zeu! Intr-un fel Ne-am sinucis.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.