Beau un pa­har de Egri Bi­ka­ver și ci­tesc des­pre dom­nul Lá­s­zló Tő­kés care a ră­mas fără Steaua Ro­mâ­niei. Și, de bună seamă, a ie­șit mare tă­ră­boi în ju­rul su­biec­tu­lui, căci nu se pu­tea ca dum­ne­a­lui să nu co­men­teze eve­ni­men­tul, ști­ută fi­ind lim­bu­ția sa pro­ver­bi­ală. Co­men­ta­ri­ile sale au is­cat alte co­men­ta­rii, unele pro, al­tele con­tra — după cum e obi­ce­iul la ro­mâni, mai ales când vine vorba des­pre re­la­ți­ile noas­tre de pace și pri­e­te­nie cu na­țio­na­li­ta­tea con­lo­cu­i­toare maghiară.

Dar să nu an­ti­ci­păm și să de­ru­lăm fi­rul eve­ni­men­te­lor, ca să în­țe­le­gem mai bine cum s‑a ajuns azi în si­tu­a­ția asta.

1988
Lá­s­zló Tő­kés or­ga­ni­zează la pa­rohia sa o ma­ni­fes­tare cul­tu­rală la care par­ti­cipă și mem­bri ai tru­pei de tea­tru de limbă ma­ghiară „Tha­lia” — trupă or­ga­ni­zată pe lângă Casa de Cul­tură a Stu­den­ți­lor din Ti­mi­șoara. La ma­ni­fes­tare sunt de­cla­mate po­e­zii care nu sunt pe pla­cul au­to­ri­tă­ți­lor, mo­tiv pen­tru care atât Tő­kés, cât și mem­brii tru­pei „Tha­lia” sunt aver­ti­zați să nu mai or­ga­ni­zeze ase­me­nea ma­ni­fes­tări. La 4 de­cem­brie 1988 ei or­ga­ni­zează a doua ma­ni­fes­tare cul­tu­rală la pa­rohia re­for­mată, mo­tiv de in­ter­zi­cere tem­po­rară a tru­pei „Tha­lia”.

1989
Lá­s­zló Tő­kés pro­tes­tează față de ac­tul prin care a fost desfi­in­țată trupa de tea­tru, iar pro­tes­tul său este di­fu­zat de au­to­ri­tă­țile din sta­tul ve­cin, Un­ga­ria, prin Ra­dio Bu­da­pesta la 28 mai 1989. În urma aces­tui eve­ni­ment, Lá­s­zló Tő­kés de­vine cu­nos­cut ca di­zi­dent față de re­gi­mul ro­mân. Vă las să ghi­ciți de ce s‑au ener­vat au­to­ri­tă­țile ro­mâne și de ce po­po­rul ve­cin și pri­e­ten a fă­cut pu­bli­ci­tate in­ci­den­tu­lui. Să nu vă gân­diți că po­e­zi­ile erau alu­ziv an­ti­ro­mâ­nești, nici vorbă!

Lá­s­zló Tő­kés face mai multe afir­ma­ții le­gate de de­mo­la­rea bi­se­ri­ci­lor re­for­mate din sa­tele sis­te­ma­ti­zate de co­mu­niști, ce­rând con­stru­i­rea de de bi­se­rici noi pen­tru a nu dis­persa co­mu­ni­tă­țile re­li­gi­oase re­for­mate, emi­na­mente ma­ghiare. Se­cu­ri­ta­tea, emi­na­mente co­mu­nistă, îl ia la ochi.

În iu­lie 1989 te­le­vi­ziu­nea ma­ghiară îi ia un in­ter­viu lui Lá­s­zló Tő­kés, ceea ce de­ran­jează au­to­ri­tă­țile bi­se­ri­cii re­for­mate și pe cele de stat ro­mâne. Drept ur­mare, epi­sco­pul de Ora­dea, Lá­s­zló Papp de­cide des­ti­tu­i­rea lui Tő­kés de la pa­rohia din Ti­mi­șoara și mu­ta­rea sa în sa­tul Mi­neu, ju­de­țul Să­laj. Re­fu­zul lui Lá­s­zló Tő­kés de a ac­cepta ho­tă­rârea îl de­ter­mină pe epi­scop să des­chidă o ac­țiune ju­di­ci­ară la Ju­de­că­to­ria Ti­mi­șoara pen­tru eva­cu­a­rea pre­o­tu­lui din lo­cu­ința în care do­mi­ci­lia — lo­cu­ință pro­pri­e­tate a pa­rohiei Bi­se­ri­cii Re­for­mate. La 20 oc­tom­brie 1989 Ju­de­că­to­ria Ti­mi­șoara emite o sen­tință prin care Lá­s­zló Tő­kés este obli­gat să eva­cu­eze lo­cu­ința. Re­cur­sul lui Tő­kés este res­pins de Tri­bu­na­lul Ti­miș la 28 no­iem­brie 1989. Po­tri­vit so­ma­ției exe­c­u­to­ru­lui ju­de­că­to­resc, Lá­s­zló Tő­kés pri­mește ter­men până la 15 de­cem­brie 1989 să eva­cu­eze de bună voie lo­cu­ința, ceea ce Tő­kés aduce la cu­noș­tința eno­ri­a­și­lor cu pri­le­jul ser­vi­ci­u­lui di­vin du­mi­ni­cal din 10 de­cem­brie 1989.

În seara de 15 de­cem­brie 1989, un grup de eno­ri­ași re­for­mați de et­nie ma­ghiară, că­rora li se ală­tură un grup de eno­ri­ași bap­tiști, se adună în fața Bi­se­ri­cii Re­for­mate pen­tru a‑l sus­ține pe Tő­kés. În di­mi­neața zi­lei de sâm­bătă, 16 de­cem­brie, circa 500 de cre­din­cioși re­for­mați și bap­tiști con­duși de pas­to­rul Pe­tre Du­gu­lescu, se adună la lo­cu­ința lui Tő­kés, unde îm­pie­dică ri­di­ca­rea sa din casa pa­rohială. În cur­sul zi­lei de 16 de­cem­brie gru­pu­lui de cre­din­cioși pro­tes­tanți adu­nați în fața bi­se­ri­cii re­for­mate din strada Ti­mo­tei Ci­pa­riu din Ti­mi­șoara i se ală­tură nu­me­roși tre­că­tori, mul­ți­mea în­ce­pând să scan­deze lo­zinci an­ti­co­mu­niste. Nu se știe cum nici azi cum s‑a ajuns de la un li­ti­giu pe pro­bleme imo­bi­li­are în­tre o epi­sco­pie și un pas­tor re­for­mat la “Jos co­mu­nis­mul”. Gu­rile rele zic că ar fi fost plan­tați niște agi­ta­tori prin­tre enoriași.

La 22 de­cem­brie 1989 Lá­s­zló Tő­kés este nu­mit mem­bru în Con­si­liul Fron­tu­lui Sal­vă­rii Na­țio­nale. Ca­riera po­li­tică îi dă pri­le­jul să facă ne­nu­mă­rate de­cla­ra­ții pu­blice cu tentă ire­den­tistă, po­ten­țate și une­ori ca­u­zate de de­cla­ra­ții șo­vine ale unor per­so­naje pre­cum Fu­nar și Va­dim Tu­dor. Tő­kés se pla­sează po­li­tic în ex­trema ra­di­cală a UDMR.

2009
În de­cem­brie Tra­ian Bă­sescu îl de­co­rează pe Lá­s­zló Tő­kés cu Or­di­nul Steaua Ro­mâ­niei în grad de Ca­va­ler “cu pri­le­jul îm­pli­ni­rii a 20 de ani de la Re­vo­lu­ția din De­cem­brie, în semn de îna­ltă apre­ci­ere a cu­ra­ju­lui și a dem­ni­tă­ții de care a dat do­vadă, de­clan­șând, prin exem­plul per­so­nal, re­volta is­to­rică a po­po­ru­lui ro­mân îm­po­triva dic­ta­tu­rii co­mu­niste”. Foarte pu­țină lume con­stată că ro­lul său n‑a fost nici pe de­parte acela de erou. De fapt dom­nul Tő­kés a fost un re­bel fără ca­uză din­tot­dea­una, iar viața sa per­so­nală este plină de ast­fel de con­flicte cu toate ti­pu­rile de au­to­ri­tăți, de la cele de stat până la cele re­li­gi­oase. Încă nu s‑a sta­bi­lit cu pre­ci­zie dacă pe el în 1989 îl mă­cina mai tare grija pen­tru ro­mâni sau pen­tru pa­rohia din ora­șul Ti­mi­șoara, pe care n‑ar fi dat‑o pe una aflată la dracu’ cu cărți.

Cât des­pre cum s‑a ajuns ca din acest mă­runt scan­dal să se stâr­nească o re­vo­lu­ție an­ti­co­mu­nistă, cred că tre­buie în­tre­bați niște alți bă­ieți, care pro­ba­bil se aflau cu treabă prin Ti­mi­șoara în vre­mea aceea. În Ro­mâ­nia au fost re­volte mult mai grave — de pildă greva mi­ne­ri­lor din ’77 sau pro­tes­tul mun­ci­to­ri­lor de la Bra­șov din ’87 — dar nu s‑a stâr­nit nici o re­vo­lu­ție. Cum naiba s‑a mo­bi­li­zat brusc toată Ro­mâ­nia, “de­clan­șată” de un pas­tor re­for­mat care era mu­tat dis­ci­pli­nar dintr‑o pa­rohie în alta?

2013
Timp de pa­tru ani dom­nul Tő­kés con­ti­nuă să emită tot fe­lul de opi­nii cel pu­țin dis­cu­ta­bile des­pre auto­no­mia ma­ghiară și re­la­ți­ile ma­ghia­ri­lor cu ro­mâ­nii, fi­ind ca­te­go­ri­sit chiar și de ma­ghiari ca per­soană cu ve­deri ra­di­cale. În 27 iu­lie, Tő­kés pune cu­nu­niță la is­to­ria sa de gură-spartă-și-proastă și îi cere pre­mi­e­ru­lui Un­ga­riei, Vi­k­tor Or­ban, la lu­cră­rile Uni­ver­si­tă­ții de Vară Bal­vanyos, ca îm­pre­ună cu Gu­ver­nul pe care îl con­duce să con­stru­iască “un sis­tem de co­o­pe­rare na­țio­nală”, ast­fel în­cât să ofere “pro­tec­to­rat” Transil­va­niei, “așa cum a fă­cut Aus­tria cu Ti­ro­lul de Sud”. Afir­ma­ția este ime­diat ta­xată de mulți po­li­ti­cieni. Tra­ian Bă­sescu afirmă că nu me­rită să fie ce­tă­țean ro­mân ci­neva care aten­tează la su­ve­ra­ni­ta­tea Ro­mâ­niei. Co­rina Crețu — mem­bră a Or­di­nu­lui Steaua Ro­mâ­niei — cere ofi­cial re­tra­ge­rea dis­tinc­ției acor­date lui Tőkés.

Con­si­liul de Onoare al Or­di­nu­lui Na­țio­nal ‘Steaua Ro­mâ­niei’ se în­tru­nește în oc­tom­brie și de­cide re­tra­ge­rea dis­tinc­ției. Tő­kés cere să fie re­pre­zen­tat de avo­cat, ceea ce se con­si­deră inac­cep­ta­bil, ne­fi­ind vorba de un pro­ces ju­ri­dic. Tő­kés re­fuză să di­a­lo­gheze cu mem­brii con­si­li­u­lui de onoare și spune că afir­ma­ți­ile in­cri­mi­nate re­pre­zintă o ma­ni­fes­tare nor­mală a li­ber­tă­ții sale de ex­pri­mare. De­ci­zia con­si­li­u­lui este con­sul­ta­tivă, doar pre­șe­din­tele Ro­mâ­niei pu­tând de­cide re­tra­ge­rea distincției.

2014
În ciuda de­cla­ra­ți­i­lor sale la adresa lui Tő­kés, Tra­ian Bă­sescu o arde ma­ri­nă­rește la Co­tro­ceni și se face că uită să‑i re­tragă distincția.

2015
Ar­de­lean fi­ind, pe dea­su­pra și neamț, Iohan­nis freacă și el man­ga­lul un an de zile pe tema re­tra­ge­rii distincției.

2016
În sfâr­șit se mo­bi­li­zează sa­sul de la Co­tro­ceni și face miș­ca­rea aș­tep­tată. Tő­kés rămâne fără de­co­ra­ție, dar zice că nu s‑ar fi cu­ve­nit să i se re­tragă me­da­lia de­o­a­rece nu s‑a fă­cut vi­no­vat de ni­mic, iar ceea ce i s‑a im­pu­tat în mo­ti­va­rea re­tra­ge­rii este de fapt o sim­plă ma­ni­fes­tare a li­ber­tă­ții de ex­pri­mare. Adică li­ber­ta­tea de a su­gera desfi­in­ța­rea su­ve­ra­ni­tă­ții sta­tu­lui care îi acordă distincția.

Tot în apă­ra­rea sa, Tő­kés face to­tuși o re­marcă in­te­li­gentă: dacă ne ui­tăm cine for­mează con­si­liul de onoare al or­di­nu­lui Steaua Ro­mâ­niei ne apucă plân­sul — țața de Gabi Fi­rea, tanti Coca An­dro­ne­scu și pe­na­lul Bră­diș­teanu care l‑a “sal­vat” de la si­nu­ci­dere pe Adrian Năs­tase. Câtă onoare e în con­si­liul ăsta! Îi dau drep­tate, însă i‑aș adresa și o în­tre­bare dom­nu­lui Tő­kés: când a pri­mit dis­tinc­ția nu a bă­gat de seamă că prin­tre mem­brii or­di­nu­lui sunt și oa­meni ală­turi de care nu vrea să se afle? Sau atunci i se pă­reau buni și frumoși?

Ob­ser­va­ția mea este că nu des­pre re­tra­ge­rea dis­tinc­ției ar tre­bui să dis­cu­tăm, ci des­pre acor­da­rea ei de la bun în­ce­put. Ci­neva care s‑a aflat în­tâm­plă­tor la in­ter­sec­ția unor eve­ni­mente de­clan­șate și con­tro­late de că­tre cu to­tul alte gru­puri de in­te­rese nu își poate re­ven­dica me­ri­tele. Iar la fi­nal, ceea ce ni­meni nu vrea să ob­serve este că, fără cu­ra­jul eno­ri­a­și­lor re­for­mați și bap­tiști care l‑au pro­te­jat, dom­nul Tő­kés n‑ar mai fi fost azi eu­ro­par­la­men­tar cu zece mii de coco pe lună și cu li­ber­ta­tea de a pro­pune pro­tec­to­rate un­gu­rești în Transil­va­nia, ci un căcăcios de pas­tor re­for­mat în sa­tul Mi­neu din ju­de­țul Să­laj, unde și-ar fi în­gri­jit se­che­lele oa­se­lor rupte de an­che­ta­to­rii se­cu­ri­tă­ții co­mu­niste, cam cum s‑a în­tâm­plat cu con­du­că­to­rii pro­tes­te­lor de la Brașov.

Iar dacă eu mă în­șel și ro­lul său în re­vo­lu­ție a fost al­tul, dacă el știa că pro­tes­tul lui va de­clanșa miș­cări de stradă și apoi o re­voltă ge­ne­rală, atunci să facă bine și să ne spună cu ce ser­vi­cii co­la­bora pe vre­mea aia, dacă mai lu­crează cu ele și acum și dacă nu cumva are deja des­tule stele în ie­rar­hia lor. Caz în care nu mai are ne­voie și de Steaua României.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Bíró András Csaba

    Nici eu nu sunt un adept al lui, dar să‑l nu­meşti “căcăcios” şi să ex­plici eve­ni­men­tele, dealt­fel co­recte, într-un mod atât de sim­plist, mă lasă pe gân­duri… Eu am trăit acele vre­muri, şi sunt de acord cu an­te­vor­bi­torul meu, moh­nea în aer se­tea de a scăpa cumva de so­ci­a­lis­mul ăsta pu­tred. Da, Tő­kés era îm­po­triva aces­tui sis­tem, şi avea o co­loană ver­te­brală pe care nu‑o aveau mulţi la vre­mea res­pec­tivă. El a por­nit re­vo­lu­ţia stând drep, şi alţii (In­di­fe­rent de limba vor­bită) s‑au ală­tu­rat. Era o per­soană me­di­a­ti­zată în oc­ci­dent, şi Ti­mi­şoara a si­mţit şi a prins mo­men­tul. Fap­tul că se re­trage această dis­tin­cţie şi că apare acest ar­ti­col cică “su­ggeste post” chiar îna­inte de 15 Mar­tie ziua na­ţio­nală a re­vo­lu­ţiei Un­gare din 1848, lasă ceva de înţe­les. Pe “te­ro­ristu” pe care nici până în ziua de azi nu au cu ce‑l acuza, l‑au prins chiar de 1 De­cem­brie. Pe 15 Mar­tie 1990 au scos în bă­taie şi ochii lui Sűtő An­drás, pe urmă la o ma­ni­fes­tare pa­ş­nică au ve­nit eve­ni­men­tele din 20 Mar­tie. Prea multe co­in­ci­denţe… Ci­neva stă la cârma pro­vo­că­rii, ci­neva ne ţine ocu­paţi… Ar fi o di­ver­siune? Eu sunt con­vins că de mult nu po­li­ti­cul con­duce această ţară. Ei sunt nu­mai marionete.

    • Jurnal de bord

      Csaba dragă, ci­tești prea multe ro­mane po­li­țiste. 🙂 Fap­tul că ar­ti­co­lul apare acum e ca­u­zat de re­tra­ge­rea dis­tinc­ției, nu de apro­pi­e­rea zi­lei de 15 mar­tie. Este “su­gges­ted post” pen­tru că eu am plătit ca să fie pro­mo­vat de Fa­ce­book la câ­teva mii de oa­meni — e o me­todă de pro­mo­vare a blo­gu­lui și pot să-ți arăt că nu e pri­mul ar­ti­col în si­tu­a­ția asta.
      În plus am spus că “ar fi fost un căcăcios”, nu că este — e o di­fe­rență. Vre­mu­rile alea le-am trăit și eu și pot să-ți spun cu cer­ti­tu­dine că To­kes nu era foarte po­pu­lar prin Ro­mâ­nia, nu au­zise multă lume des­pre el. O fi avut el un dinte îm­po­triva co­mu­niș­ti­lor, dar nu de dra­gul Ro­mâ­niei mu­rea el atunci și nici după aia nu s‑a do­ve­dit prea ama­bil cu ro­mâ­nii. Deci me­ri­tele lui pen­tru co­mu­ni­ta­tea ma­ghiară și cea re­for­mată nu le con­test, dar eu nu i‑aș fi dat Steaua Ro­mâ­niei. E pă­re­rea mea. Asta‑i tot.

  2. Laci Szerdahelyi

    Sa fie clar, nu sant un adept al omu­lui po­li­tic La­s­zlo To­kes. Dar ci­tind acest ar­ti­col ‚alt­fel ex­trem de bine do­cu­men­tat , nu pot sa re­marc cu tris­tete ca sunt re­lu­ate iar si iar ar­gu­men­tele si pro­pa­ganda comunisto_securista. A apa­rut in Scin­teia din 22 de 1989 un ar­ti­col se­cu­rist cica din par­tea Epar­hiei Re­for­mate Ora­dea, cu exact ace­easi ar­gu­mente. Toata lu­mea stia de fapt ca mu­ta­rea lui este pre­lu­diul vi­i­toa­rei ares­tari, tor­tu­rari si chiar li­chi­dari pen­tru ci­tez “ac­ti­vi­tate dus­ma­noasa im­po­triva sta­tu­lui” adica di­si­denta. De asta a fost apa­rat de oa­meni iar ceea ce a ie­sit era re­zul­ta­tul unei ten­siuni ce moc­nea de mult.

    • Sorin Sfirlogea

      Și eu am niște semne de în­tre­bare în ce‑l pri­vește pe dom­nul epi­scop Laci Papp, pen­tru că pare să se fi “ali­niat” atunci foarte bine cu au­to­ri­tă­țile co­mu­niste. Dar nu des­pre asta e vorba, ci des­pre fap­tul că por­ni­rea unei re­vo­lu­ții nu se poate atri­bui unor ase­me­nea in­ci­dente, care pe vre­mea aceea erau mă­runte. Tő­kés nu mu­rea de grija ro­mâ­ni­lor în nici un caz — fie în­de­pli­nea o mi­siune, fie își ur­mă­rea in­te­re­sele pro­prii și ale gru­pu­lui et­nic și re­li­gios pe care îl re­pre­zenta, dar erou na­țio­nal n‑a fost în nici un caz. Așa cred eu, pe baza fap­te­lor care s‑au în­tâm­plat de atunci în­coace. Dacă i‑ar fi pă­sat de ro­mâni și de Ro­mâ­nia n‑ar fi fă­cut atâ­tea afir­ma­ții jig­ni­toare, chiar dacă une­ori a avut și un pic de dreptate.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.